Recenzie: Diplomația secretă

Cartea profesorului și istoricului Ovidiu Raețchi cu titlul Excentricii. Diplomația secretă din 1977. Nahum Goldmann, Hassan al II-lea, Nicolae Ceaușescu și Pacea din Orientul Mijlociu a fost publicată în acest an la editura Art, reprezintand publicarea în volum a tezei sale de doctorat cu titlul Intermedierea diplomatică asigurată de România și Maroc În Negocierile Pentru Pace Dintre Egipt și Israel (august-octombrie 1977). Contribuția lui Nahum Goldmann în formarea canalului românesc și a celui marocan. Teza a fost susținută în acest an la Facultatea de Istorie a Universității din București, sub îndrumarea profesorului Viorel Panaite.

Volumul profesorului Raețchi Excentricii. Diplomația secretă din 1977. Nahum Goldmann, Hassan al II-lea, Nicolae Ceaușescu și Pacea din Orientul Mijlociu are 344 de pagini și este structurat pe trei capitole, având aparat critic și o bibliografie consistentă și aproape nouă pentru publicul din Romania. Cu o prefață scrisă de Andrei Țărnea, volumul este dedicat memoriei jurnalistului Alin Bogdan.

Cartea profesorului Raețchi aduce la lumină sistemul negocierilor diplomatice secrete, prin intermediari secreți, dintre israelieni și egipteni care s-a concretizat în Tratatul de Pace de la Washington semnat de Manachem Begin, Premierul Israelului și Anwar Sadat, Președintele Egiptului, în prezența președintelui american Jimmy Carter. Contactele, prin intermediari secreți, care au condus la semnarea acordului de pace, s-au realizat prin intermediul filierei românești și marocane. Contactele secrete aranjate de emisarii români și marocani, au făcut posibile discuțiile oficiale dintre Israel și Egipt. Astfel, la 19 noiembrie 1977 Anwar Sadat, președintele Egiptului, vine în Israel cu avionul, fapt care a șocat guvernele celor două state aflate încă în conflict, Israel și Egipt, deoarece după războiul de Yom Kippur din 1973 între israelieni  și egipteni, unde Israelul a obținut victorii categorice pe câmpurile de luptă din Sinai, Africa și Înălțimile Golan, nu a mai existat niciun canal de comunicare politic, în afară de cel militar. Implicarea în negocieri a Președintelui american Jimmy Carter s-a concretizat prin invitarea celor doi lideri israelian și egiptean în septembrie 1978, la Camp David, pentru negocieri care au durat aproape două săptămâni.

Cartea profesorului Raețchi e cu atât mai interesantă, cu cât procesul de pace nu a fost analizat în perioada august - octombrie 1977, când, prin canale secrete, România și Marocul au făcut bunele oficii și au asigurat comunicarea dintre Menachem Begin și Anwar Sadat, care a început datorită diplomației secrete intermediate de Romania și Maroc și astfel cei doi lideri au început să comunice oficial. Cele două filiere, diplomațiile excentrice, cea românească a oferit cadrul în care Sadat și Begin, fără un contact direct, au ajuns la concluzia că pot avea încredere unul în celălalt, a doua, filiera marocană, a asigurat oficiile primelor contacte directe dintre emisarii celor doi lideri, care au analizat posibilitatea discutării condițiilor viitoarei păci.

Sistemul canalelor secrete, backchannel diplomacy explicate de uator în partea de concluzii a volumului, sau culoarul 2,  de intermediare dintre Israel si Egipt reprezintă teza lucrării profesorului Raețchi. Lucrarea nu este o odă adusă regimului comunist din Romania care a intermediat și reușit obținerea unei păci durabile între Israel și Egipt, dar pune în lumină relevanța diplomatică a României în procesele de intermediare, care a fost asigurată prin ceea ce diplomatul Mircea Malița a numit metoda Maurer și anume că mediere fac țările mari, care țin seama de interesele lor, iar concilierea este complet confidențială, căci nu face gălăgie, adică nu e zgomotoasă (p. 280). Ceaușescu a învățat metoda de la Maurer și a aplicat-o în 1977, însă dictatorul român dintr-un conciliator discret a dorit să devină un mediator recunoscut, prin insistența pentru a găsi el o soluție la problema palestiniană, dorința sa s-a transpus în reducerea semnificativă a influentei diplomației românești în anii 80.

Begin și Sadat au ales Marocul și România ca intermediari secreți și au reușit astfel să stabilească  un sistem de comunicare diplomatică neoficială. Astfel, decizia lui Menachem Begin și Moshe Dayan a constat în identificarea a două state care să intermedieze comunicarea cu egiptenii, chiar dacă acești lideri nu erau la bază diplomați de carieră.

Un personaj important al volumului este Nahum Goldmann, președintele Congresului Mondial Evreiesc, care a încercat și el să intermedieze comunicarea prin canale secrete și din acest motiv a intrat în conflict cu Golda Meir, Premierul Israelului, care aveau puncte de vedere diferite în privința contactelor cu președintele egiptean Nasser, în vederea încheierii păcii. Goldmann a fost izolat de clasa politică israeliană deoarece reprezenta o vulnerabilitate pentru diplomația si guvernul tânărului stat Israel. Nahum Goldmann dezvoltase contacte privilegiate cu România încă din 1938, când a militat la nivel diplomatic pentru alungarea de la putere a guvernului antisemit Goga (p. 57). Nahum Goldmann a fost probabil cel mai important educator neoficial a lui Ceaușescu în problema Orientului Mijlociu, precizează Ovidiu Raețchi.

Un alt artizan al relațiilor internaționale care a contribuit substanțial la încheierea păcii dintre Israel și Egipt a fost Henry Kissinger, decedat de curând la onorabila vârstă de 100 de ani, fost consilier pentru securitate națională și ulterior secretar de stat sub administrațiile americane Nixon și Ford. Astfel, Ovidiu Raețchi surprinde cititorul prin caracterul de originalitate al lucrării de față, identificând documentul, stenograma unei discuții din 1974 de la București dintre Nahum Golmann si Nicolae Ceaușescu cu privire la diplomația promovată de Kissinger:

Metoda lui Kissinger este tocmai de a nu spune clar ce trebuie făcut, ci de încurca lucrurile, a conta pe faptul că o mică concesie făcută azi, alta mâine, ar putea duce la ceva. Eu am spus că folosind această metodă a lui Kissinger, vom putea ajunge la un rezultat în Orientul Mijlociu de-a abia cu două zile înaintea revenirii lui Mesia. Dar, dacă tot vine Mesia, ce nevoie mai aveam de Kissinger? (p.198).

Volumul profesorului Ovidiu Raețchi reprezintă o lucrare de anvergură, care înglobează un efort de cercetare remarcabil, fiind originală si aducând numeroase elemente de noutate atât pentru demersul intelectual al cercetării, cât și pentru cei dornici de a afla cum s-au întâmplat negocierile secrete. Prin urmare, volumul cu titlul Excentricii. Diplomația secretă din 1977. Nahum Goldmann, Hassan al II-lea, Nicolae Ceaușescu și Pacea din Orientul Mijlociu merită citit și îl recomand tuturor celor interesați de subiect. Volumul a început să stârnească interesul pentru lectură în contextul izbucnirii războiului dintre organizația teroristă Hamas și statul Israel la 7 octombrie 2023.