Mai vine Moș Gerilă / Did Moroz?

Citind despre entuziasmul cu care unii analiști, chiar și de pe această platformă, susțin în continuare că armata ucraineană poate elibera Crimeea, chiar contrar reținerilor comandanților ei, Althea, „Vrăjitoarea supremă a Ucrainei”, practicantă de magie neagră, o domnișoară pe nume Oxana Konopliaka, se oferă să ajute și cere numai 3 milioane de grivne / 82.000 de dolari pentru a continua să provoace uragane în peninsula revendicată de toată lumea!

Ați citit bine, ”să continue”, pentru că, spune domnia sa, și celelalte uragane, anterioare, au fost tot propria creație. Dar, până acum, acestea au fost promo, pe gratis adică.

E un preț corect, pentru că "acest lucru necesită o cantitate colosală de energie spirituală. De fapt, pentru a crea un dezastru natural de asemenea amploare, sacrific o bucată din sufletul meu. Astfel de lucruri nu se fac gratuit", a explicat Althea pentru  cei care ar fi avut îndoieli privind efortul cerut de acest demers patriotico - meteorologic.

Banii sunt, se știe, doar un accesoriu, dar fără ei nu se poate apuca de treabă, drept urmare Althea explică pe site-ul vrăjitoresc unde și cum se pot face donațiile.

Și pentru că nu e bine să te afli prea aproape de locul dezastrului ce urmează să se întâmple, Oxana s-a mutat, din 2022, în California.

În preajma sărbătorilor de iarnă se întâmplă miracole, lumea devine brusc mai bună, se aduc daruri, cele mai multe în urma răvașelor trimise de doritori, unele, însă și din propria inițiativă a mesagerului, știe și el nevoile celor care îl așteaptă.

În Ucraina, ca și în alte părți, decembrie are doi curieri, unul la început de lună, Sfântul Mikola, altul către sfârșitul anului, Did Moroz / Moș Îngheț / Moș Gerilă.

 Foto: Moscow Times

Primul, credincios ortodox, a stat cuminte câteva decenii, doar după 2014 a prins mai mult curaj, în special în regiunile vestice ale țării.

Al doilea a venit odată cu soarele, de la răsărit, prin 1937, cu buletin  roșu pe care scria ”Ded Moroz” și decret de numire pe post, semnat personal de ”Tovarășul de Oțel”.

Studii solide și aprofundate au stabilit că cetățeanul sovietic are nevoie de o mică vacanță în mijlocul iernii, astfel kulakul moș (”chiaburul”, în definitiv de unde făcea el rost de daruri?) a devenit tovarăș model cu sarcini și termene de îndeplinit.

Varianta lui ucraineană, Did Moroz, este încă prezentă  deși o serie de asociații ucrainene de renaștere națională îl consideră doar o copie de import a omologului rus, care ar fi bine să se întoarcă de unde a venit.

În fine, se poate discuta mult și bine cine poate aduce daruri la Kiev și cine le așteaptă, cine face listele, cine aruncă o ultimă privire pe ele, cine tocmește comisioanele și cine îi plătește.

Pe ei, pe reni.

Din câte am auzit, anul acesta sacul moșului Did Moroz va fi pe jumătate plin, pe jumătate gol.

O explicație ar fi că Did Moroz vine de departe, de la reședința sa de la Rovaniemi, Finlanda.

În ultima perioadă, Finlanda are griji în plus, garduri de construit, echipamente militare noi de achiziționat, bugetul militar de mărit.

Noul statut costă, nu mai rămân bani pentru toate timbrele la scrisorile către moș.

Dacă ar fi fost Ded Moroz, el ar fi venit, în schimb, din Velikii Ustiug, un orășel din Regiunea Vologda, situat la vreo 1000 kilometri nord – est Moscova.

Nu se știe dacă ar fi avut sacul mai plin, probabil, nu, tot un zgârci și acesta, oricum, de la o vreme, el lasă pachetele mai la est.

Asta e, moși diferiți, domicilii la fel, desigur ambele spre nord, unul cu traseul supravegheat de NORAD ( NORAD Tracks Santa), altul având urmele de sanie vizibile pe alte monitoare (GLONASS Tracks Ded Moroz).

Ca să simplificăm, ce se află în sacul moșului Did Moroz nu e duje secretno / strict secret, se cam știe, așa în general, iar pentru cine trebuie să știe, cu adevărat, se poate afla totul, inclusiv cât au costat potcoavele renilor.

Publicația ucraineană ”Ukrainian Review” dezvoltă recent subiectul darului oferit de Germania, pentru anul 2024 și introdus, cum spuneam, în sacul lui Did Moroz.

