Spitalul lui Fenechiu

Cum se instalează un om la putere se schimbă. Nu prea mai e om. Este ministru. Vocabula asta, precum cea veche argheziană ”maestre”, are pare-se ceva magic în ea, ceva demiurgic chiar. Îţi dă impresia şi uneori certitiudinea că poţi schimba destine, oameni, locuri. Şi nu e numai impresia asta, e şi realitatea.

Gândurile acestea mi le-a  provocat recent o reacţie, o reacţie a d-lui ministru al transporturilor Relu Fenechiu. Culmea, nu e nimic în legătură cu vreo măsură de optimizare a transporturilor feroviare, repectarea orarului etc, cea mai veche tară a CFR- ului. Sau, o alta privind salubrizarea şi securizarea vagoanelor de transport călători. Nu sunt specialist în asta, dar am o tradiţie de familie. Vin de acolo. Atât  bunicul meu matern, cât şi tatăl meu au fost succesiv vreo 60 de ani adunaţi, şefii ”Centrului III vagoane” de la Griviţa şi stiu ce se vorbea acasă, care le erau ofurile, apropo, nici azi rezolvate de cineva.

Dar, amintindu-mi trecutul meu ceferist nu pot  uita de pildă că tatăl meu adoptiv, Dumitru Marin-Unu, era şi şeful ”ceareului” pe tot complexul Griviţa,  Casa de Ajutor Reciproc, cea care împrumuta omul la greu. Printre clienţii cei mai serioşi ştiu că erau şi cadrele medicale de la Spitalul 2 CFR. Spital cu tradiţie feroviară, ceferistă. Ca şi Spitalul CFR Witting. Ca şi Policlinica din faţa gării. Ca şi policlinica-dinspensar din interiorul Atelierelor ude e acum o parte din ..., sau cea din interiorul ministerului.

Toate acestea erau  exclusiv ale ceferiştilor. Am beneficiat de ele o mare parte din viaţă. Aşa cum fii celor ce lucrau la MAI sau la Armată, aveau acces la  unităţile lor medicale. Pe scurt, Armata, Poliţia şi Căile Ferate erau cele  trei mari armate ale ţării. Nu mai zic de Securitate. Şi aveau dreptul măcar prin tradiţie la unităţile lor sanitare. Şi nu numai.

Tocmai de aceea am rămas perplex când am aflat că fără să aibă habar măcar de  povestea de mai sus, fără să ştie istoria unei  necesităţi -  căci e una e să te duci la spitalul tău şi alta la  unul străin  - dl proaspăt  ministru al transporturilor, Relu Fenechiu, vrea să înceapă cariera cu o mare gafă. Înstrăinarea spre  Ministerul Sănătăţii a tuturor unităţilor sanitare al CFR. Gafă uriaşă. Sfidare nesimţitoare a dlui ministru! Care crede, naiv şi nepolitic, că simpla prietenie cu ministrul Sănătăţii  de acum, coleg de  partid, e atât de solidă  încât merită să i se dedice o asemnea nenorocire!

Am o întrebare: de ce nu a făcut asta dl Ludovic Orban? Că tot dl Nicolăescu era la Sănătate pe vremea guvernului Tăriceanu? Trebuie întrebat şi colegul Orban, de ce nu!?

Dle Ministru Relu Fenechiu, măcar mai staţi, mai guvernaţi, vă mai ataşaţi de minister, de oamenii şi de  locurile sale, unele istorice. Mai studiaţi consecinţele gestului şi abia apoi hotărâţi.

 Zău, e ca şi cum dl premier Ponta, de dragul reinvestirii sale, ar face un gest de graţie şi  l-ar cadorisi pe colegul dumnealui, dl Şova, cu clădirea Guvernului din Piaţa Victoriei. E absurd!

Apoi, respecutos vă atrag atenţia, dle Fenechiu  că bunurile  CFR-ului nu se confundă cu cele ale familiei dumneavoastră şi că trecerea dvs. prin acest minister este, vă asigiur, este efemeră. Căci, singurul lucru stabil e doar clădirea ministerului. Şi asta, în caz că nu vreţi să o cadorosiţi... d-lui Antonescu.

Chiar ţineţi musai să lăsaţi dâre slinoase?