Șahul rusesc în Ucraina: cum să gestionezi un război pe un front larg

În Ucraina se desfășoară un război de agresiune, pe scară largă, de mare intensitate al Rusiei pe un front larg. O altă noutate a luptelor contemporane, de secol 21, care vizează cum să gestionezi un război pe un front atât de larg care oferă posibilitatea atacurilor în orice punct și limitează capacitatea de apărare pe aglomerările inamicului. Un joc de șah complex, care presupune acomodarea și manevrabilitatea extremă a forțelor proprii pe tot frontul, adică infrastructură, logistică, planificare și resurse. Nu întâmplător, țintele favorite ale HIMARS-urilor americane transmise ucrainenilor sunt exact aceste puncte logistice, de aprovizionare cu combustibili, aglomerări de trupe, de echipamente și noduri feroviare fundamentale pentru purtarea unui asemenea război. Cel mai dotat în informații, trupe de comando și partizani în liniile adverse și capabilități militare de țintire la mare distanță – cu suficientă muniție aferentă – va reuși să ia inițiativa în perioada următoare. Pentru moment, Ucraina deține inițiativa ofensivei.

Foto Shutterstock

Atacuri pe trei direcții în cinci fronturi separate ucrainene. Rusia contraatacă în Harkiv

Ultimele zile au relevat faptul că Armata ucraineană a făcut progrese „semnificative din punct de vedere tactic” pe două linii principale de ofensivă în sudul Ucrainei, potrivit New York Times, bazat pe surse oficiale ucrainene și pe blogeri militari ruși. Direcțiile de evoluție sunt clare, către porturile Berdiansk și Melitopol de la Marea Azov, respectiv obiectivul de a împărți în două fronturile și a pune presiune majoră pe Crimeea, aducând Rusia la masa de negocieri, de data asta de pe o poziție de reală negociere. Acesta este obiectivul strategic până la sfârșitul anului, respectiv perioada până încep ploile iar operațiunile militare kinetice sunt îngreunate, dacă nu întrerupte.

Între timp, Staromaiorske, regiunea Donețk, Urojaine controlat de ieri, Robotîne, situat pe axa Orihiv-Tokmak, pe frontul din Zaporojie sunt câștiguri certe ale armatei ucrainene, amenințând orașul Tokmak, la a doua linie defensivă a liniei Surovikin, după numele fostului general conducător al trupelor din sud. Pe frontul larg de peste 1000 km - în care nu includem zonele unde linia de contact este chiar frontiera dintre Ucraina și Rusia, în regiunile Harkiv, Sumî și Kiev - se desfășoară un adevărat joc de șah rusesc. Joc al minții, cu decepție, dezinformare, joc la sacrificiu de ambele părți.

Dacă în reginea Kherson trupele ucrainene au trecut Niprul și au desfășurat tot mai multe atacuri amfibii cu preluare de capete de pod, stabilizarea și consolidarea acestora, în schimb, rușii contraatacă la Kupiansk, în regiunea Harkiv, în timp ce continua disputele teritoriale în Bahmut, Avdiivka şi Mariinka, în regiunea Donețk. Depinde unde aloci forțele suplimentare, ce ai larghețea să cedezi pentru prețul unui câștig strategic pe altă direcție.

Aici se desfășoară și marea confruntare în apărarea și atacul pe un front larg. Un război de care nu am mai avut parte, decât la altă scară și cu alte mijloace, cu diferență de viteză și amploare, în timpul campaniei lui Napoleon în Rusia sau a blitz-krieg-urilor Germaniei naziste prin planul Barbarosa împotriva Uniunii Sovietice sau a manevrelor prin Belgia și Olanda care au dus la căderea Franței. Așa a încercat Rusia să tranșeze războiul în primele momente, bazată pe un număr de informații eronate și greșeli de evaluare ale FSB, care a plătit cu capul unei întregi direcții aceste erori.

Rolul intelligence, forțelor speciale și a partizanilor în răzoiul pe un front larg

Jocul de șah pe care-l reprezintă războiul de pe un front larg presupune să cunoști foarte exact mișcările viitoare ale adversarilor. Aceste lucruri vin din interceptarea comunicațiilor – la care ucrainenii s-au dovedit foarte buni chiar din perioada agresiunii militae din Donbas în vara lui 2014, când au reușit să intercepteze telecomunicațiile care au demonstrat, de exemplu, cum a fost interceptat și doborât de către ruși zborul Malaysian MH 17, Amsterdam-Kuala Lumpur, cu un lansator anti-aerian Buk,. De altfel, pe această dimensiune, un număr mare de blogeri și analiști civili au capacități impresionante, din surse deschise – vezi Meduza și BuzzFeed ale lui Hodorkovski sau agentura lui Andrei Soldatov.

