Povestea (Re)construcției încrederii în România. De la strategie la execuție în Salonul Vocilor sau despre forța faptelor mici

Scena Strălucitoare a ASPEN-GMF Bucharest Forum 2025

Bucureștiul, în toamna anului 2025, a fost gazda unui eveniment care a transcende o simplă conferință. ASPEN-GMF Bucharest Forum a fost un veritabil salon de viziuni, reunind peste o mie de voci autorizate, de la generali și oficiali europeni, la șefi de companii globale și academicieni.

Sub luminile puternice ale sălii, a fost proclamat noul model al Securității Comprehensive, o paradigmă care nu mai separă mitraliera de megabit, sau tancul de tranzacția economică. S-a stabilit o certitudine strategică: viitorul aparține acelor națiuni care reușesc să se poziționeze ca noduri de relevanță strategică într-o lume în plină reconfigurare.

 România, aflată la intersecția dintre Atlantic și Marea Neagră, deține această poziție relevantă, care o califică pentru a deveni nod strategic.

Această simfonie de idei a fost orchestrată de personaje cheie, fiecare aducând o notă distinctă. Mircea Geoană, prin discursul său, a fost farul viziunii. El a reafirmat constant că România trebuie să își asume rolul de Forță Activă într-un context de „haos ordonat”, chemând la o accelerare a proceselor de decizie și la o conștientizare a urgenței istorice.

Alina Inayeh, sufletul neobosit al organizării, a asigurat că la masa discuțiilor ajung subiectele esențiale, de la construirea de lanțuri regionale de valoare la consolidarea alianțelor canalizate, oferind o platformă solidă dialogului transatlantic. Sper să putem continua acest dialog și să trăim împreună bucuria soluțiilor aplicate.

Forumul a fost un succes al ideilor, dar dincolo de cortină, în analiza „rece” a experților, am simțit o tensiune profundă: avem viziunea, dar ne lipsește motorul. Din viața reală, Natalia Gavriliță, fost prim-ministru, a adus în prim-plan dimensiunea economică și guvernanța sănătoasă. Mesajul său a fost extrem de clar: securitatea nu poate fi susținută fără prosperitate economică rezilientă și fără o administrație capabilă să gestioneze eficient resursele.

Fricțiunea fatală - Monologul Strategic și absența practicienilor

Critica cea mai tăioasă a Forumului nu a vizat conținutul ideilor, ci structura dialogului. Analiza a pus în evidență o vulnerabilitate fatală - Monologul Strategic.

Nu trebuie să fii expert în comunicare pentru a remarca o disjuncție periculoasă: „Decidenții, în virtutea bunelor practici consacrate, au venit și au plecat de îndată după ce și-au expus programele și viziunea. Lăsați singuri profesorii au vorbit către studenți, generalii către soldați iar șefii de companii către cei prezenți din perspectiva proprie, care urmărește în primul rând profitul. Prea puțini practicieni la masa discuțiilor…”

Această concluzie arată că Masa Forumului era plină de strategi de rang înalt, dar goală de oamenii din teren - inginerii, chirurgii, funcționarii de la ghișeu, managerii de proiect, toți cei care știu cum se traduc legile în cod funcțional și știu dacă și cum, pot sau nu pot să ofere un serviciu public eficient.

Voci precum cea a Clarei Volintiru, cu expertiza sa în politici publice și contractul social, a subliniat că eșecul de implementare nu este doar o problemă tehnică, ci una de încredere. Cum poate populația largă să „digere” un proces global de reformă, plin de schimbări potențial impopulare, dacă nu vede beneficii mici, rapide și utile în viața de zi cu zi? Când statul promite autostrăzi în zece ani, dar nu poate elibera o autorizație în zece zile, încrederea se evaporă.

