Romgaz dă cea mai importantă ştire de realpolitik românesc

În ţara telespectatorilor fericiţi- etichetă inspirată, propusă de Vasile Dâncu- veştile cu adevărat importante se rezumă la scatoalce politice şi chiloţăreală mondenă.

În ţara telespectatorilor fericiţi, benzile ţipătoare de breaking-news ratează cu înverşunare toate ştirile care contează.

În ţara telespectatorilor fericiţi, publicul este anesteziat de frenezia superficialităţii şi adormit în beţia grotescului cotidian.

Ţara telespectatorilor fericiţi ignoră cu inocenţă cea mai importantă ştire de realpolitik românesc – da, există şi aşa ceva - a începutului de an: participarea companiei de stat Romgaz la operaţiunile petroliere în  ape adânci în perimetrul EX 15 Midia din Marea Neagră, alături de gigantul ExxonMobil şi OMV Petrom.

Pentru a risipi orice nedumerire pe care o poate provoca aserţiunea de mai sus, se cuvin câteva lămuriri.

Energia a încetat de mult să fie un simplu subiect de pe agenda unei ramuri economice. Trăim într-un punct fierbinte ale Eurasiei unde energia este utilizată brutal pe post de armă geopolitică şi monedă de schimb în tranzacţii transfrontaliere care se lasă, uneori, cu războaie sângeroase. Prin urmare, înainte de a fi un subiect economic, energia este o temă politică majoră şi un pilon central al securităţii naţionale a oricărui stat.

Vestea că Romgaz, o companie de stat asociată recent cu matrapazlâcuri ieftine ale unui fost directoraş, a semnat contractul de participare la opraţiunile petroliere din Marea Neagră are o puternică semnificaţie politică. Şi nu mă refer aici la politica unui partid sau a unei guvernări, ci la politica statului.

După o lungă letargie în care România a cedat atuuri importante pe zona energetică, iată că apar primele semne de resuscitare. Statul român doreşte să redevină un jucător activ în energie, ceea ce va determina o agitaţie majoră atât la nivelul micilor mafii politico-economice locale, pe care le vedem deja defilând încruntate în studiourile unor posturi tv, cât şi în raporturile politice regionale.

“…în ţara telespectatorilor fericiţi, o ştire precum cea legată de Romgaz nu contează pentru că suntem prea ocupaţi să ardem gazul în faţa televizorului suveran, care lansează pe bandă rulantă petarde politice, bombe de presă şi… un cârd nesfârşit de paraşute.”

Sigur, unii vor spune că evenimentul este irelevant. Că 10% pentru Romgaz nu contează. Că tot alţii vor dicta jocurile. Numai că lucrurile nu stau chiar aşa. Până relativ recent, statul român a fost pur şi simplu absent din jocurile politico-energetice locale şi regionale şi, drept urmare, jefuit metodic.

Cu un ANRE şi alte instituţii căpuşate politic, aflate la mâna diverşilor băieţi deştepţi, cu o reprezentare penibilă a intereselor statului în cadrul Petrom unde încă deţine peste 40% din acţiuni sau cu o incapacitate cronică de a atrage investiţii pentru valorificarea resurselor energetice pe care le mai avem, lucrurile nu arătau deloc bine.

Aşadar ofensiva Romgaz oferă un semnal politic foarte clar, iar acest lucru merită salutat. Important este ca acest pas să fie urmat de alţii, într-un plan strategic serios. Diversificarea resurselor de energie, eficientizarea consumului, atragerea noilor tehnologii prin care, de exemplu, putem scoate gaz din cărbune într-un mod eficient economic sunt tot atâtea politici publice consistente şi repere solide ale unui realpolitik românesc.

Între timp însă, în ţara telespectatorilor fericiţi, o ştire precum cea legată de Romgaz nu contează pentru că suntem prea ocupaţi să ardem gazul în faţa televizorul suveran, care lansează pe bandă rulantă petarde politice, bombe de presă şi… un cârd nesfârşit de paraşute.