Ucraina vrea garanții de securitate la Summit-ul NATO de la Vilnius. Le poate primi?

Chestiunea este mai mult decât complicată deoarece de răspunsul pe care-l vor da statele membre ale Alianței va depinde alcătuirea arhitecturii de securitate a lumii.

Și există mai multe variante aflate acum în discuție, diverse scenarii care se negociază, fiecare dintre mai mult sau mai aproape de un acord final care trebuie să fie dat prin consens. Greu de realizat deoarece implicațiile deciziei, ca niciodată până acum în istoria NATO, trebuie să fie calculate în raport cu posibila primire în organizație a unei țări pe teritoriul căreia se desfășoară un conflict militar de mare intensitate.

Ședința la NATO, Bruxelles, cu ocazia prezentării oficiale a logo-ului Summit-ului

Fiindcă este aproape imposibil de crezut că liderii din NATO vor fi de acord cu răspunsul pozitiv punând Alianța în situația de a extinde necondiționat scutul de apărare deasupra Ucrainei, știind foarte bine că nu ar putea urma decât scenariul implicării în ceea ce va fi un război cu folosirea tuturor armelor din dotare, ce ar mai rămâne altceva?

„Trebuie să oferim Ucrainei garanții de securitate tangibile și credibile” spunea Emmanuel Macron , iar miniștrii afacerilor externe din țările NATO s-au reunit pe 22 iunie la Oslo (foto) pentru a studia scenariile viitorului. „La Vilnius, vom lua măsuri pentru a întări și mai mult dispozitivul nostru de disuadare  și apărare. Vom adopta un nou angajament în materie de investiții în domeniul apărării care va fixa la 2% pragul minim pentru cheltuielile de apărare. Și vom aprofunda relațiile noastre cu partenerii din regiunea indo-pacifică” a spus Secretarul General al Alianței, adăugând că „discutăm azi despre modul în care să ajutăm Ucraina să se apropie de NATO, acolo unde este locul ei”.

O primă dimensiune a noului tip de cooperare aprofundată va însemna, a precizat Stoltenberg, posibilitatea transformării actualei Comisii NATO-Ucraina în Consiliu NATO-Ucraina: „va fi vorba despre o etapă importantă. Într-adevăr, Ucraina și statele NATO ar dispune astfel de un spațiu de consultare în care să discute pe picior de egalitate despre chestiunile esențiale pentru securitate....Nu știm când se va termina războiul, dar trebuie ca deja să reflectăm la stabilirea unor mecanisme care să garanteze că securitatea Ucrainei va fi asigurată și că va fi înfrântă logica  de agresiune a Rusiei”.  

Ce avem deocamdată este apariția unei noi formule, și aceasta folosită pentru prima oară în cazul aderării unei țări la NATO, anume că statele membre se angajează că susțin aderarea Ucrainei „imediat când condițiile o vor permite”, formularea folosită de Canada, cel mai precis angajament care contează, adică venit din partea unei țări din G7 și salutată ca atare de președintele Ucrainei: „este o altă etapă concretă în dezvoltarea alianței euro-atlanetice, o altă voce puternică în favoarea Ucrainei și o altă etapă de pregătire pentru succesul Summit-ului de la Vilnius din luna iulie”.

Gabrielius Landsbergis, ministrul lituanian de externe, era foarte ferm că nu mai vorbim despre presupunerile privind etape viitoare deoarece „sunt absolut convins că Ucraina trebuie să devină membru NATO dacă dorim că Europa să fie în securitate. Putem să discutăm care va fi momentul aderării, dar cred că trebuie să formulăm niște angajamente foarte clare în acest sens...Cred că un angajament obligatoriu va fi cel mai bun rezultat. Un angajament din partea noastră care să dea Ucrainei posibilitatea să știe la ce să se aștepte și să se asigure că nu e vorba despre o promisiune vagă pentru următorii 15 ani. Trebuie să avem un calendar, etape concrete, un fel de algoritm asupra modului în care acest proces se va desfășura. Și pot să vă spun deja că nu va fi o discuție ușoară. Ne mai rămâne o lună pentru a ne pune de acord și nu vă pot spune dacă vom reuși”.

Deocamdată, iată harta opțiunilor europene:

Dar, pentru toate acestea, există un fundal în atenția tuturor membrilor Alianței căci Ucraina așteaptă ca la acest Summit să existe un răspuns foarte clar, cât mai clar posibil, la faimosul document „garanții internaționale de securitate pentru Ucraina” elaborate de un grup internațional de lucru condus de Anders Fogh Ramussen (fost secretar general al NATO și acum consilier special al președintelui Ucrainei) și Andrii Yermak, ministrul apărării la data de 13 septembrie 2022. Iată documentul, adevărat scris în engleză și, ca atare, greu de lecturat pentru mulți generali și politicieni de la noi, singurul motiv logic pentru care cred că nu am auzit vreodată o discuție pe această temă la noi. Oricum, nu conta, așa că atenție la ceea ce, în caz de eșec de aliniere pe poziții la Vilnius, spune Rasmussen într-un interviu pentru The Guardian, anumite țări dintre cele mai implicate în susținerea Ucrainei, mai ales Polonia și Țările Baltice, dar nu u numai ele, ar putea decide să acționeze independent, într-o coaliție a bunăvoinței și să trimită trupe în Ucraina:

„Dacă NATO nu se pune de acord pe un drum clar pentru Ucraina, există o posibilitate reală ca unele țări să acționeze în mod unilateral. Știm că Polonia este foarte angajată în susținerea concretă pentru Ucraina. Și nu aș exclude posibilitatea ca Polonia să se angajeze în la un mod mai solid în acest context, pe o bază națională, și că să ea să fie urmată de Țările Baltice, eventual cu intervenție de trupe la sol”.  

Deocamdată, vorbesc cei care trebuie. Noi cu Rotativa, săritul pe noile/vechile scaune. Restul, vom vedea când va fi cazul să spunem că suntem de acord cu ceea ce s-a decis.