Scrisoare pentru primarul Sectorului 6

Dragă domnule primar Rareş Mănescu,

Locuiesc în Sectorul 6 şi vreau să ies seara în parc.

Ştiu că Bucureştiul îndeplineşte norma europeană de spaţiu verde doar pe hârtie, dar aproape toate sectoarele se pot mândri cu câte un parc mai acătări, în care poţi să alergi, dându-i ocol, fără să ameţeşti. Cu excepţia Sectorului 6 (ok, mai e şi 5, dar eu locuiesc la d-voastră în ogradă).

Recunosc, am şi un top al invidiei. În primul rând, îi invidiez amplu pe toţi locuitorii Sectorului 3, cu precădere pe cei care domiciliază în vecinătatea Parcului IOR. De fiecare dată când ajung acolo mi se pare că oamenii stau tolăniţi ostentativ pe băncuţe, iar cei care fac jogging mă depăşesc flegmatic.

Le port ranchiună şi celor din Sectorul 1, care au Parcul Kiseleff şi Herăstrău, oaze de verdeaţă în mijlocul oraşului, cu copaci stufoşi, cu răcoare şi piste pentru biciclete. Nu mai vorbesc de iniţiativa de a transforma vara Bulevardul Kiseleff în arteră pietonală în weekend, ce mi s-a părut admirabilă şi demnă de un oraş european, dar care nu este copiată în nicio altă zonă din Bucureşti (oare sunt şanse să ieşim vreodată la badminton pe vreo alee din jurul Palatului Cotroceni, de exemplu?).

În zona în care locuiesc, administraţia precedentă a amenajat, în neţărmuita-i generozitate, un fel de ţarcuri între blocuri, din care a tăiat din copacii existenţi ca să monteze câteva leagăne şi un tobogan. Ţarcurile au fost botezate ”parcuri” şi li s-a aplicat câte un panou informativ în care primăria îşi asumă cu emfază construcţia spaţiului verde.

Nu ştiu unde locuiţi d-voastră, şi dacă aveţi unde să vă plimbaţi fără să auziţi claxoane, dar să vă spun cum e la noi, în Militari. Seara, când îndrăznesc să iasă din casă după o zi caniculară, oamenii se înghesuie cu zecile în părculeţul neîncăpător dintre blocuri. Îmi imaginez că bunicii care-şi aduc nepoţii la joacă vin mai devreme să apuce loc pe băncuţe. Pe la ora 8, aglomeraţia dintr-un astfel de loc e de neimaginat. Adulţii se înghesuie câte 5 pe o bancă, la leagăne şi balansoare se formează cozi, iar aleile sunt neîncăpătoare pentru copiii cu role şi biciclete (nu se pot plimba în afara parcului pentru că trotuarele sunt ocupate de maşini, iar maidanezii din cartier au un dinte împotriva bicicletelor).

Ceea ce vreau să vă spun, domnule Mănescu, este că avem nevoie de verdeaţă, de spaţii largi în care să ne odihnim ochii şi gândurile. Avem nevoie să evadăm din când în când din cutiile betonate în care trăim, după ce ne întoarcem din alte clădiri anoste, de la serviciu. Avem nevoie de spaţii deschise în care să relaţionăm, de locuri în care să simţim sub picioare moliciunea vie a pământului şi a ierbii; de locuri în care să le putem arăta copiilor o floare, o albină, un cărăbuş, o vrabie sau o veveriţă.

Aşa că vă rog tare mult, domnule primar, să puneţi amenajarea unui parc adevărat pe lista d-voastră de priorităţi pentru Sectorul 6. Vă asigur că este la fel de necesar ca orice alt obiectiv de infrastrucură, doar că mult mai ieftin, şi va aduce înmiit mai multă bucurie oamenilor din Sectorul 6.

Cu speranţa că nu-i voi mai invidia pe cei care se plimbă în IOR,

Raluca Petrescu.