Ucraina a reluat lupta împotriva teroriştilor susţinuţi de Rusia - de data aceasta nu mai e cale de întoarcere

Într-o mişcare care se impunea demult, după 10 zile de „armistiţiu” de factură rusească în care Ucraina a pierdut 27 de militari în 108 încălcări ale încetării focului, în urmă cu peste o oră la Kiev s-a decis reluarea Operaţiunii Anti-Teroriste (OAT) împotriva organizaţiilor teroriste „Republica Populară Doneţ'k” şi „Republica Populară Luhans'k”.

Deputatul Oleg Liaşko, preşedintele Partidului Radical, a anunţat printre primii vestea, pe contul său de facebook. Astfel, în timpul şedinţei Consiliului de Securitate Naţională şi Apărare, preşedintele Ucrainei Petro Poroşenko a anunţat suspendarea încetării focului în estul Ucrainei. Deputatul ucrainean (care s-a făcut cunoscut în timpul OAT prin implicarea sa personală în reţinerea unuia dintre capii reţelei teroriste activate şi întreţinute de diversioniştii armatei ruse, pretinsul "ministru al apărării" republicii Doneţk) a spus că-şi doreşte să se treacă de la vorbe la fapte, iar teroriştii să fie alungaţi dincolo de kilometrul 101 al şoselei Mojaiskoe, adică dincolo de frontiera ucraineano-rusă. Puteţi urmări discursul televizat al preşedintelui Poroşenko în legătură cu reluarea ostilităţilor, în limba ucraineană:

Cel mai important pasaj din discursul lui mi se pare acesta: „Vom înainta şi ne vom elibera pământul. Neprelungirea regimului de încetare a focului este răspunsul nostru pentru terorişti, ucigaşi, jefuitori.” Teroriştilor care depun de bună voie armele li se garantează în continuare libertatea - nu e cam prea generos?

Oricum, s-a tărăgănat prea mult, iar dacă ucrainenii vor începe să-şi recupereze regiunile ameninţate de invazia mascată a Federaţiei Ruse nu o vor putea face acum decât printr-un război de poziţii chiar dacă au apărut unele voci care vorbesc despre o operaţiune complet specială, de data asta, care-i va mătura pe terorişti din teritoriile pe care le ocupă. Prea târziu. S-au întărit prea mult, iar din Rusia le-au tot venit convoaie de autocamioane cu arme, muniţii, provizii şi, nu în ultimul rând, luptători. 

Pe 28 iunie, preşedintele Putin a semnat un decret privind mobilizarea rezerviştilor în armată, trupele interne şi serviciile de securitate, pentru o perioadă de două luni. Desigur, sunt exerciţii de rutină. Sunt legale. Iar Consiliul Federaţiei Ruse, camera superioară a parlamentului rus, a retras zilele trecute dreptul preşedintelui de a utiliza forţele armate pe teritoriul Ucrainei, în vigoare din 1 martie. La fel de bine, însă, acestea ar putea fi manevre de distragere a atenţiei şi de calmare înaintea adevăratului război. Fără legătură directă cu aceste evenimente, n-aş vrea să ne scape, totuşi, din vedere faptul că 28 iunie 2014 înseamnă exact un secol de la atentatul din Sarajevo care a servit drept pretext formal pentru începerea Primului Război Mondial. Starea de confruntare militară deschisă a început după exact o lună, pe 28 iulie, prin declaraţia de război a Imperiului Austro-Ungar faţă de Serbia, urmată la câteva zile distanţă de intervenţia Rusiei în favoarea Serbiei.

În februarie 2011, după începerea Primăverii Arabe, îi mărturiseam unui prieten că am o oarecare impresie că secolul XXI parcă repetă secolul XX - frumoşii ani ai inocenţei numiţi „La Belle Epoque" în Franţa şi Belgia urmaţi de prăbuşirea subită din 1914 (care a devenit conştientizată abia în 1919), şi asta pe fondul unor retorici patriotarde şi voluntariste care reclamau „victoria până la Crăciun", după cum promisese Herbert Henry Asquith, prim-ministrul britanic din acel moment.

Încă mai am această impresie, iar acum, în 2014, e mai puternică. Şi-mi doresc mult ca ea să rămână aşa cum e - impresie pasageră.

Momentan, indivizi ca Vladimir Putin şi membrii clicii sale ne arată că nu am învăţat nimic, ca umanitate, din erorile şi tragediile secolului XX.

Ucraina trebuie să depună toate eforturile pentru a bara total frontiera ruso-ucraineană. Apoi, să facă un lucru execrabil şi condamnabil din punct de vedere etic, dar necesar: să lichideze câteva sute de terorişti (liderii de comando-uri - iar comando-urile pot fi formate din minim patru indivizi), pe ceilalţi să-i identifice, să-i aresteze, să-i judece conform legilor statului ucrainean şi să-i pună la răcoare. Pe toţi până la unul dintre cei care poartă arme şi nu fac parte din instituţiile de forţă ale statului ucrainean.

Cât încă nu-i prea târziu. Altfel? Nu va veni sfârşitul lumii, dar e posibil un nou război mondial. 

Aruncaţi un ochi prin Orientul Mijlociu şi luaţi pulsul evenimentelor - sunt mişcări tectonice rapide care pot crea o nouă hartă a regiunii într-un timp foarte scurt, de luni de zile.

Deocamdată, să ne rugăm pentru Ucraina. Şi s-o ajutăm cum putem - cel puţin, susţinând moral cetăţenii şi cetăţenele de toate etniile şi confesiunile din această ţară.