Republica Moldova, de la pandemia de COVID-19 la criza politică. INTERVIU cu preşedintele Asociaţiei Experts for Security and Global Affairs, Angela Grămadă

Angela Grămadă,preşedintele Asociaţiei Experts for Security and Global Affairs

Retragerea candidaturii Marianei Durleşteanu din cursa pentru funcţia de premier a R.Moldova este o lovitură de imagine pentru Igor Dodon (preşedintele PSRM) întrucât nu a luat în calcul presiunea opiniei publice, a declarat, într-un interviu acordat PressHUB, Angela Grămadă, preşedintele Asociaţiei Experts for Security and Global Affairs (ESGA).

De asemenea, aceasta a mai subliniat faptul că PAS (partidul din care provine preşedintele R.Moldova, Maia Sandu) este încă pe val în opţiunile electoratului moldovean, deşi nu există garanţii certe că ar putea forma o majoritate cu care să guverneze, iar Maia Sandu joacă cartea alegerilor anticipate şi nu doreşte să negocieze constituirea unei coaliţii parlamentare.

PressHUB:Republica Moldova se află în plină pandemie şi-n criză politică. Ce soluţii ar avea Maia Sandu la îndemână pentru a evita un dezastru care pare iminent?

Angela Grămadă: Soluţiile sunt foarte puţine. Probabil că aici trebuie să reamintim încă o dată publicului că Republica Moldova are un regim de guvernare parlamentară, iar atribuţiile preşedintelui ţării sunt limitate la câteva domenii foarte precise. Preşedinta Maia Sandu poate să ceară informaţii de la instituţiile guvernamentale, care au atribuţii în domeniul sănătăţii publice, dar există nişte limite legale care nu îi vor permite să ceară şi o eficienţă mai mare de la acestea. Rezilienţa instituţională necesită mult timp pentru a putea fi apreciată corect.

Revenind la soluţii, cred că aici trebuie să evidenţiem dialogul purtat de Maia Sandu cu partenerii externi pentru a putea facilita accesul cetăţenilor moldoveni la vaccin, dar şi ajutorul nerambursabil extern.

Nu putem vorbi încă de asistenţa financiară externă. Intervenţia guvernamentală nu este posibilă, pentru că avem un cabinet de miniştri care asigură interimatul şi mandatul acestuia nu permite semnarea unor tratate internaţioale sau accesarea asistenţei financiare.

Medierea între actorii politici, care şi aceasta intră în atribuţiile şefului statului într-o formă de guvernare parlamentară, ar putea fi un element care să contribuie într-un final la un consens politic în ceea ce priveşte deciziile pentru diminuarea efectelor negative ale pandemiei şi apropierea acelor alegeri parlamentare anticipate despre care toată lumea vorbeşte, dar prea puţini şi le doresc. Pentru asta, însă, este nevoie de foarte multă determinare, expertiză, comunicare din partea instituţiei prezidenţiale şi foarte multă voinţă din partea celorlalţi actori politici, care pierd electoratul (numărul mare de decese cauzate de COVID-19) la propriu.

Coaliţia PSRM-Şor din plenul de la Chişinău este în momentul de faţă un ghimpe în faţa planurilor preşedintelui R. Moldova de a continua reformele şi apropierea de UE. Cum vă explicaţi totuşi retragerea intempestivă a candidaturii pentru funcţia de premier a Marianei Durleşteanu? Este o lovitură de imagine pentru Igor Dodon?

Doamna Mariana Durleşteanu a transmis pe reţelele de socializare mai multe mesaje. Unele dintre ele contrazic declaraţiile publice a celor care au propus-o pentru funcţia de premier. Există două momente care trebuie să fie analizate în acest context. Primul se referă la nemulţumirile doamnei Durleşteanu faţă de semnăturile celor care şi-au confirmat susţinerea publică pentru candidatura ei. Aceasta s-a arătat foarte nemulţumită, nu doar surprinsă, de semnăturile celor de la Partidul Şor şi Pentru Moldova. Cel de-al doilea moment se referă la presupusele presiuni la care ar fi fost supusă şi pe care le-au invocat socialiştii.

Dacă în primul caz este o problemă de comunicare internă – între candidată şi cei care au declarat că o susţin şi chiar au semnat pentru aceasta, lucru confirmat ulterior şi de alte declaraţii din care deducem că nici Igor Dodon, nici doamna Durleşteanu nu pot sau nu doresc să confirme de cât timp discută, în al doilea caz ne confruntăm cu o percepţie eronată despre ce înseamnă statut de persoană publică şi atenţia cu care este aceasta tratată de presă şi cetăţeni.

