Presiune diplomatică internațională uriașă la adresa Israelului. Cel mai recent episod: invocarea art. 99 din Carta ONU

Pentru prima oară în mandatul său, Antonio Guterres, Secretarul General al ONU, a invocat art.99 din Carta ONU, cerând Consiliului de Securitate să acționeze imediat pentru a impune încetarea războiului din Gaza.

Art.19 este prezentat drept mecanismul cel mai puternic și rar utilizat care permite „aducerea în fața Consiliului de Securitate „oricărei probleme care, din punctul de vedere al Secretarului General, ar putea să amenințe pace și securitatea internațională”. În acest sens, în scrisoarea adresată Președintelui în exercițiu al Consiliului de Securitate, Guterres invocă tocmai aceste elemente, vorbind despre responsabilitatea acestui organism în menținerea păcii și securității internaționale, afirmând că situația din Israel și din teritoriile palestiniene ocupate „poate duce la agravarea amenințărilor existente la menținerea păcii și securității internaționale”. Guterres (care deja din 18 octombrie solicitase o imediată încetare a focului din motive umanitare), vorbește acum despre „teribila suferință umani, distrugerile fizice și trauma colectivă în Israel și în teritoriile palestiniene ocupate”.

Din nou, apelul este în favoarea unei decizii a Consiliului de Securitate, posibil dar nu foarte probabil, cu toate că presiunea internațională crește pentru a se obține ieșirea din impas. Ceea ce ar însemna o schimbare a atitudinii americanilor care, cel puțin până în acest moment, s-au opus prin veto oricărei rezoluții de acest gen. Există vreun semnal că se poate modifica ceva în decizia asta susținută de Administrația Biden și care, de facto, oferă mână lideră cabinetului de război condus de Netanayahu? Iată un semnal care atrage atenția.

Țările din G7 (SUA, Franța, Germania, Japonia, Italia, Canada, Marea Britanie), reunite miercuri în videoconferință, au cerut „o acțiune mai urgentă” în raport cu criza umanitară din Gaza, afirmând că e nevoie de pauze în lupte și, cel mai important, au exprimat susținerea lor pentru crearea unui Stat Palestinian:

„Suntem deciși să acționăm în colaborare cu alți parteneri pentru a contribui la crearea condițiilor necesare căutării unor soluții durabile pe termen lung în Gaza...Susținem în continuare un Stat palestinian în cadrul unei soluții cu Două State care să permită israelienilor și palestinienilor să trăiască în cadrul unei păci juste, durabile și sigure....Este nevoie de o acțiune mai urgentă pentru a răspunde deteriorării crizei umanitare în Gaza și pentru minimizarea pierderilor de vieți civile’.

Care ar putea fi țările partenere cu care cei din G7 ar putea colabora pentru a crea forța necesară pentru impunerea unei soluții? Vă reamintesc faptul că, vinerea trecută, Rusia și Emiratele Arabe Unite au solicitat o reuniune a Consiliului de Securitate pentru a se da un răspuns la situația umanitară catastrofală din Gaza. „O situație apocaliptică, lumea trebuie să se trezească la vederea unor asemenea atrocități”, cum semnala ieri Volker Turk, Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului.

Reacția Israelului era predictibilă și nu s-a lăsat deloc așteptată. Pe platforma X (fosta Twitter), Eli Cohen, ministrul afacerilor externe al Israelului a calificat mandatul lui Guterres, Secretarul General al ONU, drept „primejdie la adresa păcii mondiale”: „Cerea sa de activare a art.99 din Carta ONU precum și apelul său la o încetare a focului în Gaza constituie o susținere pentru organizația teroristă Hamas...”.

Vom vedea cum se va vota în Consiliul de Securitate. În paralel, întrebarea majoră este dacă Administrația Biden poate să-și schimbe abordarea oficială de la ONU deoarece este clar că problema a devenit temă pe agenda politică în alegerile prezidențiale din 2024. Personal, cred că Israelului puțin îi mai pasă nu numai de ONU, ci și chiar de îndemnurile până acum doar umanist-discrete din partea SUA și, ca atare, nu vor schimba absolut nimic din linia de atac actuală. Ceea ce va duce, foarte curând, la îndeplinirea obiectivului primar, anume anihilarea amenințării Hamas ca rezultat al dreptului sacru la apărare pe care-l are orice stat, așa cum scrie în Carta ONU.

Ce rămâne (sau ce mai rămâne după asta) iarăși rămâne de văzut. Cu condiția să mai fie ceva de văzut în afara prezumabilului eșec al comunității internaționale.