Șeful diplomației europene acuză: „Gaza a devenit cel mai mare cimitir deschis din lume”

În numele Uniunii Europene, deci și al României, Josep Borrell, șeful diplomației blocului comunitar a spus ieri ceva extrem de grav: Campania militară a Israelului în Gaza, cea care va continua în zilele următoare cu un atac de mari proporții împotriva zonei Rafah, a transformat teritoriul în cel mai mare cimitir deschis din lume.

„Înainte de război, Gaza a fost cea mai mare închisoare în aer liber din lume. Acum a devenit cel mai mare cimitir deschis” – le-a spus Borrell miniștrilor de externe din Statele Membre reuniți la Bruxelles. Le-a reamintit că este vorba despre „un cimitir pentru zeci de mii de persoane dar și un cimitir pentru multe dintre cele mai importante principii ale legislației umanitare”.

Principala acuzație din acest adevărat rechizitoriu este că, în mod deliberat, Israelul provoacă foametea în Gaza. „Folosește înfometarea ca armă în război” a spus Borrell și asta, în principiu, este echivalent cu o acuzație de genocid: „Gaza nu mai este în pragul foametei ci suferă din cauza foametei care afectează mii de oameni...Este ceva inacceptabil. Înfometarea este folosită ca armă. Israelul provoacă foamete”.

Josep Borrell, Înalt al Reprezentant al UE și vice-președinte al Comisiei Europene și  Janez Lenarčič, comisarul pentru managementul crizelor au susținut o conferință de presă, folosind termeni deosebit de duri și care, repet, vin să afirme poziția comună a europenilor, chiar dacă, din motive greu de înțeles, diplomația românească se face că nu vede și nici n-aude, călărind mai departe pe tradiționalul iepure șchiop, dar discret. Aveți aici comunicatul comun în care se spun lucruri de neimaginat: se vorbește acolo, după cum puteți vedea, de evaluarea tehnică a tragediei din Gaza după invazia armatei israeliene, analiză făcută în termenii Integrated Food Security Phase Classification (IPC). Iar constatarea fundamentală, absolut cumplită, este că „totul est fără precedent. Analizele IPC nu au identificat niciodată în lume un asemenea nivel de insecuritate alimentară” deoarece, în Gaza „se estimează că 100% din populație se află acum în situație de insecuritate alimentară...și 70% se confruntă cu foamete iminentă...iar în regiunile centrale și de sud, 50% din populație trăiește în condiții de insecuritate alimentară acută”.

Nu-i adevărat, replică ministrul israelian de externe care a scris un mesaj pe rețele sociale (adresat în copie inclusiv ministrului român de externe), că țara sa „permite intrarea în Gaza a unui ajutor umanitar extensiv pe cale terestră, aeriană și maritimă pentru toți cei dornici să ajute

Puțini par să fie convinși de veridicitatea mesajului atâta timp cât este nevoie acum de măsuri disperate din partrea comunității internaționale pentru a evita finalizarea tragediei umanitare din Gaza, acum formându-se transporturile maritime de urgență care să ajungă în Gaza.  E nevoie urgentă de intervenție umanitară internațională căci, așa cum spunea la Ierusalim Cancelarul germ,an Scholz, “nu se poate să așteptăm și să privim la palestinienii aflați în risc de înfometare. Asta nu ne reprezintă, asta nu este lucrurul pentru care noi stăm uniți împreună. Este nevoie acolo de mai mult ajutor umanitar”, purtătorul său de cuvânt Sebastian Fische adăugând în cadrul unui briefing de presă la Berlin: “Înfometarea nu trebuie folosită niciodată ca armă și din cauza aceasta, printre alte motive, suntm deciși să asigurăm ca mai mult ajutor umanitar să aungă în Gaza”.

Nu este vorba doar despre Gaza și urmările răspunsului militar israelian la cumplitul atac terorist efectuat de militanții HAMAS pe 7 octombrie. Discuția din acest moment se extinde și devine simbolică pentru că, așa cum spunea tot Borrell pe 12 martie într-un discurs în fața Consiliului de Securitate, trebuie extinsă prin analogie cu ceea ce s petrece în Ucraina unde tot de crime împotriva umanității și genocid este vorba:

„Înfometarea este folosită (de Israel, n.n.) ca un o armă de război și atunci când condamnăm  că asta se petrece în Ucraina, atunci trebuie să folosim același limbaj când vorbim despre ce se întâmplă în Gaza”.

Aici nu mai e vorba despre o tactică dintre cele consemnate în brutalele și nemiloasele manuale militare. Este vorba despre crearea unei ținte la nivelul întregii populației dintr-o țară ocupată printr-o campanie militară, specială sau nu. Oare devine crima asta un procedeu acceptabil doar pentru că așa dictează prioritățile politice ale momentului?