Unii europarlamentari sunt de pe Venus sau Marte, alţii de pe Terra

Să fii de pe Venus sau de pe Marte înseamnă să fii extraterestru. Există comportamente şi decizii politice extraterestre.

În privinţa egalităţii de gen, a fi extraterestru presupune să ştii foarte puţine ori nimic despre impactul măsurilor de austeritate asupra femeilor, despre situaţia paradoxală în care intersecţia dintre studii superioare şi multe ore petrecute la muncă nu te scot deasupra pragului de sărăcie, despre violenţa în familie, rolul antreprenoriatului feminin în economie, al educaţiei în creşterea autonomiei femeilor, despre consecinţele lipsei creşelor şi grădiniţelor asupra ratei de ocupare pe piaţa muncii, despre efectele pe care le au normele de gen asupra implicării femeilor şi bărbaţilor în creşterea şi îngrijirea copiilor, în muncile domestice, despre migraţia pe piaţa muncii şi altele.

Să mai fii extraterestru înseamnă şi să crezi că femeile trebuie să facă X şi că bărbaţii trebuie să facă Y, iar comportamentele lor sunt strict determinate de biologie, de X şi Y.  Înseamnă să ignori că pe Terra este important dacă eşti femeie sau bărbat dincolo de X şi Y şi că acolo (adică pe Terra, în viaţa publică şi cea privată) interacţionează oameni reali în carne şi oase care au emoţii, dorinţe, raţiune, îşi fac planuri, se răzgândesc. Aceste persoane nu sunt constructe ale Femeii, Bărbatului, Mamei, Tatălui şi alte Majuscule.

În acest context al unor decizii extraterestre, Parlamentul European a respins marţi, 12 martie, un raport privind egalitatea de gen care prevedea o gamă largă de măsuri de combatere a inegalităţilor între femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană. Găsiţi aici textul integral al Raportului portughezei Inês Cristina Zuber: 

Rezultatul final a fost extrem de strâns, o diferenţă de doar 9 voturi astfel :  289 „pentru” şi 298 „împotrivă”. Cunoşteam textul, aşa că nedumerirea mea a fost mare şi m-am uitat la decizia europarlamentarilor români. Votul lor a fost diferit mai ales în funcţie de grupul politic din care fac parte. O radiografie a voturilor ne spune că au votat pentru Raportul Zuber PNL, PSD şi PC, împotrivă PRM, PDL şi UDMR. S-a înregistrat o abţinere, a Oanei Antonescu (PDL – PPE) şi au fost absenţi sau nu au votat: Corina Creţu, Daciana Sârbu (PSD), Eduard Hellvig (PNL), Adrian Severin (neafiliat), Traian Ungureanu (PDL).

Individualizate, voturile "pentru" au venit de la:

• Norica Nicolai, Ovidiu Silaghi, Adina Vălean, Renate Weber (PNL – ALDE).
• Victor Boştinaru, Minodora Cliveti, Viorica Dăncilă, Ioan Enciu, Cătălin Ivan, Ioan Mircea Paşcu, Claudiu Tănăsescu, Adriana Ţicău (PSD – S&D ).
• Sabin Cutaş (PC – S&D).
• Cristian Preda (PPE).

Au votat "împotrivă":

• Vadim Tudor, Dan Zamfirescu (PRM – neafiliaţi).
• Elena Băsescu, Sebastian Bodu, Petru Luhan, Monica Macovei, Jean Marinescu, Lucian Niculescu, Theodor Stolojan (PDL – PPE).
• Iuliu Winkler, Csaba Sogor, Iosif Matula (UDMR – PPE).
• Laszlo Tokes (PPE).

Alfel spus, dacă 10 europarlamentari români din cei 19 ar fi susţinut Raportul Zuber, acesta nu ar fi fost respins, am calculat eu.

Ce conţine de fapt Raportul?                         

Am căutat mai multe date pe internet despre Raportul Zuber şi am găsit nu informaţii, ci multă larmă la dreapta spectrului politic: mobilizare, înfierare cu mânie pentru că fiinţa neamului va fi remodelată printr-o inginerie socială, jale pentru că meritocraţia este călcată în picioare, suspine pentru că mama nu mai este mamă, iar tatăl nu mai este tată. Exaltarea aceasta nu era de bun augur. Nici a lor şi nici a mea pentru că mi-au adus aminte de paşapoartele biometrice şi de simbolurile satanice. Mi-am luat lângă mine nişte prieteni de nădejde, pe Hannah Arendt- “Originile totalitarismului” şi pe Raymond Aron- “Democraţie şi totalitarism” deoarece am aflat că Zuber este comunistă. Am decis că nu este suficient, aşa că am revăzut câteva scene din filmul “300”. Chiar de de câteva ori pe cea în care Regele Leonidas strigă “This is Spartaaa!” pentru că pornind de la ce şi cum scria pe website-urile care digeră greu drepturile femeilor, Zuber părea să fi zis în Parlament: “This gendeeeer ideologyyyy”. Şi “zbâc” apoi cu Raportul peste tendinţele machoiste ale statelor membre UE. 

