PSD transformă legile Educaţiei în mijloc de presiune și şantaj la adresa preşedintelui Iohannis

Am spus de mai mult timp că aşa se va întâmpla. Cum nimic nu este sigur la rotativa din mai, PSD îşi ia măsuri de precauţie şi păstrează legile Educaţiei, copilul de „suflet” al preşedintelui Iohannis, ca mijloc de presiune şi şantaj,  să câştige ce-şi doreşte în luna mai 2023. Adică, funcţia de premier pentru Ciolacu şi ministerele pe care şi le doreşte.

Discuţiile din Coaliţie şi calendarul convenit pentru legile Educaţiei devin apă de ploaie. Vasile Dancu, trimisul „special” al şefului PSD în comisia pentru Educaţie, a spus foarte clar:

„Da, eu am solicitat președintelui PSD, Marcel Ciolacu, prelungirea termenelor pentru prezentarea acestor legi în coaliție și în guvern”. Marcel Ciolacu nu a negat şi nu l-a contrazis pe Vasile Dîncu. Aşadar este adevarat, și a fost de acord.

Vasile Dîncu a şi explicat de ce această solicitare:

„după 7 ani de la debutul dezbaterii pentru România Educată, observăm că legile educației, deși ținute într-o  confidențialitate de neînțeles, au creat o vie dezbatere și multe reacții din mediul educațional. Este clar că așteptarea societății este mare și e nevoie de dezbatere mai amplă  și analize aprofundate”. Aceste analize ar trebui să conțină „minime studii de impact, de analize de specialitate și chiar de consultarea unor eșantioane de părinți, cadre didactice sau specialiști în educație”. 

Nu se poate spune că nu are dreptate. Fără un minim consens social, legile Educaţiei, chiar adoptate, nu-şi vor produce efectele dorite.  Nu mai suntem în etapa în care politicienii se adresau populaţiei cu „argumente” de tipul: noi ştim mai bine ce vă trebuie, voi sunteţi proşti, vă facem binele cu forţa.

 A venit şi reacţia PNL, prin declaraţia purtătorului său  de cuvânt, Ionuţ Stroe:

”Calendarul pe Legile Educației este agreat în coaliție și rămâne același. Nu înțelegem declarațiile domnului Vasile Dîncu, mai ales că nu sunt în concordanță cu cele asumate de PSD în această situație. Ce este clar e că Legile Educației își vor urma parcursul așa cum am stabilit. Vor intra pe circuitul de avizare interministerială în Guvern, spre adoptare, după ce experții partidelor din coaliție le-au consultat, iar ulterior vor merge în Parlament pentru a fi dezbătute și votate. E posibil ca dl Dîncu să nu fi fost informat. Nu știm. Cert este că există un consens în coaliție și un calendar asumat ferm pe tema Legilor Educației”.

Dl Ionuţ Stroe ignor faptul că Vasile Dîncu a  invocat numele  şefului său, când a făcut declaraţiile de azi, care nu l-a contrazis şi nu a dezminţit cele afirmate de Dîncu. Deci este de acord cu ele. Şi atunci cum e cu deciziile coaliţiei?

Această teză este preluată şi de Marlen Pirtea, reprezentant PNL în comisia tripartită de discutarea legilor Educaţiei:

“Nu știu dacă poziția domnului Dâncu este una personală sau instituțională, cred că mai mult pe tind cred că este personală, pentru că niciunul din membrii PSD prezenți astăzi acolo nu a venit cu un mandat din partea partidului de a prelungi acest termen sau de a susține ceea ce spunea domnul Dâncu în afirmații. S-a discutat, săptămâna viitoare vor fi alte discuții în cadrul comisiilor de experți, adică lucrurile merg înainte în termenele discutate.”

Declaraţia este preluată de pe site-ul EduPedu.ro.

Ce se va întâmpla mai departe?

Cel mai probabil se va conveni ca pachetul de legi ale Educaţiei, ţinute la secret acum, să fie înaintate parlamentului spre dezbatere, după ce trece de etapa de avizare în guvern. Adică la 15 februarie. Dar în parlament nu-şi închipuie nimeni ca legile vor trece fără acordul şi votul PSD. Discuţiile se vor întinde la comisii şi în plenul celor două Camere ale parlamentului până în luna mai, când vor avea loc discuţiile pe marginea rotativei la şefia guvernului. Şi atunci PSD va scoate „asul” din mânecă, şi îi va spune preşedintelui Iohannis: vrei să se nască copilul tău de „suflet”, îl desemnezi pe Ciolacu premier şi ne dai ministerele astea şi astea.

Aşa se întâmplă când soarta educaţiei unei ţări se joacă la barbut între politicieni preocupaţi doar de interesele proprii, şi nu le pasă de soarta poporului pe care îl „conduc”. Îl conduc spre înapoiere şi subdezvoltare culturală şi educaţională.