Ultima întâlnire pe pământ a lui Nicolae Gheorghe şi a lui Florin Cioabă

Nicolae Gheorghe şi Florin Cioabă, doi prieteni, unul fiind intelectualul rom, celălalt liderul tradiţional al romilor, au părăsit această lume prematur. Pentru că am avut privilegiul să-i cunosc, în acest context mediatic, m-am gandit să vă povestesc puţin despre aceşti oameni dincolo de exotism

În contextul “bombardamentului” jurnalistic (ma refer la cei care folosesc mecanismele oteviste, senzaţionale, exclusive etc) în cazul funeraliilor lui Florin Cioabă şi a tăcerii în cazul decesului sociologului Nicolae Gheorghe, constat că exotismul a învins definitiv. Florin Cioabă merită toată onoarea pentru ceea ce a fost dincolo de simbolul exotismul audienţei iraţionale, iar Nicolae Gheorghe a fost fondatorul mişcării romilor, un intelectual recunoscut internaţional. Ce să mai, românii s-au ţiganizat.

Nu, nu generalizez, nu românul de rând a fost cel care şi-a dorit să asiste 24/24 (probabil) la procesul de aducere în ţară a corpului lui Florin Cioabă şi, ulterior, la funeraliile acestuia, ci “jurnalistul” de cancan, lipsit de subiecte mondene depre silicoane şi iscoade matrimoniale.

Am participat la mai multe dezbateri TV, la majoritatea canalelor de ştiri (pro sau anti Băsescu) cu speranţa că sunt în stare să vorbesc despre viaţa lui Cioabă şi cea a sociologului Nicolae Gheorghe, ambii decedaţi prematur în această lună. Am jonglat printre întrebările jurnaliştilor privind “regalitatea”, “coşciugul de aur”, “factura de 350.000$”, “tradiţia cu nespălatul femeilor timp de o lună” etc. Mai mult, a trebuit să fac faţă unor interlocutori precum: Împaratul Iulian, Vrăjitoarea Rodica, Rareş Bogdan, Marius Marinescu, Gabi Luncă, Florin Condurăţenu etc. Nu ştiu dacă am reuşit să comunic eficient pe calea undelor (unele dintre ele viciate de otevizare), motiv pentru care, pe scurt, reiau aici cateva din subiectele pe care voiam să le menţionez.

Nicolae Gheorghe îl striga pe Florin Cioabă, atunci când nu se formaliza, “Cucule”. Era porecla sa din copilărie. Ştia acest lucru pentru că au împărţit acelaşi tată. Florin Cioabă a fost copilul biologic a lui Ion Cioabă, Nicolae Gheorghe a fost copilul său spiritual. Acesta a fost motivul pentru care intelectualul rom, în prima zi a anului 2013, într-un cadru intim – el şi familia Cioabă – a acceptat în mod simbolic botezul penticostal, cu gândul că doar aşa şi-ar marca sentimentul de fraternitate cu membrii familiei Cioabă. Altfel, Nicolae Gheorghe, un marxist convins, nu a ezitat de-a lungul timpului să se declare ateu.

Eu am fost unul dintre discipolii lui Nicolae Gheorghe, influenţat de gândirea sa politică şi filosofică, de valorile pe care acesta le propăvăduia şi pe care le practica. Am avut privilegiul ca 15 ani din viaţă mea să vorbesc cel puţin o dată pe săptămână cu “El Comandante”, aşa cum îl strigam în ultimul an. Nu-l strigam aşa întâmplător sau pentru că Nicolae Gheorghe pregătea vreo guerilla, ci pentru că avea un stil de lucru milităresc, se băga chiar şi în micro-management, dorea să ştie şi cele mai mici detalii ale unei activităţi (în care se pierdea de multe ori).

Primul meu discurs public, un eşec din punctul meu de vedere, a fost un şut în fund aplicat de El Comandante. Am fost invitat să particip la o conferinţă internaţională în Varşovia, cu reprezentaţi ai statelor OSCE şi multe alte organizaţii neguvernamentale, la care eu consideram că voi asista, că voi învăţa, că…m-am trezit pe lista de vorbitori, primul la cuvânt după reprezentanţii statelor. M-a aruncat în apă şi a trebuit să înot.