În contextul în care devii candidat la o funcţie atât de importantă în stat, şi aici reamintesc că Republica Moldova este republică parlamentară, atunci este normal ca presa şi publicul să ceară informaţii şi să răscolească experienţa profesională şi integritatea persoanei care aspiră la funcţia de premier sau acceptă acest rol. Cred că jurnaliştii nu au făcut altceva decât să îşi facă meseria. Dacă au existat presiuni publice, atunci cel care a fost supus unor asemenea presiuni trebuie încurajat să vorbească public despre aceste lucruri. Astăzi dna Durleşteanu a precizat din nou într-o postare pe o reţea de socializare că nu a existat presiune ca ea să-şi retragă candidatura. Deci, decizia i-a aparţinut în întregime. A existat, însă, nemulţumirea ei faţă de un aranjament între mai multe forţe politice, care includea şi formaţiunea Şor şi a existat presiune publică, din partea electoratului, de a afla care sunt dedesubturile acestei coaliţii declarate sau nedeclarate din parlament, dar şi de a face cunoştinţă cu cea care putea să devină managerul principal al Republicii Moldova.

Pentru Igor Dodon este o lovitură de imagine pentru că nu a luat în calcul presiunea opiniei publice. Cred că în continuare nu conştientizează că bula sa, în care doar el poate să fie unicul şef al statului, nu este toată Moldova, că există oameni care gândesc altfel, diferit şi nu pentru interesele sale politice. Oamenii doresc o schimbare de paradigmă. În opinia mea, cea mai mare eroare pe care o pot face politicienii este să îşi desconsidere la nesfârşit electoratul.

După decizia CCRM din 23 februarie, Maia Sandu pare că a forţat din nou la limită Constituţia prin desemnarea pentru funcţia de premier a lui Igor Grosu? Ce se va întâmpla dacă acesta nu va reuşi să îşi negocieze o majoritate?

Maia Sandu nici nu încearcă să negocieze o majoritate. Este singurul lucru pe care ni l-a comunicat clar. În acest moment ştim că Maia Sandu doreşte anticipate şi că nu intenţionează, deocamdată, să ia în considerare interesele altor forţe politice, fie acestea şi declarativ pro-europene. În acest context, este mai puţin convingător discursul său în care cheamă la unitate forţele bune, pro-europene, care îşi doresc sincer schimbare calitativă. Vă invit să vedeţi componenţa celor două echipe cu care au venit candidaţii desemnaţi în faţa parlamentului. Sunt exclusive susţinători ai formaţiunii politice PAS. Evident, se poate argumenta cu anticipate (în cazul dnei Gavriliţă) şi cu asumare a răspunderii (în cazul dlui Grosu), dar ceilalţi actori politici pot şi chiar au dreptul să interpreteze altfel aceste decizii.

În ceea ce priveşte marja de acţiune constituţională, toată lumea a aşteptat să vadă va fi decizia Curţii Constituţionale din 22 martie 2021. Din punct de vedere al unor calcule politice, dacă există aşa ceva la PAS şi preşedinţie, atunci nu îi putem condamna că ”joacă dur”, la limita legalităţii constituţionale pentru a apropia aceste alegeri anticipate. Republica Moldova are nevoie de politicieni curajoşi, capabili să îşi asume riscuri.

Ca persoană cu drept de vot, însă, mă interesează ca preşedinta ţării să comunice care îi sunt intenţiile, altfel nu poate cere susţinere pe perioadă nedeterminată, în alb.

Deşi pare greu de crezut, scenarii sunt mai multe, dar acestea au fost condiţionare de decizia Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea desemnării lui Igor Grosu pentru funcţia de premier. Am putea avea candidat fără voturi, am putea avea candidat cu voturi, am putea avea în scurt timp moţiune de cenzură dacă vom avea premier, înaintată de socialişti, am putea avea alegeri parlamentare la timp, dacă guvernul Grosu va rezista. Toate aceste scenarii încă mai sunt valabile. Cel mai important este să înţelegem că pandemia nu poate anula sau amâna la nesfârşit dezvoltarea unor procese democratice, fireşti şi necesare. Dacă un consens politic este imposibil, atunci toţi cei care formează elita politică trebuie să se gândească la un consens în ceea ce priveşte pandemia. Aceasta va fi marea dilemă a elitei politice actuale: moare populaţia sau moare democraţia? Sună cinic, dar ca să ieşim din această situaţie cinică, trebuie să gândim soluţii care să nu permit alegeri de acest fel pe viitor.

Citeşte interviul complet pe PressHUB