Unirea Crimeei cu Rusia, între reparaţie istorică şi drept internaţional

Da, am folosit în mod corect cuvântul Unire. În viziunea rusă, prezenţa trupelor pe teritoriul Ucrainei nu a reprezentat un impediment sau o presiune pentru exercitarea unui drept de vot corect. Dincolo de acest lucru, cu siguranţă că opţiunea cetăţenilor ar fi fost aceeaşi indiferent dacă soldaţii ruşi ar fi fost în stradă sau nu.

Vina pentru problemele din sud-estul Europei o deţine chiar grupul occidental. După căderea blocului sovietic, în lipsa unei opoziţii reale la nivel mondial, aceasta a deschis mai multe fronturi, niciodată câştigate.

Precedentul Kosovo, neasumat de către statul român (opţiune corectă), este cel mai periculos. Lipsa de viziune a strategilor occidentali a dus la impunerea prin forţă a unei soluţii în totală discordanţă cu prevederile dreptului internaţional. Acestea spuneau că modificarea frontierelor în Europa nu se poate face decât cu acordul voit al ambelor părţi implicate. 

Cehia şi Slovacia s-au despărţit în mod paşnic, folosindu-se de dreptul internaţional, dar regiunea Kosovo a fost ruptă din statul sârb fără ca aceştia din urmă să îşi dea acordul. Ba mai mult, există suspiciuni credibile cu privire la o alipire a regiunii Kosovo de Albania - nu are puterea de a funcţiona ca stat şi resursele necesare pentru a susţine o birocraţie în acest sens. 

Occidentalii au demonstrat atunci că sunt incapabili de a respecta dreptul internaţional, iar acest lucru se sancţionează. Cine să mai aibă încredere în reguli când vezi că cei mari nu le mai respectă?

Intervenţia marilor puteri a încălcat atunci dreptul internaţional iar strategii ruşi s-au bucurat de acest lucru.

Acum există baza legală pentru ca regiunile pline de ruşi şi lăsate de către sovietici prin diverse stătuleţe să se întoarcă la bază şi de ce să nu o spunem la Mama Rusie.

Occidentalii au greşit şi astfel au creat o aparentă bază legală pentru ca Rusia să corecteze greşelile istoriei.  Am formulat corect fraza de mai sus, iar Putin a acţionat nebunesc, dar corect pentru a îndrepta faptele înaintaşilor săi. 

Strategia lui Stalin şi a urmaşilor acestuia a presupus desprinderea de teritorii locuite de etnici ruşi şi alipirea acestora la alte state sovietice. Aceasta reprezentă o măsură de siguranţă şi de control asupra politicilor duse. Nimeni nu s-a gândit atunci că va veni momentul când imperiul va cădea, iar etnicii ruşi vor rămâne blocaţi în afara Rusiei.

Am spus Unirea, deoarece cetăţenii din Crimeea şi-au dorit acest lucru, iar de vină este faptul că statul ucrainean a dovedit că nu este unul funcţionabil, unul capabil să asigure securitatea, dar şi bunăstarea cetăţenilor săi. Dacă Ucraina s-ar fi dovedit un stat de succes atunci poate că ruşii aveau unde să se întoarcă, dar nu este aşa. 

Politica dusă de către Putin este una corectă, de anulare a greşelilor istorice făcute de înaintaşii săi. Acest lucru atâta timp cât ea va viza doar teritoriilor asupra cărora aceasta deţine un drept istoric, precum Crimeea, dar mai ales unul etnic. 

Putin a făcut ceea ce este corect a fi făcut pentru poporul rus, deşi poate modalitatea aleasă de a face acest lucru nu a fost tocmai cea mai bună, dar probabil că nici nu ar fi existat alta.

Ucraina se duce spre Europa şi decizia lui Putin este una corectă raportată la interesele poporului pe care îl reprezintă - duceţi-vă dar nu cu ceea ce ne aparţine şi, cu părere de rău, Crimeea a fost un cadou dat de Hruşciov, o greşeală a istoriei, aşa cum de multe ori şi noi am făcut.

Ca de exemplu, acceptarea cedării Basarabiei fără de luptă nu a fost făcut cu acordul poporului român, ci în opoziţie cu poziţia manifestată de către acesta. O singură persoană, respectiv regele Carol al II-lea poartă întreagă răspundere a unei asemenea decizii, dincolo de teatrul jucat în Consiliul de Coroană şi în care a adus doi ofiţeri care să ofere o viziune înspăimântătoare asupra unei posibile intervenţii sovietice. O greşeală istorică trebuie corectată atunci când apare contextul favorabil, iar dacă el nu apare atunci se poate crea, aşa cum şi Rusia a făcut.

Unirea Crimeei cu Rusia reprezintă, de fapt, acceptul de reunire a Republicii Moldova cu România. Este un drept istoric, dar modelul ales de Rusia nu este de urmat deoarece noi nu suntem Rusia.

Preşedintele României a spus-o corect - moldovenii să aleagă şi Unirea se va face. Acum moldovenii trebuie să aleagă dacă vor să stea într-un stat incapabil de a funcţiona fără sprijin extern şi fără a-şi putea îndeplini atribuţiile. Republica Moldova nu este un stat deoarece el a demonstrat că nu poate funcţiona ca atare.

Ucraina a greşit de-a lungul timpului, iar darurile primite constituie greutăţi prea mari la picioarele ei. Aceştia au acceptat de la Rusia tot felul de adaosuri teritoriale şi s-a bucurat când acestea au fost făcute.

Rusia şi Ucraina reprezenta un cuplu de nedespărţit, dar dacă tot e de divorţ, atunci vine şi partajul.

Marile puteri occidentale vor mima presiunea pe Rusia, dar în condiţiile în care aceasta nu va intra pe continent, în curând toate vor fi şterse. Inclusiv Ucrainei i se vor propune probabil sume de bani sau schimburi avantajoase care să justifice o acceptarea a noii ordini. 

Unirea Crimeei cu Rusia reprezintă  un act de reparere istorică a unei greşeli făcute de Hruşciuv, dar neasumate de către Vladimir Putin, adică de către Rusia actuală. Această reparaţie s-a făcut cu încălcarea dreptului internaţional, dar se pare că acesta nu mai este respectat chiar de către nimeni (cu exceţia micilor state). Occidentalii au creat prin cazul Kosovo un precedent juridic care practic pune în legalitate inclusiv unirea Crimeei cu Rusia.