Tinerii muzicieni în compania marilor maeştri!

0
0
Orchestra Romana de Tineret si dirijorul Cristian Macelaru FOTO Virgil Oprina
Orchestra Romana de Tineret si dirijorul Cristian Macelaru FOTO Virgil Oprina

Ironie a sorţii! Recentul concert al Orchestrei Române de Tineret, concert susţinut recent la Atheneul Român, s-a nimerit a avea loc în primele zile ale invaziei Rusiei asupra Ucrainei; programul întregului concert a cuprins pagini memorabile din repertoriul muzicii ruse şi sovietice, anume Concertul pentru vioară şi orchestră în re major de Ceaikovski şi Simfonia a 10-a, în mi minor, de Dmitri Şostakovici.

Departe de mine gândul de a mă fi alăturat isteriei generale care – iată, pe nedrept! - îi vizează actualmente, pe marile meridiane ale muzicii, pe artiştii ruşi performeri şi chiar şi arta rusă în general; ...aşa cum se petrece acest lucru în unele dintre marile case de operă, în unele universităţi sau în unele dintre sălile europene de concert. Tocmai din acest motiv am apreciat poziţia ponderată, cu totul echilibrată dar entuziastă în ce priveşte actul artistic, a celor aflaţi la noi, la Atheneul Român, de ambele parţi ale rampei sălii de concert. Ca de fiecare dată şi acum, întâlnirea maeştrilor cu tinerii a fost un prilej de mare bucurie. Interesul a fost şi este cu totul special. Atât cel profesional cât şi cel uman. Mai ales atunci când – iată! – de ani buni Orchestra Română de Tineret se dovedeşte a fi un organism artistic catalizator al atenţiei generale în planul vieţii de concert, la noi; mă refer inclusiv la prestigioasele apariţii în afara graniţelor ţării. 

În ultimul sfârşit de săptămână al lunii februarie, orchestra tinerilor noştri muzicieni a fost condusă de Cristian Măcelaru, personalitate de aleasă consistenţă artistică în peisajul actual al vieţii muzicale internaţionale. Este de menţionat, Simfonia a 10-a de Şostakovici a fost scrisă în anii grei, postbelici, ai perioadei staliniste, spre sfârşitul anilor ”40, începutul deceniului următor. Intreagul complex al tensiunilor acelei perioade se regăseşte în paginile acestei extinse evoluţii simfonice; consistent, impresionant a sunat solo-ul partidei contrabaşilor în debutul primei părţi ca şi răspunsul unitar al alămurilor sau solo-urile de clarinet ce urmează ferocităţii ritmurilor martelate prezente inclusiv în debutul părţii secunde a lucrării. In compania tinerilor săi coechipieri, Măcelaru a atins adâncimea unor pătrunderi orientate înspre sinele unei încercate conştiinţe colective. 

Este de menţionat, abia spre sfârşitul anului 1953, după moartea lui Stalin, lucrarea a putut fi prezentată publicului sub bagheta marelui dirijor Evghenii Mravinski, aflat la conducerea celebrei orchestre Filarmonice din Leningrad. Revenind la Bucureşti; ...o dată în plus, o arată şi recentul concert, orchestra reprezentativă a tinerilor noştri muzicieni se constituie drept un adevărat laborator de creaţie, drept un coerent colectiv orchestral, un autentic organism. Fiecare tânăr muzician trebuie să-şi raporteze evoluţia în cadrul partidei din care face parte iar împreună cu aceasta în cadrul întregului aparat orchestral; iar aceasta, evident, în funcţie de indicaţiile dirijorului. Au reuşit fiind îndrumaţi în pregătirea acestui concert de încercatul concert-maestru, de violonista Sarah Nemţanu, deţinătoare a înaltei poziţii de prim violonistă a Orchestrei Naţionale a Franţei. 

Se dovedeşte a fi un muzician temeinic animat de dorinţa de a împărtăşi tinerilor din preţioasa experienţă personală; un demers împlinit şi de acesastă dată! In prima parte a programului a oferit propria versiune a celebrului Concert în re major, pentru vioară şi orchestră, de Ceaikovski. Nu este de neglijat amănuntul semnificativ potrivit căruia Orchestra Română de Tineret , prin natura însăşi a acestei instituţii, este un organism viu, aflat în permanentă primenire. Tinerii muzicieni instrumentişi sunt selectaţi continuu provenind din cele mai diferite instituţii de învăţământ muzical de la noi, cele de nivel universitar dar şi liceal; cei mai buni dintre aceştia parcurg un stagiu suficient de extins pentru a dobândi specificul cântului în ansamblu, pentru a-şi face intrarea mai apoi în marile noastre colective simfonice sau în cele dinafara graniţelor ţării. Fără putinţă de tăgadă, stagiul în sine înlesneşte, în plus, un preţios proces de socializare realizat în temeiul muzicii celei mari.

Materialul a apărut iniţial în publicaţia România Literară.

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite