Prin nisipul fierbinte al stepei
0Aș fi vrut, inițial, ca acest articol să aibă titlul ”Încă un război pentru pacea lumii”.
Pentru că a devenit un trend ca, la fiecare câțiva ani, să mai fie invadată o țară, să mai fie bombardată o alta, un președinte de stat să nu știe seara dacă se va trezi dimineața în același pat.
Publicul, dar și noi, în general, cei care ne oferim opiniile, crezând că avem argumente pentru a înțelege mai mult decât ceea se vântură pe piața liberă, dar haotică, a informației, se pare că nu avem probleme în a ne adapta la realități din ce în ce mai ieșite dintr-o logică exersată anterior câteva decenii bune.
Sigur, niciodată nu a fost prea multă ordine în treburile globale, câte un Gică Contra, înarmat uneori și cu arme nucleare a existat permanent dar, cel puțin, funcționa o anumită rigoare a escaladării, nu se săreau etapele, se mai și negocia - a, să nu uit, se discuta înainte, nu după ce se apăsa butonul roșu -, războiul era văzut ca ultimă, adică cea din urmă și de final soluție.
Până la el se urcau multe scări, liderii de atunci mai oboseau, se mai odihneau, poate rămâneau hotărâți să urce, poate se opreau și se uitau în jur.
Atunci exista o realitate fizică, palpabilă, președinții își vedeau alegătorii de aproape, le simțeau transpirația, poate le auzeau bătăile inimii, acum contactul e prin monitoare, chiar și campaniile electorale au devenit mai mult spectacole cu holograme politice.
Trendul zilelor noastre este să nu știm câtă tragedie se află în spatele acestui cuvânt ”război”, să nu avem percepția suferințelor care se produc unor oameni, milioane uneori, care se află la un moment nepotrivit, într-un spațiu nepotrivit.
Cel mai facil raționament este să credem că există acest medicament universal la problemele lumii, ”războiul”, nu trebuie decât să-l administrezi la momentul potrivit pacientului care nu se lasă internat și toate aceste probleme dispar.
Asta e, avem în preajmă un nou război (de fapt un fel de Sezon 2, după cel din iunie anul trecut), într-un spațiu care a devenit, pentru mulți români mai cu stare, și loc de business și recreere.
Foto: Twitter / X
Este deci un eveniment care ne afectează destul de direct, dincolo de perturbațiile economice pe care le produce.
Nu am folosit titlul care conținea cuvântul ”război” din două motive:
1. a devenit deja repetitiv, ca un refren pe care nu doar eu, dar și majoritatea celor se exprimă public, îl scriem sau rostim pentru a descrie mecanic realitatea în care ne aflăm;
2. aproape orice propoziție, frază, sintagmă care conține acest cuvânt pare în ultima perioadă doar un slogan propagandistic, golit de conținutul său crud și tragic.
Mai e și aspectul că, pentru noi, confruntarea din Ucraina, acum deja trecută în planul doi de noul spectacol de lumini și explozii din Orientul atât de Apropiat, este totuși mult mai aproape și mult mai importantă decât ceea ce se întâmpla la granița dintre deșert și mare, undeva lângă un golf.
Ca și războiul iraniano – americano – israelian din vara trecută, cel de 12 zile fix, și cel de acum a adus un muson de îngrijorări, dar și de noi oportunități, în direcția Kievului.
Expertiza utilizării dronelor este la mare căutare.
Bun și războiul la ceva, după cum se știe nicio școală nu te poate învăța ceea ce afli singur pe propria piele.
Acum, că toată lumea spune că Ucraina conduce în clasamentul utilizării dronelor, chiar ministrul gestionării treburilor militare fiind un tânăr antrenat în acest domeniu, ce ocazie mai bună decât războiul din zona Golfului pentru a demonstra că ai cu ce, ai cu cine, mai trebuie să ai și unde (ce e acasă nu se pune).
Probabil, ar trebui să fie și niște dividende la schimb, de exemplu, un armistițiu.
Președintele Zelenski a oferit specialiști ucraineni pentru statele arabe care se află în bătaia dronelor Shahed trimise de Iran să inspecteze bazele SUA din regiune, cu condiția ca aceste state să insiste la Kremlin pentru un armistițiu de cel puțin o lună.
E greu de crezut că regatele, emiratele sau sultanatele aflate acum sub teroarea atacurilor aeriene vor dedica resurse politice și diplomatice, în mijlocul acestei crize militare, pentru a face presiuni asupra colegului din OPEC.
Foto: Twitter / X
La Moscova, războiul din Golf tocmai a deschis supapele creșterii prețurilor la petrol și gaze, tocmai a oprit robinetul de la care se aproviziona o parte din cei care au renunțat la petrolul rusesc, chiar și rușii văd când există o oportunitate, cu toată dragostea pentru frații arabi, iranieni i tak dalșe / ș.a.m.d.
Și mai există un aspect: nici la Kiev procentul de neutralizare a dronelor ruse Geran (echivalentul Shahed) nu e foarte ridicat, chiar dacă declarațiile oficiale spun altfel.
Iar în ceea ce privește utilizarea dronelor de mici dimensiuni în lupta de pe linia frontului – unde, într-adevăr, expertiza operatorilor este primordială și verificată - nu s-a ajuns încă acolo dar, dacă se va întâmpla, va fi ca în zicerea ”nici stepa nu-i ca duna de nisip”.
Președintele Zelenski punctează la capitolul idei bune dar nerealizabile.
Globalizarea fluxurilor de echipamente și muniții sau ce se întâmplă când un război consumă resursele necesare altuia.
Aici și politicienii devin contabili.
Se știe că produsele militare de calitate sunt serii limitate, nu se produc în cantități de masă, sunt puțini producători serioși, de aceea costă mult.
Și că totul se rezumă la poziția pe care te afli în lista clienților (e și un film cu titlul ăsta, dar cu alt subiect).
A spus-o recent (5 martie, a.c.) doamna Kaja Kallas, șefa diplomației europene, înaintea unei întâlniri online cu miniștrii de externe ai statelor UE: ”Războiul din Orientul Mijlociu a avut un impact direct asupra războiului din Ucraina, deoarece armele și capacitățile de apărare, inclusiv sistemele de apărare aeriană necesare Kievului, sunt acum redirecționate către regiune”.
Ca să fie și mai clară frustrarea ucraineană, președintele Zelenski a făcut și numărătoarea: ”În doar trei zile, țările din Orientul Mijlociu au folosit peste 800 de rachete PAC-3 în total în timpul acestor atacuri (iraniene). Ucraina nu a avut niciodată atât de multe rachete pentru a se proteja împotriva atacurilor (rusești) timp de patru ani.”
Iar doamna Kallas a adâncit subiectul: „capacitățile (de producție, n.n.) sunt limitate și de aceea (situația, n.n.) va avea un impact și asupra diferitelor războaie”.
Of, nici războaie nu se pot desfășura câte ar pofti inima noastră.
Când operațiile speciale fac carieră de război.
Pe ”modelul” rus din 2022, războaiele contemporane se definesc ca ”operații speciale”, un termen mai fluid și cu care se poate jongla mai ușor când e vorba să te angajezi în astfel de întreprinderi violente.
Foto: Twitter / X
În februarie 2022 Rusia a urmărit, după toate aparențele, doar o demonstrație de forță prin care Kievul să fie convins să plece steagul.
Demonstrația militară nu s-a potrivit cu calculul politic, am intrat deja în cel de-al cincilea an de înfruntare militară, rușii continuă să-i spună ”operație militară specială”, pentru ucraineni este un război existențial.
Atacul asupra Iranului pare a fi fost executat pe același scenariu, al unei lovituri violente, decisive, care să rezolve, dintr-o lovitură, și decapitarea politică, și paralizarea militară, și revolta publică.
Colegii mei, analiștii, au despicat deja firul în patru concluzionând că, cel mai probabil, socoteala de acasă nu se va potrivi cu cea de pe teren.
O țară de 90 de milioane de locuitori, destul de supărați după transformarea în martir, în plin Ramadan, a îndrumătorului lor spiritual și religios, lider și al unui număr dublu de șiiți din întreaga lume, s-ar putea dovedi o nucă ceva mai tare decât, să spunem, un teritoriu de câteva sute de kilometri pătrați cu două milioane de oameni, aflat undeva între Israel și Egipt.
Care nici măcar acesta nu a fost ”pacificat” ca la carte.
Probabil și aici ”operația specială” va deveni un război în toată regula, putem să ne pregătim să numărăm zilele, săptămânile, lunile, anii (poate, totuși, nu vom ajunge atât de departe) de extindere a conflictului din Golf.
