„Să se întoarcă în Africa!”: mesajul extremei-drepte care a răsunat în augusta cupolă a Adunării Naționale a Franței

Nu este deloc un episod oarecare și care să fie relatat doar în presa de scandal. Dimpotrivă, după părerea mea, mai ales în contextul actual de tensiuni și intoleranțe, este un semnal care ar trebui să fie analizat cu toată atenția deoarece arată cât de aproape suntem, în mai multe țări europene cu tradiție democratică, de o renaștere a un extremei-drepte clasice, cu tot bagajul său de intoleranțe, ură, xenofobie și rasism.

Și n-ar fi așa dacă n-ar exista o stare de spirit favorabilă născută din combinația actuală de sărăcie ce tinde să devină endemică, combinată cu falimentul politicilor tradiționale, adică exact pachetul mortal de vectori care au acționat pentru a pregăti ridicarea la putere a monstruoșilor dictatori ai secolului trecut, de la Hitler, Mussolini până la Stalin.

Ce avem acum?

O intervenție în plenul Adunării Naționale a Franței: Gregoire de Fournas, deputat de Gironde și reprezentând, evident, partidul RN al cărui șef de grup parlamentar este Marine le Pen, a intervenit pentru a răspunde unei întrebări puse de deputatul Carlos Martens Bilongo privind viitorul navei Ocean Viking, blocată deja de 15 zile în Mediterana cu 234 de emigranți la bord. Răspunsul care a stârnit scandalul de acum este ambiguu: „să se întoarcă în Africa!”. Îndemn care poate fi înțeles fie ca soluție propusă pentru nava folosită cel mai adesea pentru transportul emigranților din Africa înspre Europa, fie ca o dulce aluzie la originile deputatului de culoare. Această a doua interpretare a fost majoritară și, înspre cinstea instituției parlamentare a Franței, a rezultat prin decizia imediată de a aplica o sancțiune deputatului de extremă-dreapta, adică interdicția de a participa la lucrări timp de două săptămâni, cu suspendarea retribuției pe două luni. Și cu asta gata?

Vă înșelați, deoarece chestiunea s-a inflamat extrem de rapid odată cu extrem de predictibila instrumentalizare politică la nivel înalt a incidentului. Reacția lui Bilong a ridicat imediat ștacheta atunci când a afirmat că „persoana mea a fost atacată, dar și toți cei care seamănă cu mine. Ieri au fost atacați milioane de francezi...” a declarat deputatul de culoare înconjurat de colegii săi din grupul de partide de stânga și, mai ales, în prezența liderului lor, Jean-Luc Melenchon. Acesta este exact tipul de mecanism pe care se construiește sau s-ar putea construi un răspuns care, în caz de evoluție ulterioară a crizelor sociale, să iasă rapid din cadrul politicos al dezbaterilor parlamentare și să intre în zona acțiunilor violente care să scape de sub control, mai ales în cartierele „sensibile” unde o frază inconștient scăpată în public de genul celei folosite de deputatul extremei-drepte poate genera foarte ușor o nenorocire. Nu credeți? Faceți o plimbare scurtă printr-unul din cartierele pline de toate primejdiile din Paris sau Marsilia, spre exemplu...

E foarte ușor de imaginat cum poate evolua discuția începută, iată o întrebare adresată pe rețelele sociale de deputatul extremei-drepte care vrea să știe dacă într-o localitate, Lormont, „mai există și albi, deoarece nu vrea să fie singurul pe acolo”.

Dar, fiindcă suntem în weekend, poate ar fi cazul să ieșim din gândurile negative (era să zic „negre” dar, în context, este interpretabil) și să invocăm o pagină din trecutul prezidențial francez, tocmai pentru a arăta deschiderea reală a Parisului către orizonturile africane și iluștrii săi reprezentanți. Aici este tradiția autentică a marii democrații în acțiunea sa locală.

Iată, reprodus de AFP pe 6 martie 1965, un fragment din superbul discurs de salut adresat de Valery Giscard d’Estaing în onoarea sinistrului dictator Jean-Bedel Bokassa:

„Bună ziua, domnule Președinte pe viață! Salut, pământ al Africii! Salut vouă, cetățeni și cetățene din Africa, cei care sunteți prietenii inimii mele!... Salut, Republică situată în centrul continentului matern... Este o zi mare aceasta în care pot să vă aduc nu numai salutul meu personal, ci și salutul Franței al cărei Președinte sunt... Vă rog să credeți, domnule Președinte pe viață și scump prieten și rudă că Franța resimte profund această solidaritate față de Republica centrafricană, țară care, sub autoritatea dumneavoastră, s-a angajat într-o acțiune decisivă în sensul dezvoltării economice, culturale și umane...”

Interesantă evoluție aceasta de acum cu o Europă care își schimbă echilibrul demografic și, în consecință, reprezentarea politică Vedeți exemplul Marii Britanii. Întrebarea este cât de profundă și rapidă va fi schimbarea și cât de mare va fi mișcarea de rezistență la inevitabila schimbare. Mai precis, cum va suna răspunsul la îndemnul elegant adresat emigranților de a se întoarce la casele lor, oriunde ar fi astea? Discuția de-abia începe, o veți auzi intensificându-se în următoarele săptămâni și luni, cu sub-capitole dintre cele mai neașteptate și din nou stânjenitoare pentru corectitudinea politică a Europei unite și democratice.