Ulciorul nu merge de foarte multe ori la apă

Aflu că miercuri după amiază acea parte din PSD care a ieşit învingătoare la votarea moţiunii de cenzură s-ar fi dus cu mic, cu mare să sărbătorească. Nu mi-e însă mie prea clar ce anume ar fi fost de sărbătorit.

Victoria PSD împotriva lui însuşi? Faptul că pentru prima dată în istoria României o coaliţie aflată la guvernare s-a aflat în situaţia caraghioasă, ineptă, descalificantă de a introduce moţiune de cenzură împotriva Cabinetului despre care cu doar cinci-şase luni în urmă ne asigura că va fi cel mai performant din istoria post-decembristă a României? Realitatea ruşinoasă care sper să fie drastic, usturător decontată la viitoarele alegeri parlamentare ce a făcut că liderii PSD să meargă până într-acolo încât s-au dedat la mişelia de a avea tot felul de discuţii dezonorante, de negocieri umilitoare, de pertractări aflate în vecinătatea trădării istoriei naţionale, insultând iresponsabil memoria şi faptele înaintaşilor în chiar anul în care ar trebui pregătita temeinic aniversarea aşa cum se cuvine a Centenarul Marii Uniri? Decontarea cu preţ maxim a prostiei de a avea în fruntea partidului un preşedinte cu condicuţă groasă în justiţie? Ori a preţului plătit pentru a-i mai reduce acestui preşedinte fără demnitate şi fără minte teama bolnăvicioasă că totuşi,odată şi odată, i se va înfunda şi că va avea parte de ceea ce merită, adică de ani buni şi grei de închisoare?

Dacă PSD ar fi avut astăzi o conducere adevărată şi nu nişte paţachine colorate la timonă, după victoria la limită, chinuită de miercuri s-ar fi apucat să mediteze cu îngrijorare la ce viitor mai are, în situaţia actuală, pe scena politică actuală.

Chiar dacă dl. Dragnea îşi va îndeplini încă o dată pofta şi va instala la Palatul Victoria un premier încă şi mai lipsit de coloană vertebrală decât a fost în primele cinci luni ale scurtului său mandat dl. Sorin Grindeanu, chiar dacă viitorul ministru de Finanţe va admite să fie stoarsă de ultimele resurse vistieria ţării prin tot felul de măriri salariale, prin pensii majorate, bonusuri, ticehete de vacanţă menite să cumpere îngăduinţa populară, cred că PSD-ul trebuie să se aştepte să încerce cât de curând, pe propriul lui spate, adevărul proverbului care spune că ulciorul nu merge de foarte multe ori la apă.