Plevuşca electorală

Sarabanda, spectacolul, circul candidaţilor a început din timp. Unii şi-au dorit să fie candidaţi, alţii au fost şi nu mai sunt, unii au ajuns de la statutul de candidaţi la cel de anchetaţi penal.

În această primăvară capricioasă, avem o ţară bulversată electoral. De câteva luni încoace, România este asaltată de către doritorii să fie aleşii poporului la alegerile locale din vara acestui an. Chiar dacă nu este declarată oficial deschisă, campania electorală este în toi. Această realitate este percepută în toată societatea, nu doar în media, care a început, în ultima vreme, să fie acaparată de alegeri. Sarabanda, spectacolul, circul candidaţilor a început din timp. Unii şi-au dorit să fie candidaţi, alţii au fost şi nu mai sunt, unii au ajuns de la statutul de candidaţi la cel de anchetaţi penal.

Oraşele şi comunele ţării sunt într-o fierbere crescândă, efervescenţă dată de activităţile aferente: alegerea candidaţilor, strângerea de semnături, organizare, curtarea sponsorilor pentru finanţarea campaniei, sloganuri, publicitate, imagine şi mai ales promisiuni cu duiumul, că vor face şi vor drege în interesul cetăţenilor şi a localităţii. Promisiuni, demagogie, populism ieftin la care aleşii românilor ar putea fi campioni mondiali sau ar putea intra în cartea recordurilor. Electorata neoficială a schimbat faţa, imaginea localităţilor ce-şi aşteaptă noii edili, fiind „înfrumuseţate” cu afişe, pancarte, portrete, trepăduşi cu veste partidice, corturi cu imaginea şi sloganurile de nerefuzat ale candidaţilor.

Bucureştiul este campion la circul electoral, fiind aproape sufocat de asaltul candidaţilor, al numeroaselor echipe de campanie, cu tot arsenalul din dotare, cu surlele şi trâmbiţele care toate promit, fără excepţie, că noii aleşi vor face o capitală mega europeană, cosmopolită, cu toate problemele mari rezolvate peste noapte, cu investiţii şi idei novatoare. Electorata este prezentă peste tot, pe străzi, în pieţe, cartiere, în staţii de metrou şi autobuz, în parcuri, pe stâlpi, pe clădiri, chiar şi în magazine. Până şi în casele oamenilor. Unele din noile idei urbanistice pot rivaliza cu celebra autostradă suspendată a ex-edilului şef penal Oprescu, rămasă la nivel de promisiune neîndeplinită.

Candidaţii sunt dintre cei mai diverşi, iar majoritatea lor, peste 90%, sunt pe liste de partide, în timp ce restul s-au anunţat independenţi. Un aspect interesant, reliefat şi de sondajele de opinie, mai mult sau mai puţin obiective ori subiective, cum vreţi, este că foşti sau actuali edili cercetaţi penal sunt în topul preferinţelor alegătorilor. După cum vedem cu toţii, penalii se înghesuie să candideze din nou. Şi mai sunt şi preferaţi de unii cetăţeni, sunt şi creditaţi cu şanse de câştig. Ce i-o fi împingând pe aceşti penali să mai candideze? Se cred foarte buni, imaculaţi, fără nicio vină în faţa legii, cred că au conştiinţa curată? Unii motivează că au fost chemaţi de electorat, care nu mai poate să trăiască fără ei în fruntea mesei. Uite, eu nu mai pot să trăiesc deloc dacă nu candidează fostul edil, acum cercetat penal în cazul „Colectiv”. Noroc că, la presiunea bunilor şi loialilor cetăţeni din sector, tocmai şi-a anunţat candidatura, după ce când şi-a dat demisia, a strigat sus şi tare că nu va mai face politică niciodată. Concluzia, niciodată să nu spui niciodată în politică. Uite, acum candidează şi răsuflă electoratul care-l simpatizează, uşurat de binefacerile primarului, trecut şi, posibil, viitor.

DNA, o influenţă decisivă?

Se crede că DNA-ul este o instituţie care va influenţa decisiv alegerile, prin dosarele de cercetare penală deschise împotriva corupţilor, că va influenţa pozitiv schimbarea de mentalitate a alegătorilor români, să nu se mai lase manipulaţi şi să nu mai voteze corupţii. Dar nu pare să fie chiar aşa, din moment ce unii edili penali candidează fără nicio jenă, iar alţi cetăţeni, alegători, şi-i doresc din nou în fruntea bucatelor administraţiei locale, de unde au furat cât au putut! Au făcut afaceri oneroase, au dus corupţia pe cele mai înalte culmi, făcând să apară celebra sintagmă „Corupţia ucide!” Şi acum, candidează din nou!

