Securitatea europeană: Cadouri de Sărbători

Într-o singură zi, 30.000 de zboruri deasupra Europei. Foto NATS- National Air Traffic Services, Marea Britanie)

Europa a decis că a venit timpul să se apere. Cu măsuri complexe care deschid, dacă vor fi finalmente aprobate, nu numai un nou capitol, cu totul nou şi neaşteptat, în practica serviciilor de securitate, ci şi porţi legislative pentru un sistem care seamănă din ce în ce mai mult cu un European Homeland Security.

Cel puţin în zona considerată drept esenţială, cea a Spaţiului Schengen pentru care se construiesc în mare viteză noi instituţii şi noi reglementări în materie de securitate, cu legislaţia generală aferentă.
În acest sens, unul dintre cele mai importante semnale vine din Franţa unde, chiar înainte de Crăciun, prim-ministrul Manuel Valls a decis menţinerea proiectului legislativ care prevede posibilitatea „decăderii din naţionalitatea franceză“ pentru cetăţenii cu dublă naţionalitate (prin naştere sau ca urmare a naturalizării) în cazul în care „au fost condamnaţi definitiv pentru o crimă împotriva existenţei Naţiunii, printre altele pentru terorism“.

Consiliul de Miniştri a validat acest proiect, dar şi o foarte importantă reformă a procedurilor penale, incluzând, printre altele, dreptul de efectuare a „percheziţiilor de noapte în cazurile de terorism sau de atentate la viaţa umană“. Important, deoarece aceasta vine să rezolve o „gaură“ existentă în legislaţia franceză şi nu numai şi de care se putea profita în sensul că, după orele 21 până la 6 dimineaţa, forţele de poliţie nu puteau intra să facă percheziţii, chiar dacă aveau informaţii precise că suspecţii se aflau în locurile respective. Fapt care, spre exemplu, a permis unuia dintre principalii suspecţi în cazul atacurilor de la Paris, localizat cu precizie în cartierul Moelleenbeek din Bruxelles, să fugă noaptea ascuns în transportul de mobilă organizat de un complice, asta pentru că forţele de ordine nu au putut intra în casa unde ştiau cu precizie că se ascunsese personajul în cauză.

În Parlamentul francez se mai află acum în discuţie „dreptul de a trage conferit poliţiştilor“ care să beneficieze, în termenii noului act legislativ, de „prezumţia de legitimă apărare“ care le va permite să poată deschide focul chiar dacă nu au fost direct vizaţi cu o armă. De asemenea, agenţii vor avea, după modelul american, dreptul de a purta arma de serviciu şi în afara orelor de serviciu (drept care va putea fi acordat şi poliţiştilor municipali). Unul dintre argumente este cazul recent petrecut, în perioada Sărbătorilor, într-un mall din SUA, unde agresorul a fost împuşcat mortal de un poliţist care a intervenit fiind în afara orelor de serviciu şi care avea, din fericire, arma asupra sa.

În fine, se preconizează securizarea suplimentară a transporturilor, noutatea cea mai importantă fiind propunerea ca agenţii de securitate ai companiilor private care sunt angajate de companiile de transport să poată efectua controale ale pasagerilor („palparea de securitate“) şi să verifice bagajele, porţi de securitate de tipul celor din aeroporturi fiind deja instalate pe peroanele unde sosesc trenurile Thalys în gările din Lille şi Paris.

Lucrurile devin şi mai interesante odată cu lectura ştirilor prezentate de Mail Online şi de Guardian care vorbesc despre interesul guvernului britanic de a accepta un acord cu SUA care să permită ca pe câteva aeroporturi (inclusiv Heathrow şi Manchester) să fie instalate puncte de „precontrol“ în care gărzi înarmate americane (de la „Customs and Border Protection“) să se ocupe de toate formalităţile de vamă şi formalităţi de imigrare înainte de îmbarcarea pasagerilor. Gărzile respective vor beneficia de imunitate diplomatică şi, în consecinţă, nu vor putea fi aduse în faţa justiţiei britanice pentru nici un fel de acţiune produsă pe sol britanic.

Departamentul Homeland Security doreşte să extindă formula respectivă la încă cel puţin alte patru ţări europene, propunerea fiind prezentată şi discutată în cadrul a două reuniuni din luna iunie şi iulie ale Consiliului European pentru relaţii transatlantice (COTRA). Aveţi posibilitatea, în premieră absolută în România, să consultaţi un document cu circulaţie restrânsă redactat de secretariatul general al Consiliului European sumarizând discuţiile care au avut loc cu acest prilej (atenţie la paragraful 5).

Delegaţia olandeză oferă informaţia privind demersul american de a se introduce un eventual control de acest gen, „preclearance facility“, la aeroportul din Schipol, subliniind nevoia de a avea „o poziţie comună a UE asupra propunerii, exprimând anumite îngrijorări în legătură cu stabilirea unor asemenea facilităţi şi dacă aceasta este permis în termenii Codului de frontieră Schengen precum şi a unei perspective legate de drepturile fundamentale ale omului“.

Irlanda a arătat că experienţa unor asemenea facilităţi existente la două dintre aeroporturile sale (Dublin şi Shannon) a dat rezultate bune. Cei de la Guardian anunţă, pe baza unui document parlamentar provenit din Germania, că Franţa a cerut un sprijin financiar american înainte de a fi de acord cu textul respectiv, iar „prima reacţie a Suediei a fost cea de scepticism, cerând o analiză aprofundată asupra consecinţelor în ce priveşte Acordul Schengen, dar şi în raport cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului“. Numai Marea Britanie, se spune în documentul respectiv, „vede avantajele care decurg din această procedură“.

Desigur, repetăm, suntem la stadiul unor propuneri, aflate însă deja în fază avansată, fie de aprobare legislativă, fie de negocieri bilaterale sau la nivel european. Asta nu înseamnă însă că drumul nu ar fi deschis şi că, în condiţiile actuale, nu ar exista deplina voinţă politică de a întări la maximum condiţiile de securitate şi, totodată, cooperarea în întreg spaţiul euro-atlantic.

Să vedem ce urmează şi, mai ales, cum toate acestea se vor integra în noile pachete legislative europene care urmează să apară până la finele primăverii lui 2016. Printre acestea, reforma dreptului de azil şi, evident, marea reformă a Acordurilor Schengen.

Şi drepturile omului? Discutăm după.