Nu este cea mai bună veste pentru Ucraina, practic Rusia va avea mână liberă să-și continue, în umbra războiului din Iran, propria versiune de confruntare militară cu Kievul, neapăsată de rigorile blocajelor și complicațiilor care există în zona de nord a Oceanului Indian și în Strâmtoarea Ormuz.
Și nu, războiul din Iran nu e singura veste proastă pentru Ucraina.
Foto: Twitter / X
Petrolul rusesc a revenit o temă de discutat pe agenda Europei.
Ministrul norvegian al energiei, Terje Ossland, o spune în limbaj diplomatic, pe timpul unei conferințe ținute la Oslo: „UE și-a exprimat foarte clar intenția de a se elibera de dependența de petrolul și gazele rusești. Cu toate acestea, evenimentele din ultimele trei-patru zile au fost extrem de dificile. Având în vedere situația geopolitică la care asistăm acum, cred că discuția va fi reluată”.
Declarația este doar o constatare, Norvegia nu este printre țările care ar dori ca Rusia să revină pe piața energiei europene, are propriile interese comerciale care ar putea fi afectate de o astfel de evoluție, împotriva căreia va acționa, dar la vreme de criză nu se știe niciodată.
Declarația este difuzată de Reuters, care afirmă, citând și alte declarații venite din direcția Kremlinului, că războiul din Iran a alimentat cererea de produse energetice rusești.
Între timp Trezoreria SUA a emis deja o derogare de 30 de zile care permite Indiei să cumpere petrol rusesc blocat în prezent pe mare.
Deci nu e ceva care se rostește pe la colțurile planetei, sunt surse serioase pentru o criză asemenea.
Dacă la aceasta se adaugă și o anumită precipitare europeană spre Kiev pentru a-și rezolva diferendul cu Ungaria și Slovacia pe tema reparațiilor la conducta ”Drujba”, putem constata că ieșirea din iarnă nu a adus Ucrainei dorita eliberare de problemele cu energia.
Nici de cele privind fondurile pentru continuarea războiului, cele 90 de miliarde de euro promise de UE și blocate de Ungaria.
Situația escaladează pe coordonate, uneori, anecdotice.
Foto: Twitter / X
Standoff bancar în Budapesta.
Până să ajungă cele 90 de miliarde de euro la Kiev, Ucraina aștepta și un transport special de valută cash din Austria, vreo 40 de milioane de dolari, 35 de milioane de euro, plus 9 kilograme de aur, proprietar fiind banca ucraineană de stat Oschadbank.
Pe traseu a intervenit ceva, nu e încă foarte clar ce, dar transportul a fost blocat undeva în centrul Budapestei, parcat regulamentar lângă una din agențiile maghiare de securitate vamală, iar între cele două capitale au circulat amenințări cu represalii.
Nici acestea nu sunt primele, anterior cei doi lideri naționali discutând destul de aprins, de la distanță desigur, pe tema conductei petroliere ”Drujba”, cu replici pline de patos politico – diplomatic.
De exemplu, o replică a președintelui Zelenski: „Ei [rușii] ne omoară, iar noi ar trebui să-i dăm bietului Orban petrol, pentru că fără el nu va câștiga alegerile”... „Sperăm că o anumită persoană din UE nu va continua să blocheze cele 90 de miliarde... și soldații ucraineni au arme”.
Cum nu e foarte clar nici care era destinația acestui transport mărișor de cash pe teritoriul Ungariei și ca să nu existe eventuale suspiciuni privind legături cu finanțele campaniei sale electorale, liderul opoziției maghiare, Péter Magyar, a declarat cu subiect și predicat că ”... niciun lider străin nu poate amenința vreun maghiar, nici măcar guvernul premierului Viktor Orbán...” și a solicitat UE să suspende legăturile cu președintele Zelenski până când acesta nu își cere scuze Ungariei, dacă într-adevăr a rostit acele cuvinte.
Și, cu voia dumneavoastră, se poate adăuga, printre evoluțiile ciudate ale perioadei, și ultimul vot desfășurat la nivelul Consiliului Guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) pe marginea unei rezoluții de condamnare a atacurilor asupra infrastructurii energetice a Ucrainei.
Rezoluția, consultativă desigur, a fost aprobată, 20 de state au votat pentru, 10 s-au abținut, patru au votat împotrivă: Rusia, China, Niger și... SUA.
Deci s-a aprobat, nu e bine ce se întâmplă dar se poate bombarda în continuare.
***
Acum cu voie și de la...
Se încarcă comentariile...
