Suveranistii nu înţeleg „noua ordine mondială” promovată de Putin şi de China

Conform Wikipedia, suveranitatea națiunii este libertatea ei politică de a-și alege organizarea juridică de stat și forma relațiilor cu alte națiuni. Suveranitatea națiunii este asigurată de structura socio-economică și politică a societății, adică nu este inerentă nici unei națiuni. În esență, suveranitatea națională este un principiu democratic, realizarea căruia depinde de conștientizarea de către națiune a intereselor sale vitale, care rezultă în mod obiectiv din condițiile existenței și dezvoltării sale.

De la teorie la practică este o distanţă mare

Ordinea mondială este dată de resursele economice, financiare, tehnologice, comerciale, militare ale statelor.

Rusia şi China nu acceptă această definire a ordinii mondiale, şi vor s-o impună cu forţa armelor, lipsindu-le celelalte elemente care definesc ordinea mondială. În primul rând Rusia, China este în expectativă, aşteaptă să vadă dacă Rusia reuşeşte.

Rusia nu uită epoca URSS, când se făcuse stăpână pe bogăţiile naturale, resursele economice şi financiare ale statelor ocupate de Uniunea Sovietică. Acum nu mai este cazul, şi economia Rusiei a ieşit din top 10 mondial, iar ruşii o duc mult mai prost comparativ cu epoca URSS.

NATO şi UE au apărut din nevoia de a opri state precum Rusia şi China de a obţine resursele altor ţări prin ocupaţie militară, sau de a dicta condiţiile comerţului şi sistemelor financiare internaţionale.

Aceasta-i ordinea multipolară clamată de Putin. Polii de putere mondiali sunt ocupaţi  de statele cu armate puternice, în special nucleare, care dictează condiţiile economice, financiare, comerciale celorlalte state, condiţii care să favorizeze „polii”, indiferent de capacitatea lor economică.

Globalizarea, circulaţia persoanelor, ideilor, mărfurilor, explozia tehnologiilor, digitalizarea au grăbit procesul dorit de Rusia şi China: o nouă ordine mondială.

Putin a declanşat „noua ordine mondială” prin încercarea de a cuceri Ucraina, apoi Republica Moldova şi Ţările Baltice, urmând ca în final să ridice Rusia la nivelul URSS-ului de odinioară.

UE a apărut în primul rând pentru a face faţa unor astfel de tendinţe, după experienţa nefericită a celui de al doilea război mondial. Statele din UE îşi pun în comun resurse umane, materiale, financiare pentru a evolua împreună spre o lume mai bună şi mai sigură.

România a primit de la UE de trei ori mai mulţi bani decât a contribuit, şi-a dezvoltat infrastructura, nivelul de trai a crescut considerabil, românii îşi permit acum să colinde lumea,  să se bucure de piaţa muncii occidentală, de turism, de un trai mai bun şi de o securitate oferită de NATO.

Sigur că UE şi NATO presupun şi o oarecare cedare de suveranitate, pentru că eforturile economice, financiare, tehnologice, militare se fac în comun şi trebuie coordonate de la nivelul de conducere al UE și NATO. Această coordonare asigură şi păstrarea democraţiei şi a statului de drept, a echilibrelor bugetare în statele membre. Pentru că au existat şi există conduceri de state care derapează de la tratatele UE, în privința normelor statului de drept şi a echilibrelor economice şi bugetare.

Suveranistii nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă că avantajele de care se bucură statele membre ale UE şi NATO sunt mult mai mari comparativ cu eventuale cedări de suveranitate. În primul rând securitatea statelor este asigurată în faţa unor tentative de „nouă ordine mondială” pe care le exercită acum Rusia.

Trump şi şefi ai curentului suveranist din Franța, Germania, Ungaria şi alte state nu văd cu ochi buni contribuţia statelor lor la apărarea şi stabilitatea mondială actuală. Nu înţeleg riscul ca Rusia să devină  o nouă URSS, şi împreună cu China, Coreea de Nord şi Iran să impună „noua ordine mondială”, care să însemne jecmănirea altor popoare în folosul lor.

Trump vrea ca NATO să apere doar ţările care plătesc facturi de apărare Americii, în rest să „facă Rusia ce dracu vrea”. Adica NATO să însemne o uriașă afacere pentru America.

O mare parte dintre alegătorii francezi care au votat în favoarea extremei dreapte reprezentată de Reunirea Naţională condusă de Marine Le Pen consideră că este mai bine ca banii lor să rămână în ţara lor, nu să meargă la NATO şi UE. Nici experienţa Brexit, regretată acum de englezi, nu reuşeşte să-i convingă. Nu înţeleg riscul ca ţări cu obiective clare de dominaţie mondială, Rusia, China, Coreea de Nord, Iran, să ajungă să domine lumea şi să impună propriile interese, opuse ţărilor acum reunite în UE şi NATO.

Democraţia şi importanţa votului popular, esenţa democraţiei, pot aduce statele şi în situaţii de acest tip, dacă alegătorii nu înţeleg esenţa politicii  geostrategiei mondiale. Mai ales că acei cetăţeni care au trăit experienţa URSS şi a celui de al Doilea Război Mondial sunt din ce în ce mai puţini. Iar alegătorii care n-au trăit acele experienţe nu vor să creadă ce le povestesc cei care le-au trăit.

Cam aceasta este explicaţia „suveranismului”, în componenta sa negativă,  privind protecţia statelor de apucăturile imperialiste ale unuia ca Putin.

Vom vedea chiar azi în Franța până unde poate merge „suveranismul”, care nu ne poate proteja de visele imperiale ale lui Putin şi ale Chinei.