Premii pentru cineaşti români (PFF 2022)

0
0
Imagine din „Kermes Vermilio” de Tudor Dobrescu FOTO @Festival-Cinemaiubit.ro
Imagine din „Kermes Vermilio” de Tudor Dobrescu FOTO @Festival-Cinemaiubit.ro

A 69-a ediţie a Festivalului de Film de la Pula (PFF), desfăşurată între 16-24 iulie 2022 în oraşul turistic de pe coasta croată a Mării Adriatice, a fost prima cu o competiţie rezervată filmelor studenţeşti.

Dacă, până în 2021, programul studenţesc nu avea premianţi, anul acesta a existat un juriu care a acordat trei trofee pentru producţiile şcolilor de film europene: Cel mai bun film de ficţiune, Cel mai bun film documentar şi Cel mai bun film de animaţie sau experimental. Juraţii primei ediţii a competiţiei studenţeşti au fost regizoarea şi scenarista Jasna Nanut, criticul de film Ervin Pavleković şi actorul Vedran Živolić, toţi din Croaţia. România a fost reprezentată în selecţie de şase producţii ale Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) din Bucureşti, iar două dintre acestea au intrat în palmares.

Cel mai bun film de ficţiune al competiţiei studenţeşti a fost desemnat „Planuri de vacanţă”, scurtmetraj scris şi regizat de Alexandru Mironescu.

Membrii juriului şi-au motivat astfel decizia: „Regizorul Alexandru Mironescu a reuşit să realizeze un film foarte serios, care ridică ştacheta producţiilor studenţeşti. «Planuri de vacanţă» se evidenţiază prin simplitatea dramaturgică, performanţele actoriceşti mature şi abordarea regizorală minimalistă a crizei familiale şi sociale.”

Filmul este, într-adevăr, o dramă de familie cu pronunţate accente sociale. Observând, într-un oraş de provincie, dinamica unui cuplu aflat în divorţ şi a relaţiilor celor doi parteneri (interpretaţi excelent de Iulia Lumânare şi Mihai Smarandache) cu fiul lor minor (Andrei Lupaşcu, foarte convingător în secvenţa-cheie a interogatoriului la care e supus copilul de judecătoare), Alexandru Mironescu revelează resorturile masculinităţii toxice, confuză şi aparent incapabilă de redresare. Cineastul îşi îngreunează singur demersul alegând să filmeze majoritatea scenelor în planuri-secvenţă dificile (cum este climaxul confruntării brutale dintre părinţi din restaurant, la care băiatul asistă neputincios), dar transformă restricţiile autoimpuse în mijloace eficiente pentru a potenţa substratul dramatic al naraţiunii.

Premiul pentru Cel mai bun film de animaţie sau experimental din programul studenţesc i-a revenit lui „Kermes Vermilio”, regizat de Tudor Dobrescu după un scenariu de Iulia Aramă.

Motivaţia juriului a fost următoarea: „Trei personaje aflate într-o casă părăsită se contopesc cu spaţiul însuşi, asumându-şi diverse roluri. Prin numeroase permutări şi variaţii, ele creează o operă poliedrică, stratificată şi ambiţioasă, care solicită vizionări repetate.”

Fără doar şi poate, scurtmetrajul experimental al lui Tudor Dobrescu nu se supune lesne interpretării. O primă cheie de lectură este oferită chiar de titlu (ce apare pe ecran după două treimi din film): „Kermes Vermilio” reprezintă o varietate de coşenilă, o insectă stacojie care parazitează arbustul numit „stejar kermes”. O a doua cheie de lectură vine după cadrele alb-negru de prezentare a clădirii abandonate amintite de juraţi. Este vorba de un motto-dedicaţie în engleză, care s-ar traduce prin: „Tuturor celor care m-au făcut să reţin adevărul, pentru că era eratic. M-aţi lăsat simţindu-mă precum…”

Cele trei personaje fără identitate şi glas (admirabil interpretate de Sergiu Diţă, Bianca Temneanu şi Liviu Pieleanu) parazitează spaţiul construit, metamorfozându-se în consonanţă cu specificul fiecărei încăperi, şi îl macină încet din interior. Atunci când ele părăsesc confortul universului apropriat şi se aventurează în spaţiul natural deschis (alte secvenţe alb-negru), tendinţele lor expansioniste le periclitează existenţa (memorabilă scena luptei cutezătorului cu necunoscutul, reprezentată printr-un dans ritmat de percuţie războinică). Accesul la adevărul absolut este fatal, oamenilor le sunt permise doar micile adevăruri comode. Sprijinit de o echipă de tinere talente (merită pomeniţi măcar directoarea de imagine Beatrice Păun, monteurul şi designerul de sunet Alexandru Babliuc şi compozitorul Tudor Petrea), Tudor Dobrescu a realizat un film experimental exemplar.

Cum în competiţia internaţională a celui de-al 69-lea PFF a fost selecţionat remarcabilul thriller supranatural „Miracol”, al lui Bogdan George Apetri, sunt şanse mari ca cele două premii menţionate anterior să nu rămână singurele trofee obţinute de cineaşti români la actuala ediţie. Dar asta vom afla doar după gala de premiere care va avea loc în această seară (sâmbătă, 23 iulie 2022) în Arena, superbul amfiteatru roman legat indisociabil de istoria festivalului croat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite