Salonul de Carte de la Paris: cine plăteşte oalele sparte

Andrei Marga nu i-a observat pe artiştii protestatari de la deschiderea Salonului de Carte de la Paris FOTO: adevarul.ro

Premierul Victor Ponta a preferat să pună decizia unor importanţi intelectuali români de a nu lua parte la Salon du Livre de la Paris, unde România are anul acesta statutul de invitat de onoare, pe seama a ceea ce socoteşte a fi vechiul şi prostul obicei românesc de a face rău atunci când ar trebui să faci bine. Pe seama divizării şi a vocaţiei pentru scandal, calificate drept năravuri şi hibe naţionale.

Cine face rău?

Desigur, domnul Ponta crede că cei ce fac rău, cei ce vor scandal sunt refuznicii, în vreme ce dl. Andrei Marga, preşedintele ICR, ale cărui strategii şi atitudini au determinat acţiunea de protest a unor scriitori precum Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Neagu Djuvara dar şi a altora, ar fi întruchiparea binelui.  

Primul ministru se pare că nu observă sau nu vrea să observe câteva lucruri. În primul rând că în cele câteva luni de când se află în fruntea ICR, dl. Andrei Marga a izbutit să devină profund antipatizat de multe dintre marile personalităţi culturale româneşti. Că prin vorbele sale necugetate, prin deciziile lui controversate, prin gesturile uneori radicale, prin arbitrariul cu care conduce instituţia, preşedintele ICR şi-a subminat prestigiul şi autoritatea dobândite prin anvergura carierei sale universitare, dar şi în timpul în care a condus Ministerul Educaţiei.

Oameni care până mai ieri se numărau printre susţinătorii d-lui Marga, aşa cum e cazul regizorului Andrei Şerban, se află  astăzi printre cei mai acerbi critici ai săi. E limpede pentru oricine că, în ultimele două-trei săptămâni, prin atitudinea revanşardă adoptată, prin cuvinte tari şi replici acide dar neconforme statutului său, Andrei Marga a izbutit nedorita performanţă de a  coagula împotriva lui şi a comportamentului domniei-sale  nemulţumirea atât a intelectualilor de stânga, reuniţi, să zicem, în jurul unei publicaţii precum Observator cultural, cât şi a celor de dreapta, care se regăsesc în paginile unor reviste cum ar fi Dilema veche sau 22.

Ba chiar şi nemulţumirea unor mari grupuri editoriale, aflate altminteri în poziţii concurente, aşa cum sunt Humanitas şi Polirom. Editura ieşeană a protestat public la adresa felului deloc de aplaudat în care dl. Andrei Marga, servindu-se în chip abuziv de serviciul de comunicare al ICR, de personalul acestuia şi de site-ul instituţiei, l-a caracterizat pe Filip Florian, scriitor promovat şi publicat dePolirom şi consistent tradus în străinătate.

Problemele politice şi de imagine ale guvernanţilor

Domnul Ponta dă semne că nu bagă de seamă că atitudinea celui trimis în fruntea ICR de coaliţia de guvernământ al cărei co-preşedinte este, e de natură să îi creeze grave probleme politice şi de imagine. Care oricum nu erau nici înainte nici puţine, nici minore. Dl. Ponta nu poate fi iertat pentru plagiatul comis, chiar dacă a fost albit pe şest zilele trecute de Ministerul Educaţiei. Iar situarea făţişă de partea domnului Andrei Marga îl face încă şi mai puţin agreat de intelectuali pe primul ministru român. Lucru care, cred, că ar trebui să îi dea de gândit.

Aberaţii

Şeful Guvernului se face a nu remarca amănuntul că, în declaraţiile sale în media, Andrei Marga îşi depăşeşte frecvent atribuţiile, procedează la ierahizări arbitrare şi nepermise ale scriitorilor şi intelectualilor în funcţie de orientarea lor politică. Domnul Ponta ignoră că aceluiaşi domn Marga îi cedează prea frecvent nervii şi că în împrejurări publice se exprimă în chip deloc diplomatic, total nepotrivit şi foarte puţin academic la adresa celor ce îi critică activitatea şi politizarea impusă instituţiei din Aleea Alexandru.

Din poziţia pe care o deţine azi, Andrei Marga nu face decât să continue să se exprime la fel de nepotrivit şi de necontrolat la adresa adversarilor domniei- sale ori a acţiunilor alianţei ce l-a promovat într-o funcţie definită ca apolitică ca pe vremea în care era încă rectorul cu nenumărate mandate al Universităţii clujene şi îl numea, în implicatele lui apariţii partizane la Antena 3, pe fostul ministru al Educaţiei, Petru Daniel Funeriu, “băieţaş”, iar pe premierul Emil Boc şi pe consilierul prezidenţial Mircea Miclea, universitari clujeni pe care, de altfel, i-a promovat atunci când aceştia nu îi ieşeau din cuvânt, “oameni fără operă”.

Nu m-am numărat niciodată printre admiratorii nici ai domnului Funeriu, a cărui reformă a educaţiei mi s-a părut pripită şi în dispreţul realităţilor învăţământului românesc, nici ai domnilor Boc sau Miclea. Dar cred că există o stilistică a apariţiei publice a celor ce deţin demnităţi, stilistică încălcată şi violată grosolan de actualul şef al ICR.

Domnul Ponta mai uită că excesele, extravaganţele şi originalităţile domnului Marga au pus în dificultate ministere din componenţa guvernului pe care îl conduce. Mă gândesc la concursurile organizate, în dispreţul legii şi fără ştiinţa MAE, acţiuni ce au determinat schimburi de cuvinte deloc cordiale între şeful Diplomaţiei româneşti, dl.Titus Corlăţean, şi preşedintele ICR.

Sunt, totuşi, prea numeroase în vremea din urmă numirile neinspirate în urma cărora guvernarea uselistă a acumulat bile negre din partea intelectualilor. Alături de dl. Marga pe această listă nicidecum onorantă figurează Claudiu Săftoiu în fruntea TVR, ba chiar şi Daniel Barbu, titularul Ministerului Culturii. La nivel judeţean, numirea şi păstrarea în fruntea revistei clujene Tribuna a controversatului Mircea Arman, tot defavorabilă alianţei de la guvernare se dovedeşte.

Scandalul din aceste zile de la Salon du Livre e de natură să aducă o dată în plus prejudicii de imagine României. Numeroase organe de presă occidentale dintre cele mai credibile şi respectabile au publicat interviuri ori editoriale în care se pun iarăşi la îndoială calitatea şi autenticitatea reformelor democratice promovate de guvernanţii români. Despre aberaţiile româneşti vorbesc persoane ce şi-au câştigat prin ani respectul Occidentului.

Imaginea  ţării în lume a reprezentat o problemă majoră a ultimilor 22 de ani, indiferent de cine a fost la putere. Deţinătorii temporari ai acesteia s-au grăbit mai totdeauna să-i acuze pe opozanţi de precaritatea respectivei imagini ori să denunţe ostilitatea unor organe de presă.

Se uită prea cu multă uşurinţă că imaginea României e rezultatul unor acţiuni politice şi nu numai politice româneşti şi că acestea se consumă cu precădere în cercurile de putere şi de decizie bucureştene.

Nu domnii Pleşu, Cărtărescu, Liiceanu sau Djuvara, care nici unul nu deţine vreo demnitate publică, sunt vinovaţi pentru degradarea acestei imagini, ci înalţi demnitari bucureşteni. Firesc ar fi ca aceştia să plătească oalele sparte.