România 2023 și românii de azi: excentricități și alunecarea spre extremă | Sondajul GMF Transatlantic Trends

German Marshall Found a dat publicității studiul său pentru anul 2023 al trendurilor transatlantice în care a introdus anul acesta și România. Un prilej bun de a vedea unde se situează țara noastră în noianul de aliați euroatlantici și care sunt opiniile și percepțiile populației. Rezultatele nu sunt încurajatoare nici la nivel european în legătură cu migrația opțiunilor spre extreme, radicalism, euroscepticism, și aprecierea excesivă, chiar dacă încă marginală, pentru Rusia și China. Dar dacă la nivel european noile generații au o asemenea înclinație internă și o contestare a vechilor politici în căutarea a ceva nou, în privința României, publicul pare să migreze spre extremă în format dirijat de războiul informațional și bătălia de narative și pentru prcepție induse din exterior și de către un număr de formațiuni politice din interiorul țării, cu precădere AUR. Această alunecare este foarte clară în sondajul care împinge România în lista celor mai mari susținători ai Chinei și a unei toleranțe în creștere majoră față de Rusia lui Putin.

Rezultatele la nivelul NATO al percepțiilor publice majore

Studiul GMF pe baza sondajelor de opinie pentru anii 2022 și 2023 au vizat aceleași state membre NATO, respectiv Canada, Franța, Germania, Italia, Lituania, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Spania, Suedia, Turcia, Marea Britanie și Statele Unite. Sondajul a avut loc în iunie anul acesta pe câte 1500 de subiecți la nivelul fiecărui stat. Ca urmare a sondajului, GMF a tras nu mai puțin de 19 concluzii majore de trend, cu impact direct asupra întregii comunități euro-atlantice.

1.     NATO și UE sunt în mod egal importanți pentru securitatea regiunii euroatlantice, iar implicarea SUA în securitatea europeană este puternic susținută de toate statele.

2.     UE e un partener de încredere pentru 60% din publicul din afara Uniunii, cu 6% peste rezultatele anului trecut.

3.     Relațiile transatlantice se vor menține la același nivel pentru majoritatea publicului din statele membre, cei optimiști pentru o creștere la nivelul acestor relații fiind mult mai puțini ca anul trecut.

4.     Sprijinul ca UE să facă mai mult în domeniile securității și apărării e mult mai mare ca în 2022, cu precădere în statele din afara UE.

5.     70% dintre britanici consideră că UE joacă un rol important în propria securitate.

6.     Migrația și schimbările climatice rămân cele mai importante amenințări percepute de populația statelor NATO, alături de război și Rusia.

7.     Canada, Germania și Suedia sunt cele mai de încredere state ca parteneri euro-atlantici.

8.     Franța și Germania se consideră una pe cealaltă cele mai de încredere state ca parteneri, mult deasupra Statelor Unite.

9.     Administrația Biden este cea mai dezaprobată de către publicul american, în timp ce Lituania, Polonia și Portugalia sunt cele mai aprobatoare, alături de toate statele europene.

10.                       Tinerii au opiniile mult mai bune și sunt cei mai deschiși cooperării cu China, mult mai mult decât cetățenii mai în vârstă.

11.                        Procentul celor care văd China cel mai influent actor în viitor se apropie de cei care indică Statele Unite în această poziție.

12.                        Interesul de a coopera cu China în domeniile noilor tehnologii, comerțului, energiei și materiilor prime depășește susținerea pentru o abordare mai dură față de Beijing.

13.                       Publicul respinge ideea de a trimite arme și trupe în Taiwan în cazul în care China ar ocupa insula dar susține răspunsul diplomatic și prin sancțiuni împotriva Chinei.

14.                       Comunitatea științifică este actorul cel mai interesat de combaterea încălzirii globale iar China nu face nimic pentru acest deziderat.

15.                        Majoritatea cetățenilor susțin sprijinirea Ucrainei pentru reconstrucție și primirea sa în NATO și UE.

16.                        Politicile diversificate și puternice de sprijinire a Ucrainei sunt susținute de publicul bricanic, lituanian, polonez și spaniol, Germania, Franța și Italia avâd cetățeni mult mai ezitanți pe acest subiect.

17.                        Tinerii au o poziție mai pozitivă decât cei mai în vârstă despre rolul Rusiei în lumea de mâine.

18.                        Pentru SUA și Franța, opiniile despre starea democrației proprii sunt mai rele pentru majoritatea populației, în cazul Americii 27% susținând chiar că democrația e în pericol!

19.                         Turcia are publicul cel mai înclinat să lucreze exclusiv cu state democratice, la coada clasamentului situându-se SUA, care acceptă cel mai lesne relațiile tranzacționale cu toate categoriile de state, indiferent de regim și situația democrației.

Pozițiile României: crește sprijinul pentru Rusia și campioană în susținerea Chinei

Cum studiul este făcut și la nivel național, am putut trece în revistă rezultatele răspunsurilor la sondaj ale publicului românesc, integrat în cele susținute la nivel euro-atlantic. Astfel:

-         Pentru România, Statele Unite sunt cel mai important actor la nivel global, dar pro-americanismul nu mai este în prim plan iar România nu este campioană, ci se deplasează spre coada clasamentului, ultimul sfert dintre statele participante la sondaj, cu 59% răspunsuri pentru SUA, 17% pentru UE, 20% pentru China și 3% pentru Rusia.

