Se modernizează educaţia. A câta oară?

Şi Remus Pricopie, ca orice ministru care se respectă, modernizează educaţia. Probabil a XX-a oară în ultimii 24 de ani. Metoda asta, de a şterge cu buretele tot ce au făcut ceilalţi miniştri, şi a lua totul de la zero, ne-a adus în situaţia în care suntem astăzi, cu educaţia şi formarea profesională la pământ.

Că aşa stau lucrurile şi cu actualul ministru, avem mărturie ultima OUG, a cincea în ultimii doi ani, care a anihilat aproape în totalitate Legea Educaţiei Naţionale elaborată de guvernul Boc.

Cu ce rezultat? Abandon şcolar masiv, elevii fug de şcoală, facultate şi diplome, pentru că nu le oferă şansa de a intra în piaţa muncii. Dispar posturi didactice şi programe de studii universitare, se măreşte prăpastia dintre piaţa muncii şi şcoala.

Ce ne propune ministrul Pricopie este în principiu corect. Dar, nu raportarea la testele PISA este, în sine, importantă.

Peste câţiva ani, probabil, se va renunţa la aceste teste, fiind înlocuite cu altele. Adică ne pregătim pentru ce a fost, nu pentru ce va fi.

Principiul este corect, pregătirea, predarea şi evaluarea interdisciplinară.

Dar nu este şi suficient.

Cei patru piloni ai învăţării, a învăţa „să ştii”, „să faci”, „să fii”, „să trăim împreună”, alături de cele patru arii dominante, „conceptual teoretică”, „aplicativă”, „interdisciplinară”, „generatoare de învăţare continuă”, ar fi trebuit să stea la baza modernizării educaţiei. Nu una singură, aria „interdisciplinară”.

Ritmul de transformare este insuficient. Să vii, după 24 de ani, să spui că ne trebuie încă 5-6 ani să aducem la zi transformările necesare, sună cinic.

Şi problema manualelor este prost pusă. Nu putem avea manuale înainte de a avea curriculum modernizat. Dăm bani pe manuale construite pe vechiul curriculum?

Este adevărat că pentru învăţământul primar a apărut un nou curriculum, de slabă calitate, pentru că nu ţine cont de pilonii şi ariile de cuprindere de mai sus.

De fapt, ordinea era cu totul alta.

Era necesar un proiect al arhitecturii educaţiei şi formării profesionale, în preuniversitar, cel puţin, format din:

- Un mic document de filosofie şcolară, cadru de referinţă curriculară.

- Harta competenţelor aşteptate la elevi, generale şi specifice, pe etape de vârstă, forme de învăţământ, discipline.

- Planurile de învăţământ, care să cuprindă şi discipline agregat, atât de necesare pentru pregătirea interdisciplinară.

- Caiet de sarcini, pentru elaborarea curriculumului de către specialişti, prin concurs naţional.

Odată arhitectura decisă, împreună cu specialiştii din educaţie, se putea trece şi la alte etape de modernizare.

Aşa, cu rezolvarea problemei manualelor, se pune carul inainte boilor, situaţie ciudată, dacă nu chiar aberantă.

Introducerea unui sistem de evaluare  standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, care să elimine subiectivismul evaluatorilor, ar fi iarăşi prioritate zero.

Cu acest sistem am putea măsura progresul şcolar al elevilor unui profesor, unei clase, unei şcoli. Totul nepervertit de interesele locale sau individuale, care alterează în prezent evaluarea. 

De ce nu se trece la implementarea unui astfel de sistem? Ne temem de adevăr?

În lipsa unui tablou real şi complet al stării învăţământului românesc, nu pot fi luate măsurile de remediere necesare. Semnalele de la Bacalaureat şi Evaluarea Naţională ne dau informaţii insuficiente asupra calităţii învăţământului românesc.

Odată stabilit cu rigoare progresul şcolar, se poate trece la salarizarea profesorilor funcţie de performanţă şi rezultatele muncii.

Fără motivaţia salarială, care să diferenţieze profesorii buni şi foarte buni de ceilalţi, nu se poate declanşa formarea unui corp  profesoral de elită. Cine crede altceva, visează!

În concluzie, raportarea la testele PISA şi introducerea şahului în şcoală reprezintă paşi timizi, nicicum importanţi, în modernizarea învăţământului românesc.

Trebuia revenit la Legea Educaţiei Naţionale, schimbată şi aceasta în câteva locuri, privind salarizarea profesorilor şi introducerea unui sistem standardizat de evaluare, pentru a avea asigurat un învăţământ de calitate, aflat la baza pieţei muncii, pe care se sprijină economia competitivă şi performantă.

Altfel, un alt viitor ministru va lua totul de la capăt, şi vom discuta încă zeci de ani despre modernizarea educaţiei.