Ţara mea de bloguri

Înţeleg că românii stau bine la influenceri. Circa 75% dintre internauţi urmăresc cel puţin un influencer online, arată un studiu recent al agenţiei Starcom România.

În ziua de azi, a devenit rentabil să te faci influencer, adică blogger, vlogger, persoană importantă pe reţelele de socializare, care este urmărită şi apreciată de fanii săi. Nu-ţi trebuie şcoală, patalama, delegaţie sau aprobare de la partid ca să fii „influenţator“. Poţi să fii idiot, dar nu-i obligatoriu să fii deştept. Nu trebuie să-ţi baţi capul cu vreo profesie, cu educaţia sau cultura. Trebuie doar să faci audienţă. Să lingi cactuşi, să povesteşti prin ce ţări te-ai plimbat, să alinţi pisici sau să emiţi nişte pilde „adânci“ despre viaţă. Să freci un gălbenuş şi imediat găseşti trei-patru followeri care să te proclame masterchef. Debitezi orice chestie care-ţi trece prin cap, nu te cenzurează nimeni, dar chestia să facă audienţă, neapărat! Nu trebuie să verifici „ştirea“ din trei surse, oricum presa noastră e varză, audienţa va pune botul la tine. Astfel, vei intra în atenţia agenţiilor de publicitate, care îţi vor marca banul, ca să-şi promoveze brandurile pe munca ta, muncă de influencer.

Dacă nu eşti nici influencer şi nici follower, atunci nu exişti. Ai trăit şi ai murit degeaba. 

E bine că avem o democraţie a „influenţatorilor“. Am urmat tendinţa mondială, viaţa ni s-a mutat pe digital. Înainte de ’89, am avut un singur influencer: Nicolae Ceauşescu. Avea milioane de like-uri: aplauze la congrese, ode scrise de poeţi şi scribălăi, omagii, telegrame de felicitare din partea colectivelor de oameni ai muncii, buchete de flori de la pionieri, pupincurişti, gurişti care trăiau pe seama „postărilor“ sale „geniale”. Sigur, se spune că tot românul ajunsese să-l înjure pe Ceauşescu, dar asta este o chestiune de oralitate, înjurăturile n-au rămas scrise la vedere. În arhivele fostei Securităţi sunt o mulţime de „postări“ ale turnătorilor plătiţi care îi turnau pe cei care-l înjurau pe marele influencer. Dar pe cine mai interesează acum arhivele? În schimb, pupincurismele şi omagiile au rămas, negru pe alb, tiparul e mai tare ca internetul. Deci, Ceauşescu a fost cel mai tare influencer, trebuie subliniat asta, ca să ştie şi actualii influenceri în vogă, care este pragul de sus, maximul de popularitate, chiar dacă totul s-a terminat la zidul de la Târgovişte, adică pragul de jos, ciuruit, în sânge. După Ceauşescu a venit influenţatorul Ion Iliescu cu followerii proveniţi din linia a doua a reţelei comuniste. Dar asta e deja istorie, istoria României...

Dacă nu te duce capul să te faci influencer atunci trebuie neapărat să te faci follower. Să te bagi într-o comunitate, să te manifeşti, să-ţi dai cu părerea, să consumi conţinut, să aplauzi, nu ca la congresele răposatului influencer, dar să-ţi exprimi într-un fel dovada că trăieşti.

Dacă nu eşti nici influencer şi nici follower, atunci nu exişti. Ai trăit şi ai murit degeaba în lumea asta plină de reţele şi de relaţii. E bine că avem influenceri şi followeri. Viaţa merge într-o direcţie bună în România digitală. Mergi şi tu unde bat mai mulţi influenceri, unde se adună mai mulţi followerii. N-ai de ales.