-         Când este să vorbim despre viitor, România este la mijlocul plutonului, creditând în mod egal SUA și China cu 38%, UE cu 14% și Rusia cu 4%.

-         Dacă privind rolul SUA și UE în afacerile viitorului suntem între primele state, în privința rolului Chinei, România se află pe prima poziție în a considera rolul său, cu 9% foarte important și 39% important față de 30% neimportant și 10% foarte neimportant. Franța, Olanda, Marea Britanie, Canada, Germania și Suedia sunt la coada acestui clasament.

-         Și în privința Rusiei, suntem pe poziția a doua după Turcia în a considera influența pozitivă la nivel internațional – e adevărat cu doar 6% opinie foarte pozitivă, 18% pozitivă, față de 32% negativă și 34% foarte negativă.

-         România este la coada clasamentului partenerilor de încredere, situată doar înaintea Turciei, cu doar 34% încredere ca aliat. Turcia cu 46%, Polonia cu 44% și Lituania cu 36% ne susțin, în timp ce statele care consideră că suntem cel mai puțin de încredere dintre aliați sunt Germania, Olanda și Suedia, cu sub 30% încredere.

-         România susține Ucraine dar este în ultima treime a clasamentului pentru sprijinul prin integrarea în NATO și UE a Kievului, ca și al susținerii pentru reconstrucție.

-         Poziția față de China este cea mai șocantă la nivelul publicului român: 45% văd China drept partener și doar 30% dintre români resping cooperarea considerând 23% că este un competitor și 7% rival. România este, astfel, pe prima poziție din NATO la susținerea Chinei și a cooperării cu China.

Desigur, lucrurile sunt mult mai elaborate în sondaj, dar marile linii de forță sunt cele indicate mai sus.

Evoluțiile percepției publice și a noii generații în România

Rezultatele sondajului reprezintă într-o oarecare măsură o surpriză dacă este să comparăm cu situația dinainte de anexarea Crimeii, de pandemie și chiar dinaintea războiului de agresiune pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Această evoluție se leagă în mod substanțial, major, chiar determinant de noile schimbări politice din România, respectiv de alegerile generale din 2020, respectiv apariția AUR în spectrul politic românesc și abordările sale publice.

Astfel, percepția Chinei nu era la acest nivel nici înainte de pandemie, nici din momentul condiționării livrărilor de produse manufacturate pentru pandemie – măști, ventilatoare, etc. Cu atât mai preocupantă ar fi trebuit să fie tema după apariția publică a datelor despre preocupările SUA față de politicile Chinei chiar în timpul administrației Trump, nu mai vorbim despre situația actuală a UE, documentele Președintei Ursula von der Leyen, Raportul asupra Chinei, recenta Stare a Uniunii Europene și mai ales decizia de interzicere a exporturilor de Galliu și Germaniu aplicată de China, interdicție care obligă la investiții în China pe noile tehnologii și transferul tehnologic forțat către statul chinez. Plasarea României în prim plan în susținerea Chinei, susținerea cu precădere inclusiv a cooperării thenologice și a celei științifice, nu numai a comerțului și cooperării economice sunt preocupante la nivel european și euroatlantic. În plus, lecțiile învățate din cooperare de până astăzi în formatul 16 plus 1 și lipsa avantajelor României nu par să fi fost interiorizate de publicul românesc.

Și în privința Rusiei lucrurile par discutabile cel puțin. Ca stat care are o problemă istorică cu Rusia să tratezi mai degrabă superficial și cu bunăvoință – comparativ cu celelalte state europene și membre NATO – relația cu Rusia, creșterea relevanței atribuită Rusiei nu numai astăzi, ci și în viitor ridică semne majore de întrebare în privința activității subterane, subliminale și cu țintire directă a publicului românesc în tipologiile și instrumentarul de intervenție a războiului inoformațional purtat de Rusia în România, soldat inclusiv cu subminarea opțiunilor naționale și a elementelor de securitate națională.

Nici opțiunile privind preocupările din spațiul democrației ca și reorientarea chestiunilor principiale cu alegerea pragmatică, tranzacțională și realistă în fața celei principiale și legată de înălțimea morală respectiv valorile nu subliniază pentru România un trend pozitiv. Firește, lucrurile trebuie gândite în perspectivă și ca trend, în context euro-atlantic, nicidecum în mod absolut, acolo unde cifrele arată încă foare bine. Zona țintită cu predilecție și care marchează alunecarea anti-democratică, anti-europeană și eurosceptică, cea spre extremă și radicalizare este cu precădere în zona votanților tineri și foarte tineri (18-25 de ani), dar glisajul spre radicalizare se înregistrează ca tendință la fiecare grupă de vârstă.

Datele trebuie să se constituie într-un semnal de alarmă și să determine reacții urgente. Desigur, o parte din public aleargă spre extremă pe fondul nemulțumirii pentru o situație existentă, după două crize suprapuse, pandemia și războiul de agresiune din Ucraina, și multe crize secundare – prețurile la energie, inflația, gestionarea crizelor curente și a celor emergente, nivelul bunei guvernări. Dar cel mai adesea, această alunecare marchează și atractivitatea unor produse politice nu numai pentru că sunt altceva decât ceea ce se află deja pe piață, sau sunt grupări noi, sau pentru că acționează populist. Ele sunt și rezultatul dezangajării susținerii față de partidele democratice tradiționale și a lipsei speranței și orizontului de așteptare fără un obiectiv, un termen, o aspirație definită, credibilă și atractivă.