Sărăcia energetică astăzi. Partea I: Accesul la energie

0
0
Bec

În calitate de membru al comunităţii Future Energy Leaders 100 (comunitatea celor mai promiţători tineri profesionişti din sectorul energetic), program conceput şi coordonat de Organizaţia World Energy Council, dar şi în calitate de co-lider al Grupului de lucru pentru accesul la energie din cadrul acestei comunităţi, am participat la Săptămâna Mondială a Energiei de la Lisabona pentru a prezenta activitatea grupului de lucru anul acesta.

Articolul face parte dintr-o serie de trei materiale în cadrul cărora voi aborda subiectul Sărăciei Energetice astăzi, prezentând succint conceptele şi provocările pe care le ridică. Astfel, în prima parte a materialului voi aborda problematica accesului la energie, în cea de-a doua parte mă voi axa pe subiectul sărăciei faţă de combustibil, urmând ca în ultima parte a materialului să prezint recomandări viitoare şi bune practici în acest domeniu.

Definiţie şi concepte

Sărăcia energetică este un concept care a devenit de curând un subiect important pe agenda publică din România. Cu toate acestea, problema a fost abordată deja la nivel global în ultimele decenii.

Cea mai comună definiţie a sărăciei energetice se referă la “lipsa accesului la serviciile energetice moderne". Deşi aparent simplă, definiţia poate genera confuzie, mai ales atunci când este aplicată oamenilor din regiunile dezvoltate ale lumii. Prin urmare, este important să se facă distincţia şi să se abordeze separat cele două aspecte principale inerente conceptului de sărăcie energetică: accesul la energie şi sărăcia faţă de combustibil.

Accesul la energie se referă la lipsa conexiunii fizice la reţelele electrice (centralizate sau descentralizate), şi prin urmare, la lipsa infrastructurii care asigură accesul la energie, mai precis, accesul la energia electrică.

Deşi se poate spune că aceasta este cel mai important aspect sau chiar singura problemă reală în ceea ce priveşte sărăcia energetică, accesul la energie reprezintă, de fapt, doar o mica parte a problemei. Sărăcia faţă de combustibil se referă la faptul de a nu-ţi permite servicii energetice şi / sau de a nu avea posibilitatea de a menţine locuinţa încălzită la preţuri accesibile.

Efectele Sărăciei Energetice

Efectele reale ale sărăciei energetice (indiferent dacă ne referim la accesul la energie sau la sărăcia faţă de combustibil) sunt greu de cuantificat sau de măsurat. Cu toate acestea, unele aspecte sunt destul de evidente.

Cele mai frecvente efecte sunt cele legate de marginalizarea socială, probleme de sănătate cauzate de încălzirea deficitară sau de condiţiile necorespunzătoare de gătit, probleme psihologice, rezultate educaţionale semnificativ scăzute şi o rată ridicată a şomajului.

Sărăcia energetică aduce în prim-plan un “cerc vicios” al datoriilor (care se referă la îndatorarea din cauza costurilor energetice greu accesibile şi a efortului de evitare a deconectării), al penalităţilor şi al deconectării de la reţea (în unele ţări, rău-platnicii sunt incluşi pe lista neagră pentru închiriere sau cumpărare în viitor) sau al intervenţiilor neautorizate în reţea, care implică riscuri de securitate fizică şi încălcări multiple ale legii.

Accesul la energie în întreaga lume

Conform unui raport recent al Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA) privind accesul la energie, 1.1 miliarde de oameni din întreaga lume nu aveau acces la energie electrică în 2016. Oricât de îngrijorător ar părea acest lucru, situaţia s-a îmbunătăţit de fapt, având în vedere faptul că în anul 2000, numărul acestora era de 1.7 miliarde. [1]

Mai mult decât atât, IEA prevede că acesta va continua să scadă, astfel încât, până în 2030 numărul de persoane fără acces la energie electrică să ajungă la 674 milioane, în special datorită eforturilor depuse în India pentru accesul universal la electricitate.

Deşi problemele legate de accesul la energie pot fi observate în cea mai mare parte a lumii, cea mai gravă situaţie este în Africa, urmată de Asia de Sud şi America de Sud. Regiunile sub-sahariene sunt cele mai afectate, cu o medie a accesului la energie de doar 43% (unele ţări din Africa Centrală având o rată de acces la energie de numai 25%). [1]

Cauzele acestei situaţii sunt multiple şi diverse, dar toate se rezumă la niveluri scăzute ale veniturilor care nu atrag investitori (coroborat cu distanţa mare între reţelele electrice şi comunităţile care nu au acces la energie). În plus, corupţia şi conflictele violente sunt, de asemenea, motive puternice care descurajează investiţiile în regiune.

Mai mult decât atât, ceea ce ar fi putut fi o oportunitate de afaceri importantă într-o astfel de situaţie reprezintă,de fapt, o provocare şi mai mare: creşterea rapidă a populaţiei.

