Rezolvarea crimelor ca poveste de dragoste

Regizorul este un maestru din Hong Kong, Johnnie To. Blind Detective este al şaselea film al său care a rulat la Cannes, unde el a făcut recent parte din juriul principal. Blind Detective arată o îndrăzneală rară - ascunde implicaţiile înfricoşătoare ale vieţii de detectiv în spatele absurdităţii umorului şi sugerează că a găsit o soluţie la problema justiţiei arătând adevărurile pe care oamenii, orbi în felurile lor diferite, le ignoră.

Cum v-aţi aştepta, filmele bune arată încă mai impresionat pe marele ecran. Am revăzut Blind Detective la BIFF, sâmbătă seara--vi-l recomand din nou şi îl puteţi vedeţi luni seară la NCRR. Este superb--un film cum rar aveţi ocazia să vedeţi--o combinaţia de comedie şi thriller care a mişcat audienţa de la râsete surprinse de absurdul umorului--glumele tipice comediei din Hong Kong sunt neaşteptate în cinematografele occidentale--la o aşteptare amuţită când lucrurile au devenit subit întunecate.

Johnnie To reuneşte după 10 ani una dintre marile lui reuşite, cel mai frumos cuplu cinematografic asiatic, Andy Lau şi Sammi Cheng. Andy Lau pare încântat de acest rol - un detectiv orb excentric, îmbrăcat cu un gust de dandy, ale cărui puteri ca detectiv şi slăbiciuni conspiră să îi facă excesele şi gesturile copilăreşti iertate. Acest om neruşinat este singurul personaj care ne aduce aminte de justiţie şi vorbeşte aparent serios despre raţiunea evidentă în faptul că Dumnezeu l-a orbit. Un asemenea om nu poate trăi decât în comedie--căsătoria cu o femeie care să îl apere este cerinţa minimă a realismului, ca să spun aşa.

Sammi Cheng joacă un personaj la fel de implauzibil: O femeie tânără, atrăgătoare, foarte bogată, care a intrat în poliţie nu pentru că ar avea o abilitate specială sau o pasiune pentru ordine sau pedeapsă, ci pentru că se simte vinovată. Femeia aceasta este la fel de interesată de justiţie pe cât detectivul este interesat de înţelepciune. Comedia este uşor de rezumat: înţelepciunea oarbă educă o justiţie ineptă. Ştiu mulţi intelectuali care aşa se gândesc la situaţia noastră politică...

Este treaba poetului să arate adevărul despre un dezastru pe care cred că l-am putea anticipa toţi dacă problema ne-ar invada vieţile. Detectivul rezolvă cinci cazuri în film - un singur criminal este arestat, ceea ce sugerează o slăbiciune neaşteptată a unei minţi strălucite. Detectivii de geniu sunt la modă, dar tot mai adesea, în drame care caută să redescopere tragedia--pentru a arăta nu numai puterile raţiunii, ci şi limitele lor. Detectivul orb învaţă şi el limitele raţiunii, dar îşi păstrează speranţa. Sfârşitul fericit al poveştii include o oarecare incertitudine, dar confirmă ambiţia poetului comic.

Oricine ştie că într-un film poliţist detectivul care e pregătit să se sacrifice pentru justiţie poate învinge un criminal mai inteligent. Aici, detectivul este o inteligenţă superioară a căuri moralitate este dubioasă. Problema răului nu are legătură cu inteligenţa superioară. Oamenii devin criminali pentru că au ocazia--această ocazie a răului este dispoziţia de a încălca legile. În mod şocant, asta este o poveste conservatoare: oamenii care trec dincolo de lege devin monştri. Pasiunile înving fără nici o dificultate raţiunea--şi apoi ruşinea care apără legile, care ne apără de cele mai teribile lucruri pe care le-am putea face.

Oricine ştie că într-o comedie romantică actorii trebuie să adauge frumuseţii fericirea iubirii. Detectivul nu poate vedea că poliţista este frumoasă, iar ea nu poate vedea că el ar putea să o iubească. Nobilitatea lui este evidentă--are o reputaţie de zeu al detectivilor. Oamenii ar vrea să creadă că un orb înţelept poate salva lumea... Nobilitatea ei, însă, apare cu greu--este dispusă să sufere enorm--discret, ea salvează nevoia noastră a tuturor de a fi ajutaţi, arătând o încredere în justiţie care ne lipseşte mai mereu, pentru că suntem îngrijoraţi de propriile noastre nevoi.

Filmul sugerează tacit, însă, că iubirea erotică, lăcomia şi iubirea de bani sunt cam acelaşi lucru. Corpul este problema--aici este răul. Din punctul de vedere al justiţiei, opiniile noastre despre ce ne va face fericiţi ne orbesc, ne dispun să încălcăm toate legile morale. Regizorul ne face să râdem când detectivul o torturează astfel pe poliţistă. Într-un fel ironic, după ce vedeţi filmul, veţi realiza că el nu face astfel decât să o înveţe cum a ajuns el să orbească--el o înţelege a fi identică lui.

Luciditatea şi plănuirea meticuloasă a detectivului sunt mai importante aici decât abilitatea de a surprinde esenţa lucrurilor subit. Ce face din corp şi pasiunile corpului un asemenea rău? Un anume uz al raţiunii--o dată ce ruşinea este învinsă, nu mai este nimic să apere nobilitatea. Numai ce este folositor şi numai nevoia de a folosi lucruri şi oameni, nemilos, rămân. Această urâţenie este mai clar arătată în cazul unor oameni josnici pentru a sugera că aşa sfârşesc oamenii corupţi. Povestea ascunde ceva--toţi criminalii îşi plănuiesc crimele--eşecurile mari ale detectivului survin când îşi subestimează suspecţii.

Vă invit din nou să vedeţi filmul--şi vă aştept comentariile.