Punctul culminant al acestei critici a fost, conform notelor din culise, observația unui tânăr inginer din industria de apărare, care a devenit un citat emblematic: „Noi, cei din teren, știm ce trebuie făcut și suntem pregătiți. Avem nevoie ca cei de la vârf să ne deschidă calea, să ne dea autoritatea, să acționeze și să răspundă pentru rezultate. Fără asta, toate aceste forumuri rămân doar discuții frumoase.”

Acest citat nu este o lamentare; este un manifest pentru guvernanța bazată pe rezultate. În timp ce granițele dintre apărare, economie și tehnologie devin tot mai fluide iar structurile globale clasice își pierd din relevanță, actorii care pot oferi conectivitate, lanțuri regionale de valoare și alianțe canalizate vor câștiga avantaje competitive decisive.

De aceea este necesară o permanentă adaptare la schimbările rapide și imprevizibile iar aceasta înseamnă decizii. În acest context, pregătirea pentru haos - înțeleasă ca și capacitate de adaptare la schimbări este la fel de importantă precum pregătirea pentru agresiune militară convențională.

Arhitectura Încrederii - Motorul de Livrare și legea rezultatelor

Mesajul-cheie, extras din analiza ASPEN-GMF, a devenit, prin urmare, un ghid de acțiune: România are nevoie de un Motor de Livrare. Aceasta este soluția pentru a trece de la „vorbă la faptă”.

Aici intervine contribuția implicită a lui Radu Puchiu, expert în transformare digitală. El a avertizat: capcana cea mai mare nu este lipsa digitalizării, ci „birocrația virtuală” – tendința de a transpune pur și simplu vechile formulare rigide în format electronic.

 Digitalizarea reală înseamnă a reorganiza serviciile cap-coadă în jurul nevoii cetățeanului (viață-eveniment), nu în jurul vechii organigrame. Fără acești practicieni în digitalizare la masa deciziilor, viziunea de a deveni un nod tehnologic rămâne blocată în ecrane albastre.

Marea lecție pragmatică desprinsă din dialogurile Forumului ASPEN-GMF a fost că încrederea publică nu se câștigă prin mari viziuni, ci prin fapte mici, rapide și utile. Pentru a transforma strategia în realitate, România are nevoie urgentă de o nouă arhitectură de guvernanță bazată pe Motorul de Livrare (Delivery Unit).

Această structură agilă nu este un alt organism birocratic, ci o echipă de elită formată exclusiv din practicieni – manageri de proiect, ingineri și funcționari cu experiență dovedită în execuție. Ei trebuie să dețină autoritatea de a debloca rapid Top 10 Proiecte critice și de a aplica Decizia de Oprire (Kill Decision) pentru inițiativele care eșuează. Acest motor devine astfel scutul esențial împotriva inerției.

Disciplina este asigurată prin reglementări financiare noi: Plata pe Rezultat (Outcome-Based Payment). Nu se mai plătește efortul sau documentația, ci doar livrarea de soluții funcționale. De exemplu, o companie IT este plătită integral doar dacă sistemul său digital atinge o rată de adopție de 70% din partea cetățenilor.

În paralel, Transparența Radicală devine obligatorie prin folosirea unor tablouri de bord. Aceste  Public Dashboards - acționează ca și contracte transparente, măsurând public dinamicele vitale ale politicilor publice. În acest sens un obiectiv cheie este reducerea timpului mediu de răspuns instituțional cu 30% în 12 luni și afișarea progresului digitalizării serviciilor cap-coadă (ex: obținerea unui ID digital).

Aceste victorii mici dar rapide, care generează scăderea timpului de așteptare și eliminarea cererii de acte deținute deja de stat, sunt faptele esențiale care validează discursul strategic și reconstruiesc legitimitatea statului.

          Ultimul act - curajul de a aplica decizia de oprire

Printre cele mai valoroase concluzii și propuneri, în opinia mea, se numără cea legată de Managementul Eșecului. Filosofia Motorului de Livrare reprezintă, în esență, un model avansat de management al eșecului. Acesta rupe cu tradiția birocratică, care menține proiectele proaste în viață ani de zile din inerție, și impune agilitatea prin eliminare. Nu ne permitem să ratăm oportunitățile, iar ineficiența este o vulnerabilitate strategică.