Raportul Zuber nu anunţă sfârşitul lumii. Raportul Zuber putea fi ‘mesaj’ transmis de Parlamentul European statelor membre UE şi cetăţenilor privind rostul şi rolul egalităţii de gen. Europarlamentarii au decis însă că este cazul ca egalitatea de gen să mai aştepte în domeniile vizate de document: Independenţa economică şi egalitatea de remunerare, Combaterea stereotipurilor de gen, Egalitatea în procesul decizional, Violenţa împotriva femeilor. Am căutat înfiorată acele derapaje cumplite ale Raportului care făceau să nu mai deosebeşti femeile de bărbaţi (aşa citisem), să te temi că statul va invada viaţa privată, că va decide câţi copii să ai şi că va săpa groapa capitalismului şi-l va împinge în ea întocmai cum făcuse Regele Leonidas  mesagerului persan. Nu le-am găsit. Am identificat însă multe date şi solicitări prezente şi în alte documente ale Uniunii Europene şi care sunt proprii unor state în care ne interesează dacă femeile au un loc de muncă, dacă acea slujbă le ajută să treacă pragul de sărăcie, dacă au acces la servicii de obstetrică-ginecologie, dacă diminuarea ratei analfabetismului este o prioritate a statului, dacă există adăposturi în cazul în care femeile copiii lor sunt bătuţi, dacă deciziile economice şi politice sunt luate preponderent de bărbaţi  ...

Cei care au votat în favoarea Raportului Zuber nu au arătat altceva decât că sunt pământeni. Ceilalţi că sunt extratereştri în raport cu politica şi consecinţele ei, că drepturile femeilor nu se intersectează cu agenda lor politică. Se poate legifera într-un borcan ideologic închis bine cu un capac pentru ca nimic să nu intre sau să iasă. Sau se poate legifera ţinând cont de oameni reali în carne şi oase care au probleme, care vor oportunităţi, care au nevoie şi de sprijin, oameni care vor ceva banal, respectiv ca interesele lor să fie reprezentate şi ca deciziile politice să îi privească şi pe ei. Mă aştept ca europarlamentarii români care au respins Raportul Zuber să ne explice cum decizia lor are legătură cu interesele femeilor ori ale bărbaţilor ori cu cerinţele unui stat democratic. Desigur, am aşteptări comparabile şi de la cei care nu au votat ori s-au abţinut.     

Explicaţi-le decizia voastră femeilor care sunt bătute în familie, femeilor care merg la muncă multe ore, dar se zbat pentru supravieţuire, femeilor care pleacă din ţară ca să câştige bani, dar care au drepturi precare ca migrante, celor care nu găsesc locuri în grădiniţe pentru copiii lor, celor care îşi doresc o carieră, dar se lovesc de piedici ‘invizibile’ pentru că nu sunt bărbaţi…

Dialog cu europarlamentarii

Am rezerve că europarlamentarii vor catadicsi să comunice cu « plebea » electorală care poartă numele de cetăţeni, de aceea vă rog pe voi să îi întrebaţi. Eu am trimis 19 email- uri vineri şi am primit un răspuns până azi, de la Cabinetul Dacianei Sârbu : „Doamna Sarbu a avut alte angajamente ( conferinte si intalniri cu cetatenii) în ţară, saptamana aceasta si nu a fost la Strasbourg unde a avut loc sesiunea plenara a Parlamentului European. Sper ca veti transmite acest mesaj mai departe."

Când le-am scris, am trimis câteva rânduri :

"Stimate europarlamentar,      

Vă scriu ca cetăţeană a României - stat membru al Uniunii Europene - şi vă adresez o întrebare în calitatea dumneavoastră de europarlamentar.  

Votul dumneavoastră asupra „Raportului Zuber” referitor la egalitatea dintre femei şi bărbaţi a fost negativ. V-aş ruga să explicaţi votul negativ, respectiv argumentele care v-au sprijinit această alegere. 

Vă mulţumesc, "        

Mai jos aveţi adresele lor de email. Nu mi-a luat mai mult de 15 minute să îi contactez. Aştept cu interes răspunsurile celorlalţi.

Email-urile parlamentarilor care au votat "împotrivă":   iuliu.winkler@europarl.europa.eu, tudorcorneliu.vadim@europarl.europa.eu, dandumitru.zamfirescu@europarl.europa.eu, elena.basescu@europarl.europa.eu, sebastianvalentin.bodu@europarl.europa.eu, petru.luhan@europarl.europa.eu, monica.macovei@europarl.europa.eu, jean.marinescu@europarl.europa.eu, lucian.niculescu@europarl.europa.eu, theodordumitru.stolojan@europarl.europa.eu, csaba.sogor@europarl.europa.eu, iosif.matula@europarl.europa.eu, laszlo.tokes@europarl.europa.eu

Abţinere : oana.antonescu@europarl.europa.eu

Absenţi sau nu au votat :     
corina.cretu@europarl.europa.eu, dacianaoctavia.sarbu@europarl.europa.eu,           raul.hellvig@europarl.europa.eu, adrian.severin@europarl.europa.eu, traian.ungureanu@europarl.europa.eu

Pe când scriam acest text, mi-am adus aminte de ceea ce spunea Alexandru Vlahuţă  prin 1918 în articolul "Drepturile femeii" publicat în revista "Asociaţia pentru emanciparea civilă şi politică a femeilor române" :

"Din fericire "pentru ambele părţi", argumentele pe care ne-am sprijinit până azi în susţinerea vechii teze moştenite de la omul cavernelor : că o jumătate de omenire are dreptul de a porunci, iar cealaltă numai datoria de a se supune (...) s-au dus de-acum şi ele cu cele din urmă sfărâmături ale unei lumi, despre care multe se vor putea spune, dar mai ales aceasta : c-a trăit prea mult."

S-a dus ea oare ?