Dacă această armată de voluntari, în primul rând din Ucraina, sunt foarte utili, principalele date de pe teren vin din partea serviciilor de informații. Mai întâi ucrainene, GUR, cele militare, conduse de impetuosul Kyrylo Budanov, dar și schibul de informații între diferitele servicii joacă un rol esențial. Vizitele făcute publice sau nu ale directorului CIA, William(Bill) Burns la Kiev joacă un rol, alături de canalele clare de sprijin și informații către partea ucraineană, parte a efortului de susținere a războiului de apărare al Ucrainei. Cu cât știi mai multe și mai repede despre intenții, planuri, mișcări de trupe și aglomerări pe teren, cu atât șansa de reacție în apărare e mai bună.

Al doilea element care intră în discuție, când este vorba de a purta un război pe un front larg, ține de forțele speciale. Capabilitățile de forțe speciale au capacitatea de a pătrunde dincolo sau în spatele liniilor adverse și de a identifica mișcări de trupe sau de a derula operațiuni complexe de sabotaj, atacuri în spatele frontului sau măcar marcarea țintelor pentru atacurile artileriei proprii. E o îndeletnicire în care Ucraina s-a remarcat atât pe teritoriul propriu, unde are cetățeni rămași su ocupație, inclusiv în Crimeea, cât și în Rusia, pe teritoriile de lângă frontieră, cel puțin. Și Rusia are surse multiple de informații, neprecizate pe deplin, dacă e să luăm în discuție doar arestările făcute de serviciile ucrainene de contra spionaj și contrainformații a diferite categorii de cetățeni ucraineni care transmiteau date sau ținte părții ruse, în timp de război – clar calificat spionaj și trădare de patrie.

Un al treilea element care joacă un rol important în războiul pe un front larg îl reprezintă partizanii. Grupuri de oameni, localnici, plasați în spatele frontului, capabili să atace, să hăruiască, să saboteze, să informeze și să execute operațiuni complexe împotriva inamicului. Și aici distanța între capabilitățile ruse și ucrainene este foarte mare, dată cu precădere de faptul că Rusia a ocupat teritoriul ucrainean și nu invers. Deci aceste gruprui rămase în spatele frontului sunt mai ales ucrainene, iar principalele locuri unde activitatea acestora s-a remarcat este zona porturilor Berdiansk și Melitopol de la Marea Azov, ținte strategice ale Ucrainei, dar și nenumărate locuri în Crimeea, unde acțiunea lor e mult mai dificilă și unii au căzut în această luptă și au fost capturați sau arestați, cu precădere provenind din minoritatea tătară implicată de partea Ucrainei.

În acest joc de șah, nu putem ignora o a patra categorie, rușii anti-Putin. Dacă grupurile mici înarmate în Ucraina au un rol pe front, în ultima lună, am văzut și un număr de atacuri la Belgorod și Kursk, în zona de frontieră comună ruso-ucraineană neintrată în logica războiului, cu pătrunderea, cucerirea și deținerea de zone de către aceste trupe care au avut două roluri: să arate cetățenilor ruși obișnuiți  că războiul a ajuns pe teritoriul lor și să forțeze armata rusă să disloce trupe și pe aceste direcții, așa cum armata ucraineană a trebuit să mențină trupe în Vest, la frontiera cu Belarusul – mai ales după refugierea acolo a trupelor Wagner – și în zona Transnistriei din Republica Moldova, acolo unde se află trupe ruse. Lărgirea frontului care trebuie apărat duce la diluarea concentrărilor de trupe în apărare și diminuarea organizării atacurilor prin concentrare de trupe existente.

Jocul de șah strategic: atragerea trupelor adversarului în apărare și păcălirea în privința atacului principal

Pentru că frontul din Ucraina ajunsese(ianuarie-martie) într-o zonă mai degrabă statică, cu testări continue și schimburi de focuri dar cu mișcări mici de fronturi, acest joc de șah și-a schimbat aspectele odată cu ofensiva ucraineană d primăvară-vară. Mai întâi, toate aceste hărțuiri au avut ca scop identificarea zonelor întărite și a vulnerabilităților liniilor adverse, evident testate pe baza unor informații avute în prealabil. Au procedat așa și partea ucraineană, cel mai adesea, și cea rusă. Abia aceste teste de verificare a apărării au permis ulterior operațiunile de contra-ofensivă ucraineană.

Apărarea unui front larg necesită foarte mulți soldați. De aceea, orice resursă realocată în altă regiune costă un gol lăsat în urmă. E un principiu al vaselor comunicante nu pentru că vreo regiune ar rămâne fără apărare, dar ar rămâne fără trupe de schimb. La capitolul durată de aflare în linia întâi, în război, rușii au depășit orice record, în sens negativ: nu au făcut la timp rotația și odihnirea trupelor, ba în unele cazuri, oamenii se află pe front, la linia de contact, de peste 9 luni. Și această oboseală vine cu costuri, de unde dezertări, speranță de viață redusă în luptă a combatanților și moral scăzut pe front.

În apărarea unei frontiere pe timp de pace, de exemplu, se utilizează tehnologie de supraveghere și grupuri în proximitate – de grăniceri, poliție de frontieră – care intervin atunci când apar intruși. În război, tipul acesta conomicos de apărare a frontierei nu mai e posibil, iar nivelul de utilizare a dronelor nu e atât de dezvoltat pentru a lăsa vreo zonă la dispoziția inamicului. Deci desfășurarea pe un front larg reclamă mulți soldați, indiferent de dimensiunea confruntării cu cei din față. În spate se află rezervele și, acolo unde este cazul, acumulările de trupe pentru atac.