Ultimul dintre primarii cu bube în cap, fost edil bucureştean important, penal, cercetat în dosarul „Colectiv”, care şi-a anunţat candidatura este Cristian Popescu Piedone. Acesta este creditat cu şanse mari să şi câştige alegerile din sectorul 4 al Capitalei. El şi-a anunţat intenţiile electorale după ce acelaşi lucru l-au făcut alţi actuali sau foşti primari penali, cum ar fi Olguţa Vasilescu de la Craiova sau Marian Vanghelie de la sectorul 5. Şi alţi penali ca ei din ţară şi-au anunţat candidaturile! Dalmaţieni care, probabil, par convinşi că nu sunt deloc corupţi, că au făcut numai lucruri bune din funcţiile deţinute anterior şi că sunt atât de importanţi pentru localităţile lor încât par de neînlocuit.

Edilii penali ce vor să fie din nou în fruntea bucatelor administraţiei locale sunt ca acei câini aciuiaţi în preajma măcelăriilor, care, după ce au fost prinşi furând un os şi alungaţi, nu se dau duşi cu nici un chip şi se întorc mereu la ciolan. Nici măcar DNA-ul, nici măcar legea nu-i face să renunţe atâta timp cât cred că alegătorii îi vor urca din nou în scaunele de primari.

Mai mulţi politicieni tineri ca niciodată

La alegerile de anul acesta, în această campanie neoficială la vedere, fără restricţii şi sancţionări legale, am observat că majoritatea candidaţilor sunt tineri politicieni. Unii reprezintă marile partide politice, care învârt ţara pe interesul lor de ani de zile. Privindu-i, ascultându-i şi văzând acţiunile lor, am impresia că valoarea lor ca politicieni şi eventuali edili ai celor mai importante localităţi româneşti, este una foarte scăzută. Mai slabă chiar decât a marilor penali în preajma cărora au crescut şi de care au fost şcoliţi în treburile politichiei şi năravurilor aferente. Când mă uit la poza acestora, pe posterele imense, condimentate cu sloganuri îndobitocitoare pentru alegători, parcă-i văd pe noii penali de mâine. Aceştia sunt cu foame mare să ajungă la ciolan.

Alţii sunt reprezentanţii unor proaspete partide, cele mai multe înfiinţate după „mişcarea străzii”, după tragedia „Colectiv”, după apariţia sintagmei „Corupţia ucide!” din toamna anului trecut, care a cerut reformarea clasei politice din ţara noastră. Sunt neexperimentaţi politic, sunt lipsiţi de resurse materiale şi de susţinerea marilor formaţiuni politice, ceea ce nu le dă nicio şansă de câştig. Totuşi, dacă s-ar organiza alegerile în două tururi de scrutin, s-ar putea să fie şi câte o surpriză de a fi aleşi şi dintre cei mici.

Independenţii, foarte puţini până acum, sunt ori unii politicieni nemulţumiţi că n-au fost puşi pe liste de partidele lor, ori unii cetăţeni care încearcă marea cu degetul. Din categoria celor din urmă, am constatat un lucru oarecum îmbucurător. Printre candidaţii independenţi s-au strecurat şi români simpli care au muncit ani întregi în Occident, prin străinătăţuri, au văzut cum se face administraţie afară, au o mentalitate total diferită de a candidaţilor partidelor politice şi vor să facă ceva în localitatea lor de origine. Vor să schimbe lucruri în bine. Din păcate, aceştia sunt prea puţini şi nu au nici un fel de sprijin, nici politic şi nici material. Dar faptul că încearcă este încurajator. Mai ales că guvernul a declarat că îşi doreşte o revenire a românilor din Diaspora.

Dar până la alegeri mai este ceva timp, nu prea mult însă, timp în care asistăm spectatori chemaţi la urne să voteze, la un circ uluitor, mai ales în Bucureşti, cu candidaţi penali, candidaţi chemaţi la DNA, candidaţi surpriză, cu cătuşe şi fără cătuşe, cu gargară din plin. Mişcări, jocuri şi lupte de culise, care sigur ne vor oferi şi mai mult spectacol cu sare şi piper pe zi ce se apropie alegerile locale. După cum vedem, balta are peşte, chiar dacă acesta este mai mult plevuşcă, fără valoare ridicată, prins în plasă de cei cu nadă sau scăpaţi ca prin minune din ochiurile năvodului.