Un rezumat al opiniilor specialiştilor în legătură cu sesizarea CCR privind completurile specializate

Sunt convins că Valer Dorneanu şi alţi 6-7 judecători de la CCR ignoră cu bună ştiinţă tot ce spun ceilalţi specialişti, după principiul că doar ei sunt deţinătorii adevărului juridic în speţele pentru care au fost sesizaţi. Le aduc aminte zicerea populară: cea mai bună dovadă de prostie este să-i crezi proşti pe ceilalţi.

Dacă judecătorii CCR decid să arunce în aer justiţia din România, anulând decizii definitive în mii de dosare, mai întâi  să se aplece cu multă atenţie asupra consecinţelor.

Nu de alta, dar s-ar putea să dea socoteală la un moment dat.

Cea mai puternică argumentaţie împotriva admiterii sesizării lui Florin Iordache vine tot de la CCR! Există trei decizii ale CCR care spun că nu pot fi atacate hotărârile definitive ale instanţelor cu legislaţie ulterioară emiterii acestor hotărâri. Acest argument l-a şi oprit pe ministrul Toader să dea OUG pe completurile de 7. Când îşi dă CCR cu firma în cap, când a emis acele decizii, sau acum, în cazul în care admite sesizarea lui Iordache?

Augustin Zegrean, fost preşedinte al CCR, declaraţii în rezumat

• În mod normal, Curtea Constituţională ar trebui să respingă sesizarea privind existenţa unui conflict juridic pe tema completurilor specializate în corupţie;  
• În mod normal, în cazurile în care se încalcă legea, cel care suferă din această încălcare poate să folosească căile de atac prevăzute de lege. În penal există cale de atac. Dacă completul de trei era ilegal constituit, putea să se invoce această nelegală constituire a completului în calea de atac. Dacă nu s-a făcut, înseamnă că cel care a fost judecat şi-a asumat şi a fost de acord cu această sentinţă;  
• Deci nu poţi să vii după ani de zile să spui că s-a creat un conflict juridic şi să iei de la capăt procesele. Este atât de evident ce se urmăreşte prin cererea asta încât n-are rost să mai discutăm. Este evident că se urmăreşte să se anuleze toate sentinţele, să se reia judecata pentru că, în cele mai multe dintre situaţii, în felul acesta s-ar ajunge la prescripţia răspunderii penale. Nu orice încălcare a legii este conflict juridic de natură constituţională. Când judecătorul aplică legea cum nu îi convine unuia, ne-am duce la Curte şi am sesiza conflict între Judecătoria din Beclean sau Parlamentul României. Nu este posibil;  
• Din practica CCR, până în 2018, nu este conflict juridic pentru că CCR a stabilit clar ce înseamnă acest conflict: atunci când o autoritate a statului refuză să-şi îndeplinescă o atribuţie prevăzută de lege sau priveşte o atribuţie care aparţine altei autorităţi. În general, conflict juridic de natură constituţională poate există între Parlament şi Guvern, Guvern şi preşedinte;  
• Orice judecător mai poate încălca legea, dar asta nu e conflict juridic, conflict este între instituţiile fundamentale ale statului.

Cristina Tarcea, şefa ICCJ

Consecinţele directe ale unei astfel de decizii a CCR, privind neconstituţionalitatea alcătuirii completurilor de trei:

• Dacă procedura constituirii completurilor de 3 judecători este declarată neconstituţională, se pun sub semnul îndoielii toate hotărârile pronunţate de acestea şi ar fi afectat principiul res judicata (autoritatea de lucru judecat), iar aceasta, în condiţiile în care ce se contestă nu este constituţionalitatea unui text de lege, ci lipsa unei prevederi care să impună constituirea aleatorie a completurilor colegiale;  
• Florin Iordache nu avea dreptul să sesizeze CCR. Dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu o cerere pentru soluţionarea unui conflict juridic de natură constituţională poate fi exercitat doar de către preşedintele Camerei Deputaţilor şi nu poate forma obiectul delegării;  
• În condiţiile în care nu laşi o instanţă legal învestită să se pronunţe cu privire la problema de drept şi te duci la un alt organ al statului, la o altă instituţie a statului, aceasta nu poate să fie decât o presiune asupra instanţelor de judecată şi o imixtiune inacceptabilă în actul de justiţie. Deci, nu mi se pare normal să nu laşi judecătorul în faţa căruia s-a invocat o excepţie să se pronunţe şi să-i forţezi mâna ducându-te cu exact aceeaşi problemă la o altă instituţie, la Curtea Constituţională;  
• Într-un răspuns al ÎCCJ la o solicitare a Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie privind (în)existenţa completurilor specializate pe corupţie la Înalta Curte, ICCJ a arătat că legea nu este imperativă atunci când spune că la instanţa supremă pot fi constituite completuri specializate. La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea preşedintelui sau a vicepreşedintelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de numărul şi natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii, precum şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora;  
• Decizia 233/2012 a ÎCCJ. „La instanţa supremă, la nivelul secţiei penale, judecătorii soluţionează toate tipurile de cauze ce intră în competenţa instanţei supreme, nefiind repartizaţi pe completuri specializate în judecata unui anumit gen de cauze, Înalta Curte, completul de 5 judecători a apreciat că nu poate fi pusă în discuţie o eventuală nelegală compunere a completului de judecată.