Există două tipuri de strategii utilizate de Ucraina până astăzi în război. Mai întâi este decepția și păcălirea adversarului prin crearea de mize – eventual minore sau false – vezi Bahmut-ul, acolo unde trupele ruse au fost fixate, au fost măcinate și distruse și au petrecut peste 9 luni pentru a prelua un oraș în ruine. Care astăzi e înconjurat, în bătaia artileriei ucrainene, cu un coridor îngust de ieșire. Dar acolo s-au irosit multe resurse în atac- evident mult mai multe decât în apărare. Al doilea este identificarea acumulărilor de trupe și distrugerea acestora și a furniturilor departe, în spatele frontului. Aici joacă un rol esențial artileria de precizie, cu bătaie la mare distanță, preluată de la occidentali, cu precădere SUA.

Dacă Ucraina și-a pregătit trupe noi în Occident pentru atac(propunerea UE era de 30.000 de trupe pregătite într-un an), acestea au venit să suplimenteze trupele de pe teren din zona Zaporoje, cu precădere. Acolo s-a produs și ruptura în prima linie de apărare rusă construită și avansul. În schimb, Rusia a mobilizat circa 100.000 de militari în zone nord-est, Luhansk-Harkiv, pentru a obține o detașare a trupelor în apărare ucrainene, deci ușurarea efortului propriei apărări în sub și sud-est. Aici s-a jucat și meciul mizelor și al sacrificiului acceptabil. Dacă Ucraina a lansat ordinul evacuării complete la Kupiansk, și-a asumat pierderea pas cu pas de teritoriu care poate fi recucerit, cu miză mai mică, ce poate fi apărat în situația actuală, în schimb prioritizând efortul din sud. Dar aici linia a doua de apărare abia a fost atinsă, nu și străpunsă.

Pregătire, surpriză, opțiuni multiple

În acest punct apare un alt element relevant al războiului pe un front larg: capacitatea de pregătire, timpul necesar, posibilitatea de a crea alternative și mai ales de a lua prin surprindere inamicul. Un joc periculos, cu costuri mari, care însă trebuie jucat dacă e pentru Ucraina să-și recupereze teritoriul iar pentru Rusia să reziste. Jocul de șah presupune exact capacitatea de a identifica zonele în care vulnerabilitatea oferă avantaje de avans și cele care necesită întărirea apărării în propriile zone de vulnerabilitate. Și da, aici și numărul contează: numărul de soldați, resursele, capabilitățile, muniția.

În unele zone ale frontului, de exemplu pentru Ucraina în zona de Est, în dreptul Luhansk și Dontetsk-ului ocupate de ruși în 2014, Kievul a avut timp să facă lucrări de apărare și să-și pregătească apărarea directă. Aici capacitatea de pătrundere a Rusiei s-a dovedit mult inferioară și greu de dezvoltat. De aceea atacul inițial s-a petrecut asupra Kievului – fiind vizată, evident, și decapitarea statului ucrainean independent, dar și ocolirea zonelor întărite și apărate. În contra-partidă, lucrările de apărare cele mai importante - celebrii “dinți de dragon”, câmpuri minate, tranșee adânci, inclusiv anti-tanc - au fost dezvoltate de către ruși în sud, către Crimeea, în zona liniei Surovikin, spre Marea Azov, în regiunea Zaporoje, cu precădere.

Dacă adăugăm distrugerea barajului de la Nova Khakovka și revărsarea Niprului în zona Kherson, Rusia și-a creat, pentru un timp, o linie de apărare naturală lată în sud, în delta Niprului și la Est de Nipru. Totuși direcțiile strategice ale Ucrainei sunt exact pe aceste aliniamente, fiind cel mai important ruperea frontului de Est de cel de sud și odată cu blocarea podului peste Kerci, strangularea aprovizionării Crimeii. De aceea Ucraina a fost obligată și a ales să utilizeze exact direcțiile peste linia de apărare întărită rusă, în Zaporoje, spre Berdiansk și Mariupol, ca direcții de atac, ca și pe cea peste Nipru, în Sud. Sunt trei fronturi deschise pe practic două direcții de atac care vizează toate Crimeea, Istmul Perekop și izolarea peninsulei. De aceea au fost atacate concomitent și podurile alternativă către Crimeea.

De aici înainte se deschid numeroase variante și scenarii în discuție. Este vorba despre timp, despre reziliență și despre capacitatea de a lupta, voința de a lupta, moralul și ambiția ucrainenilor de a-și apăra țara și cetățenii. Multele din trăsăturile intengibile în război fac diferența între victorie și înfrângere. Dar să nu uităm ce spunea Churchill: Succesul nu este definitiv, eșecul nu este fatal, contează doar curajul de a continua. Este vorba despre voință. Dar și despre faptul că Occidentul nu-și poate permite ca Ucraina să piardă războiul său de apărare contra Rusiei.