Tăcerea despre răul făcut extrema stângă ne costă pe toți!

Extrema dreaptă a fost criticată constant, și pe bună dreptate. Dar tăcerea suspectă despre pericolele extremei stângi, finanțată de multe ori de Moscova (!), a dus la haos, blocaje și instabilitate în Europa și în România! A venit momentul să vorbim.

FOTO FB

Sunt un om de dreapta. Cred în libertate individuală, în responsabilitate personală, în respectul față de muncă, credință, familie, proprietate, tradiție și stat de drept. Dar, tocmai pentru că sunt un om de dreapta, nu am fost și nu voi fi niciodată de acord cu derapajele extreme, indiferent din ce parte vin.

Extrema dreaptă a fost și rămâne periculoasă. În România, ea a fost reprezentată ani de zile de PRM. Astăzi, este reprezentată de AUR.

Ei bine, retorica violenței, a urii, a divizării în alb și negru, în „noi” și „ei” nu are ce căuta într-o democrație matură. Nu are nimic de a face cu democrația, indiferent ce nume poartă. De aceea, la Bruxelles, ei sunt izolați. Consumă banii românilor degeaba. Nu realizează nimic, nici pentru țară și nici pentru popor. Mănâncă somon afumat, beau șampanie răsuflată și fac postări pe social media...

Dar, trebuie să spunem lucrurilor pe nume.

În acest moment, la nivel european, ne confruntăm și cu o agresiune ideologică, la fel de toxică, venită din partea extremei stângi. O agresiune reală, organizată, și, în multe cazuri, susținută financiar direct sau indirect de regimul Putin.

De ani de zile, partidele de extremă stângă, deseori aliate cu grupul Verzilor SAU al Socialiștilor, au blocat în statele membre ale Uniunii Europene proiecte-cheie pentru independența energetică a continentului. Iată-le: microhidrocentrale, hidrocentrale mari, centrale nucleare. Exact acele surse de energie care ar fi putut reduce semnificativ dependența Europei de gazul rusesc. Coincidență? Greu de crezut. Totuși...

După 7 octombrie, când Israelul a fost atacat de gruparea teroristă islamistă Hamas, aceleași rețele de extremă stângă au inițiat, în mai multe țări europene, proteste sub același nume: „Blocăm tot!”. Atacurile nu vizează doar Israelul. Ele vizează guvernele democratice, instituțiile europene și ordinea constituțională. Sunt proteste bine coordonate, cu aceeași retorică, cu aceleași mesaje, uneori cu aceiași sponsori.

Ce vină are cetățeanul din Franța, Italia, Belgia, Polonia sau România? Ce vină are un angajat, un antreprenor, un agricultor sau un tânăr aflat la început de drum? Această radicalizare nu aduce nimănui nimic bun. Doar haos, instabilitate și ură socială. La asta se pricep extremele și asta e TOT ce au de oferit.

Și în România, să nu ne amăgim, vedem efectele.

Avem un program de guvernare reformator, serios, cu obiective clare. Dar fracțiunea de stânga din actualul Guvern încearcă să blocheze reformele, pe criterii ideologice, populiste, cu un discurs care pare mai preocupat de sondaje decât de realitate.

Cine are de suferit? Nu miniștrii. Nu parlamentarii. Doamne feri... Țara întreagă, dragi români, are de suferit, nu ei.

Dacă ne uităm la cum a evoluat Europa în ultimii ani, vedem clar cum rețelele sociale au fost folosite pentru a radicaliza segmente întregi din societate, în special tinerii, prin lideri de opinie care promovează idei de extremă stângă, sub masca activismului, a „corectitudinii”, a „toleranței”. În realitate, vedem exact opusul, adică intoleranță, instigare la ură, și, uneori, violență directă. Sau crimă! Rezultatul? Haos, polarizare, subminarea democrației.

În foarte multe cazuri, acești lideri radicali sunt susținuți prin rețele bine finanțate, care operează în zona gri a online-ului, fără transparență și fără nicio răspundere. Sunt bani care vin, uneori, de la ONG-uri cu agendă ideologică, din surse netransparente, inclusiv cu influență externă, mai ales rusească. Asta alimentează haosul în mod deliberat. Și cui folosește?...

Trebuie spus clar: nici extrema stângă, nici extrema dreaptă nu sunt o soluție, iar asta nici în România și nici în Europa. Și trebuie spus la fel de clar că despre extrema stângă nu vorbim suficient. Ne concentrăm, și e corect, pe riscurile extremei drepte, dar neglijăm pericolele și mai mari ale radicalismului de stânga. Această tăcere ne costă pe toți! Pe unii, cum am văzut în America, chiar viața.

România nu își permite să se joace cu focul. Niciun experiment finanțat de ruși nu va construi spitale, școli, locuri de muncă sau drumuri. Nici AUR, nici rețelele radicale de stânga nu vor duce România înainte. Pot doar să o tragă înapoi. Și pentru asta văd că se luptă!

Europa are nevoie de echilibru, are nevoie de responsabilitate și are nevoie de curaj moral. România, spun eu, are nevoie de același lucru. Iar noi, cei care credem în valorile dreptei democratice, trebuie să fim vigilenți în fața oricărui fel de extremism. Pentru că libertatea, democrația și stabilitatea nu sunt niciodată, absolut niciodată, garantate. Ele trebuie apărate, de fiecare dată, în fiecare zi, cu luciditate, curaj și cu adevăr.

Lipsa adevărului în politică, dragi cititori, aduce un singur lucru: SĂRĂCIE.