Avocata Elenina Nicuţ

• În primul rând, nu este o sesizare pe neconstituţionalitate, ci pe interpretarea legii. Întrucât ai două legi, pe de-o parte, legea 78/2000 care spune că procesele de corupţie se judecă la fond de către completuri specializate şi, pe de altă parte, legea 304/2004 care spune că ICCJ poate înfiinţa completuri specializate, deci nu e este imperativă, nu e obligatoriu, în cazul Înaltei Curţi;  
• Judecătorii de la ICCJ, fiind magistraţi de top, ei sunt specializaţi de jure şi de facto pe corupţie şi toate tipurile de infracţiuni. În cazul lor există o prezumţie legală foarte puternică de specializare;  
• În plus, la ICCJ, care judecă demnitari, unde un ministru, de exemplu, este judecat şi la fond, şi la apel, de magistraţi ai Instanţei supreme traşi la sorţi, nu există instanţă de fond inferioară şi instanţă de apel superioară compuse din magistraţi mai pregătiţi şi mai puţin pregătiţi. Toţi magistraţii sunt la fel de bine pregătiţi.

CSM

• În opinia noastră, considerentele Deciziei CCR nr. 685/2018 nu pot fi extinse în ceea ce priveşte desemnarea membrilor completurilor de 3;  
• Prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a ICCJ s-a stabilit atribuţia colegiului de conducere al instanţei supreme de a aproba compunerea completurilor de judecată în cadrul secţiilor, la propunerea preşedinţilor de secţii, similar soluţiei adoptate de legiuitor în ceea ce priveşte completurile de la celelalte instanţe judecătoreşti;  
• Stabilirea membrilor completurilor - realizată de Colegiul de conducere al ICCJ în conformitate cu Regulamentul propriu - circumscriindu-se dispoziţiilor art. 29 alin. (1), lit. f) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care dau posibilitatea colegiului de a exercita alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a ICCJ, Regulament în privinţa căruia tot legea îi conferă acestuia atribuţia de a-l adopta, în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a).

Asociaţia VeDem Just

Asociaţia Voci pentru Democraţie si Justiţie (VeDem Just) anunţă că la ICCJ nu a fost şi nici nu este obligatorie înfiinţarea completurilor de trei judecători specializate în soluţionarea cauzelor de corupţie.

• In forma lui iniţială, art. 29 din Legea nr. 78/2000 privind completurile specializate trimitea la condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 92/1992. Or, această lege nu privea instanţa supremă, pentru ca art. 11 din Legea nr. 92/1992 stabilea că Organizarea si funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie si a instanţelor militare sunt reglementate prin lege;  
• Ceea ce se doreşte prin cererea adresată CCR este o interpretare a unor dispoziţii legale, ceea ce depăşeşte atribuţiile CCR. Ori, prin decizii emise chiar de către CCR, „examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din legislaţia internă;  
• Decizie CEDO. Este vorba de cauza Fruni c. Slovacia (cazul nr. 8014/07, hotărârea din 21 iunie 2011), disponibilă aici, care spune, in rezumat: chiar dacă Curtea Constituţională constată ca nefiind constituţională o structură judiciară a statului (era vorba de o instanţă specială de luptă împotriva corupţiei şi crimei organizate), asta nu înseamnă că trebuie redeschise cauzele hotărâte definitiv. Ci cel judecat de curtea specială trebuie să demonstreze că e o neregulă cu fiecare judecător din complet în parte, care afectează independenţa şi imparţialitatea acestuia.

Nu sunt jurist, de aceea am citat opiniile mai multor specialişti din domeniu. În esenţă, specialiştii spun că şi în cazul conflictelor juridice de natură constituţională CCR nu se poate abate de la principiul că rolul său este de a veghea la compatibilitatea legilor cu Constituţia, nu altceva. Conflictele juridice pe respectarea, sau nu, a legilor, nu sunt de natură constituţională, şi sunt de competenţa instanţelor, nu a CCR.

Cititorii îşi pot forma o impresie, chiar dacă nu au studii de specialitate. În acest fel, vor înţelege şi aprecia mai bine decizia de azi a CCR, referitoare la completurile specializate de la ICCJ.