De aceea, s-a propus ca statul să acționeze ca un start-up de țară, în care suntem toți acționari, și în care ”România - națiunea Start-up”  urmează trei pași disciplinați, că tot este azi Ziua Armatei:

1.         Pilotare locală și testare limitată: Proiectele de anvergură, precum digitalizarea, nu sunt lansate imediat la nivel național. Ele sunt testate în medii controlate – în Consorții Teritoriale sau limitate la 1-2 servicii (de exemplu, taxe locale sau registrul auto). Aceasta minimizează riscul și permite ajustări rapide.

2.         Măsurarea Strictă a Succesului: Evaluarea se face pe bază de date clare. Doar dacă pilotul atinge rapid indicatorii de performanță (precum o rată de adopție de 70% sau o reducere masivă a birocrației), el este scalat la nivel național, devenind astfel o normă.

3.         Decizia de Oprire (Kill Decision) Imediată: Acesta este actul suprem de eficiență. Restul se oprește. Proiectele care nu reușesc să livreze acele schimbări mici, rapide și utile în timpul alocat sunt întrerupte imediat. Resursele (financiare și umane) sunt realocate către soluțiile care funcționează deja.

Curajul de a spune stop este necesar pentru a elibera România de povara „elefanților albi”, acele proiecte începute, dar niciodată finalizate, transformând viziunea în performanță operațională. Asumarea eșecului este un câștig și nu o pierdere, este o curățenie prin care aruncăm lucrurile inutile care ne consumă resurse financiare, de timp și de spațiu.

Recomandări pentru decidenții români

ASPEN-GMF Bucharest Forum 2025 a lansat mai multe mesaje clare pentru decidenții români:

În primul rând, România are oportunitatea istorică de a se poziționa ca un nod de relevanță strategică între Atlantic și Marea Neagră, dar acest lucru necesită o conducere competentă, integrată și vizionară.

În al doilea rând, securitatea viitorului este digitală, conectată și profund colaborativă, iar investițiile în infrastructură digitală și educație tehnologică sunt esențiale pentru securitatea națională.

În al treilea rând, este necesară trecerea de la vorbă la faptă - de la discuții strategice la implementare concretă, cu proiecte bine definite, surse de finanțare clare și mecanisme eficiente de monitorizare.

În al patrulea rând, cooperarea regională și transatlantică rămân fundamentale, iar România trebuie să își consolideze poziția în aceste rețele de colaborare.

În cele din urmă, forumul a demonstrat că viitorul nu așteaptă, iar România are potențialul să îl construiască mai rapid, mai inteligent și mai unit decât am crezut vreodată posibil, dar numai dacă acționează decis, coerent și strategic în următoarele 6-12 luni.

Evenimentul a marcat nu doar un punct culminant în agenda strategică a României, ci și un moment de maturizare a discursului public privind rolul țării în noua arhitectură de securitate europeană și transatlantică. Mesajul care a răsunat de-a lungul celor trei zile a fost unul de responsabilitate și oportunitate - responsabilitate de a acționa strategic și oportunitate de a modela viitorul, nu doar de a-l urma.

Voința de a Construi Încrederea

Încheierea ASPEN-GMF Bucharest Forum 2025 a lăsat o concluzie luminoasă, dar pretențioasă - România are o viziune strategică de elită, articulată de voci puternice.

Provocarea nu mai este de a elabora strategia - pe aceasta o avem. Este de a găsi voința și capacitatea administrativă de a o executa. Drumul de la statutul de nod strategic la realitatea de stat funcțional se parcurge punând practicienii la masă, arătând datele și având curajul de a aplica Decizia de Oprire, dar deocamdată, ”N-ai cu cine”.

Încrederea, moneda cea mai de preț în orice democrație, așteaptă să fie câștigată, nu prin noi discursuri, ci prin fapte concrete mici, rapide și utile.