
Reformă sau normalitate?
0Primele zile ale guvernului Bolojan arată curajul de a lua măsuri considerate de unii dure, de reformă. S-a început că tăieri de sporuri și creșteri de taxe, ce vor afecta cetățenii, și se va continua cu reforme la nivelul instituțiilor și clasei politice.

Lucrul cel mai interesant de semnalat este că pentru multă lume, măsurile din primul pachet au părut a fi prea reformiste. Faptul că se taie din venituri, chiar și la nivelul pensiilor, a determinat deja proteste și manifestații publice. Sindicatele s-au ambalat că membrii de sindicat (alături de toți salariații) își vor vedea veniturile diminuate. Cum nu cetățenii au determinat gaura din buget de miliarde de lei, ci clasa politică de la guvernare, în special catastrofalul tandem Ciucă-Ciolacu, este firesc la oamenii să fie nemulțumiți și să vrea să iasă în stradă.
Într-o recentă declarație, premierul a schițat principalele măsuri pe care le va lua guvernul cu privire la al doilea pachet de măsuri. De data asta sunt vizate reducerea cheltuielilor din sectorul de stat, din instituții supradimensionate sau prost administrate, comasări, fuziuni sau dispariții de structuri intermediare (celebrele ,,căpuse,, inventate de-a lungul anilor pentru clientelele de partid). Mai mult, salariile uriașe ale unor șefi vor fi plafonate la nivelul salariului președintelui României (după unele surse, 22 000 lei net). Indemnizațiile membrilor consiliilor de administrație sau al altor organisme vor fi de asemenea reduse la sume corecte.
De data asta, sindicatele nu au mai protestat. Oare, de ce? Ce sau cine este afectat prin acest pachet? Se pare că vor fi afectate în special persoanele cu funcții (cei care și-au mărit succesiv salariul până la valori aberante), marea lor majoritate susținute de partidele de la guvernare. Urmarea este că în special PSD are de suferit. Ajuns la 13 la sută în sondaje, tensiunea este mare în interior, se ascut săbiile, se pregătesc congrese etc tocmai pentru că se simte că se pierde pământul de sub picioare (exact acele funcții cu salarii uriașe sau instituții unde mulți salariați sunt membri de partid PSD).
Ilie Bolojan dă dovadă nu numai de curaj și determinare (înclin să cred că este singura persoană din România capabilă să ia asemenea măsuri), dar și de viziune și bună pregătire strategică. Votul masiv contra PSD, din ultimii ani, corelat cu creșterea numărului simpatizanților extremismului, arată că aici este principala problemă a României. Trebuie făcut ceva ca schimbarea să fie inclusiv, sau mai ales, în PSD, partidul principal de guvernământ din România ultmelor trei decenii.
Întrebarea care se ridică este următoarea: guvernul Bolojan face reformă sau sunt decizii normale într-o țară aflată în criză? Răspunsul meu este că sunt măsuri normale. Nu au nimic extraordinar, nici tăierile, nici creșterile de taxe, nici tăierea sinecurilor, nici reducerea aparatului administrativ. Nici măcar dacă privim dinspre reducerea de venituri, scăderea puterii de cumpărare sau scumpirea vieții pachetele de măsuri anunțate (trei până la finalul lunii iulie) nu sunt extraordinare, ci normale. Par extraordinare din perspectiva comparației cu guvernele anterioare, în special Ciucă-Ciolacu.
Normalitatea de care vorbesc este cea care ar fi trebuit să existe la nivelul guvernării în toate mandatele anterioare, pentru toate guvernele anterioare (au mai fost unele apropieri, de exemplu, când a fost premier Mugur Isărescu), dar lăsate să dospească, aceste aspecte au condus la un uriaș dezechilibru, de care acum, guvenul Bolojan, vrea să scape. Pesemne, în 2-3 ani, lucrurile vor reintra în normal. Iar dacă această normalitate va continua și în mandatul următor, în cei opt ani, Bolojan (împreună, desigur, cu PNL și USR), nu numai că va reuși să ducă cu succes administrarea crizei, dar va îndrepta definitiv țara pe un drum al corectitudinii și bunului simț.