 Foto: Robert Ghement/EPA/Shutterstock 

Pe 21 noiembrie 2023, în timpul vizitei sale în Ucraina, ministrul german al apărării,  Boris Pistorius, a prezentat un pachet de ajutor militar în valoare de 1,3 miliarde de euro: patru sisteme de rachete IRIS-T cu rază medie de acțiune, muniție de 155 de milimetri și mine de apărare antitanc Panzer.

Cu doar o zi înainte, secretarul apărării al SUA, Lloyd J. Austin III, anunțase și el o nouă donație pentru Kiev, în valoare de 100 milioane dolari: capabilități suplimentare de apărare aeriană, muniție de artilerie, arme antitanc și alte materiale. 

Sigur, contrastul e înșelător, fiind vorba deja de al 51-lea transfer de echipamente și armamente din partea SUA.

Totalul e, astfel, în favoarea Washingtonului, dar dinamica acestui ajutor pare a fi în contratimp cu așteptările Kievului și cu contribuțiile aliaților europeni ai Ucrainei.

Dar pentru Ucraina, sacul din curte e mai important decât containerul cu bunătăți de dincolo de gard.

Slovacia nu a mai pus niciun pachețel în sac, vecina Polonie ține toată lumea în suspans, dar și granița blocată, din Olanda au venit vești proaste.

În schimb pachete cu vorbe trimite toată lumea.

Iar cine s-a fript cu vorbe acum un an, prin martie – aprilie, suflă acum în pumni.

Din promisiunea cu integrarea în NATO au rămas doar declarații de sprijin, ferme, desigur, dar declarații.

„Trebuie doar să păstrăm cursul. Este vorba și despre interesele noastre de securitate”, a spus secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg, marți, 28 noiembrie, la o întâlnire a miniștrilor de externe ai NATO la Bruxelles.

Dar aproximativ 61 de miliarde de dolari din ajutoarele propuse de SUA pentru Ucraina sunt încă blocate de Congresul SUA (un vot va avea loc pe 4 decembrie, dar e posibil ca de-abia în ianuarie să se constituie o majoritate favorabilă aprobării acestor fonduri, n.n.), în timp ce un alt pachet de 50 de miliarde de dolari din partea Uniunii Europene are probleme să treacă din cauza opoziției Ungariei.

Deocamdată, sacul moșului Did Moroz (scuzați pleonasmul!) e jumătate umplut cu promisiuni și jumătate cu sfaturi.

”Foreign Affairs” are chiar o strategie de izolare a Rusiei, ceva care s-a încercat la începutul războiului, nu a funcționat, iar acum e readusă pe scenă în haine noi.

Principala idee este că nu e momentul să se spere într-o victorie rapidă a Ucrainei, anul viitor e destul de complicat, alegeri fără număr, așa că opțiunea cea mai bună este un război de durată, în care să prevaleze răbdarea Kievului și aliaților săi.

Cum ar veni, ca să zic așa, timpul, care anterior era considerat un aliat al Rusiei, va trece treptat de partea Ucrainei.

Rușii se vor teme să-și mai facă vacanțele în Crimeea, de frica dronelor ucrainene, dar nici uraganele nu trebuie uitate, Althea lucrează cu spor, pe front se va menține impasul, ceea ce nu e rău, zic analiștii de la ”Foreign Affairs”, în fond e un fel de remiză, Ucraina va fi integrată încet – încet în structurile europene (Kievul este un partener mult mai democratic decât au fost predecesorii săi din Saigon, Kabul sau Bagdad!) și, uite-așa, până să bage Moscova de seamă, a pierdut războiul.

Nu știu dacă Did Moroz citește aceste analize, bănuiesc că nu.

Are și altele pe cap, planificarea traseului, așezarea pachetelor, să nu trebuiască să scotocească la fundul sacului pentru vreun destinatar din capul listei.

Probabil, pe drum, se va opri mai întâi la gazde, la finlandezi, cu niște fonduri pentru noile sisteme de protecție a graniței.

Ar trebui să lase ceva și la țările baltice pentru că, pline de solidaritate și filantropie, și-au cam golit depozitele proprii.

Se va opri în Polonia, unde ar trebui să găsească prin sac un guvern de la fosta opoziție – cel puțin așa a fost scris mesajul - dar s-ar putea întâlni la poartă cu veto-ul președintelui.

Când va ajunge la Kiev și va vedea atâta lume în așteptare pe străzi, indiferentă la sunetul alarmei aeriene, ce să mai zică, știind ce are în sacul din spate:

- Răbdare, dragii moșului! Multă răbdare...