23.12.2012

În decembrie 2012,  ca de obicei în prejma vacanţelor (un concept vag şi nepracticat de El Comandante), Nicolae Gheorghe era anxios. Dorea să plece din Bucureşti în perioada sărbătorilor de iarnă undeva, oriunde, într-o comunitate de romi. Era aproape hotărât să meargă în Feteşti, în comunitatea Vlaşca (căldărari bal bare) pentru câteva zile. Cu el era planificat să meargă Nicoleta Biţu, partenera lui, în timp ce fiicele lor gemene (Crina şi Indra) îşi planificau o petrecere corespunzătoare adolescenţilor în Bucureşti. Eu mă gandeam să merg la munte împreună cu fiica şi partenera mea şi, la limita plecării, într-o discuţie lungă, am simţit cum cel lângă care m-am format profesional timp de 15 ani, sociologul Nicolae Gheorghe, şi-ar fi dorit ca sărbătorile de iarnă (revelionul) să fie sub forma unor dezbateri despre poporul rom. Cu ezitare, ce-i drept, i-am spus “nu vreţi să mergem, mai bine, împreună de revelion în Sibiu? Poate îl vizităm şi pe Florin Cioabă…” Nici nu am terminat că era deja cu mâna pe telefon “Alo, Cucule… sunt aici cu Ciprian şi ne gândim să venim la voi, în Sibiu, să discutăm despre IRU (International Romani Union) şi, aşa, să mai petrecem timp împreună. Aaa, fain. Ne rezervi tu camere la o pensiune?”. Şi, cu toată ezitarea mea iniţială, m-am mobilizat să organizez deplasarea în Sibiu.

Oana Sandu, o jurnalistă excepţională care a publicat un material în revista DOR despre Nicolae Gheorghe, urma să-i ia un interviu. A sunat şi a invitat-o în Sibiu. Oana a confirmat. Sara, fiica mea, nu prea a înteles ce urmează să se întâmple, dar a convins-o faptul că îl va întâlni pe regele romilor (pe care-l asocia probabil cu “regele” din desenele Dinsey sau poveştile nemuritoare pe care le ascultă înainte de culcare). Nicoleta Biţu a confirmat şi ea prezenţa în Sibiu. Din Alba Iulia, pentru câteva ore, a mai venit şi Gruia Bumbu.

29.12.2012

Astfel, ultimele 3 zile ale anului 2012 şi primele două din anul 2013, inevitabil, am conferenţiat şi dezbătut subiecte precum: naţiunea romă, teme istorice, feminism şi romi, relaţii de putere, strategii locale pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor, perspective internţionale şi migraţie, mobilitate internaţională şi reducerea criminalităţii şi criminalizării romilor etc. O parte din discuţie, la indicaţiile sale, au fost înregistrate şi transcrise ulterior (urmând să fie publicate).

31.12.2012

În ultma zi a anului, pentru că aşa e tradiţia penticostală, până la orele 23.15, am asistat la o slujbă religioasă susţinută de Florin Cioabă. Versete din biblie, presărate cu câteva cântari religioase, cu rugăciuni colective şi cu discursuri de mulţumire faţă de divinitate pentru anul ce urma să se sfârşească şi speranţă pentru anul 2013. Eu, aşezat pe rândul bărbaţilor lângă Nicolae Gheorghe, în afară de curiozitatea profesională, nu am considerat că este cel mai plăcut mod de a-mi petrece ultimile ore din an, la fel şi El Comandante, dar ne-a impresionat profund faptul că pentru zecile de căldărari prezenţi la eveniment era cel mai potrivit mod de a încheia anul – prin rugăciune şi mulţumiri divinităţii.

După slujbă am mers spre reşedinţa familiei Cioabă. Ne-am aşezat la masa plină de bucate, inclusiv purceluşii faimoşi făcuţi la proţap. Nicolae Gheorghe a făcut un tur de masă, cu ochii ţintind peretele, căutând o priză. A dat farfuriile într-o parte şi tacticos a scos laptop-ul, s-a conectat la priză şi a spus “Cucule, trebuie să facem o declaraţie, o evaluare a stării poporului rom, nu doar din România, ci din lume”.  Florin Cioabă, muşcând dintr-o portocală i-a răspuns “Mă aşteptam la asta, Nicule, dar nu e momentul. Trebuie să vină o televiziune să vadă cum petrec eu revelionul şi tu vrei să mă vadă cu calculatorul în faţă?” Între timp a apărut şi televiziunea, era înainte de schimbarea anului şi, pentru că doreau să ajungă şi în altă parte, ce sa-i faci, noi, musafirii şi familia Cioabă am mimat anul nou înainte de termen. După ce a plecat echipa de televiziune, cu acelaşi tact, Nicolae Gheorghe deschide laptopul şi spune “acum putem să lucrăm”. Şi asta am făcut. Ne-am pupat şi îmbrăţişat la 12.00 şi la 12.15 am revenit la masa de lucru care a mai ţinut vreo 2 ore.

01.01.2013

Din solidaritate, respect faţă de practicile culturale ale familiei Cioabă şi dintr-un un crez personal, Nicolae Gheorghe s-a lăsat botezat de către Florin Cioabă. Ştiu că o comparaţie de tip Isus şi Ioan ar fi forţată, dar dacă abstractizăm şi analizăm tipul de relaţie dintre cei doi, nu am greşi. Florin Cioabă era liderul tadiţional, cel care ţinea legea veche în mână, Nicolae Gheorghe intelectualul rom, cel care aducea şi propăvăduia schimbarea.

Nu ştiu cum a fost posibil ca cei doi să plece la o distanţă de timp atât de mică, dar sunt convins că acolo unde au plecat, inevitabil, Nicolae Gheorghe e cu laptopul conectat la un norişor, provocându-l la discuţii despre naţiunea romă pe Florin Cioabă.