Politicile slab documentate sau implementate deficitar, precum şi lipsa expertizei locale în ceea ce priveşte proiectele complexe (ceea ce se traduce în costuri mai mari pentru investitori) completează imaginea dezolantă a accesului la energie în majoritatea regiunilor din Africa.

Un lucru interesant menţionat în raportul recent al IEA este că aproape toţi cei care au obţinut acces la electricitate în ultimii 16 ani (circa 600 mil.), utilizează în prezent energie electrică generată în unităţile de producţie pe bază de combustibili fosili. Acest lucru nu este încurajator în ceea ce priveşte utilizarea energiei curate. Din acest motiv, investiţiile în sistemele off-grid / mini-grid au accelerat în ultimii ani şi este de aşteptat ca tendinţa de creştere să se menţină, atingând nu mai puţin de 60% din noul acces până în 2030. [1]

Cea mai importantă măsură politică şi diplomatică adoptată în ceea ce priveşte accesul la energie la nivel mondial s-a produs în 2015, când 193 de ţări au adoptat un obiectiv comun de dezvoltare durabilă pentru a asigura accesul tuturor la servicii energetice accesibile, fiabile şi moderne până în 2030 - ca parte a proiectului Naţiunilor Unite în ceea ce priveşte Obiectivele de dezvoltare durabilă.

Acelaşi raport al IEA indică faptul că obiectivul de a facilita accesul tuturor la energie electrică până în 2030, angajament asumat în 2015, este într-adevăr realizabil, cu condiţia ca nivelul investiţiilor anuale să se dubleze faţă de nivelul actual de aproximativ 52 miliarde de dolari.

Este de la sine înţeles că accesul universal la energie este vital şi că va aduce îmbunătăţiri deosebite pentru cei care au nevoie, va stimula economiile ţărilor lor (turism şi producţie, doar pentru a numi câteva sectoare), în timp ce va diminua semnificativ problemele de sănătate legate de poluarea aerului din gospodării şi încălzirea precară.

Accesul la energie în Europa şi în România

În Europa, lucrurile sunt puţin diferite, deoarece accesul la reţeaua de electricitate nu reprezintă o problemă atât de pregnantă ca în alte regiuni ale lumii, ci este mai degrabă o temă marginală. Totuşi, o mulţime de ţări europene se confruntă cu probleme de accesibilitate – subiect pe care îl vom aborda în a doua parte a acestei serii de materiale.

UE nu are o problemă majoră legată de de accesul fizic la reţeaua electrică şi acesta este motivul pentru care, de exemplu, Banca Mondială sau Index Mundi au în statisticile lor o rată de acces la energie electrică de 100%.

Dar, având în vedere că numărul gospodăriilor din UE care urmează să fie conectate la reţeaua electrică este scăzut, eforturile depuse pentru a reduce decalajul ultimului punct procentual sunt semnificative. În ansamblu, rata de acces la energie electrică a UE este foarte mare, în mare parte datorită unei economii relativ dezvoltate în regiune - proces accelerat pentru ţările est-europene, în special după aderarea la UE.

Cu toate acestea, există încă o parte a populaţiei care nu are acces la reţea. În România, de exemplu, studiile arată că zeci de mii (studiile recente vorbesc despre circa 30.000, în timp ce Strategia Energetică a României elaborată în 2016 indică un număr mai mare) de gospodării nu sunt încă conectate la reţeaua de electricitate, dintr-un total de 7.18 milioane de puncte de livrare.

Probabil prima informaţie reală despre accesul la energie în România datează din 2006 (aproape 68.000 de gospodării nu erau conectate la reţea, conform documentelor oficiale de la acel moment), atunci când o hotărâre a Guvernului a stabilit un plan de acţiune oarecum simplu: acolo unde este posibil, să fie realizată conectarea la reţeaua electrică, în timp ce pentru aşezările izolate, să fie luate în considerare soluţii off-grid.

Câţiva ani mai târziu, în 2012, o decizie guvernamentală ce priveşte  abordarea problemei accesului la energie în România a fost supusă dezbaterii publice (atunci, autorităţile centrale au menţionat un număr mult mai mare al gospodăriilor neconectate la reţeaua electrică, de aproape 99.000). Deşi nu a fost menţionată sursa acestei creşteri, ar fi fost important să înţelegem cifra diferită (presupun că o metodologie de numărare diferită este sursa neconcordanţei – care a luat în calcul numărul de localităţi şi nu numărul de puncte de livrare efective, de exemplu). Din păcate, decizia nu a fost niciodată aprobată. [2]

Articol publicat iniţial pe site-ul Energy Policy Group: www.enpg.ro

Bibliografie

[1] IEA 2017, Special Report: Energy Access Outlook
[2] http://democracycenter.ro/application/files/8114/9116/4619/Brief_saracia_energetica_2.pdf

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite