Plăţile informale căte medici au fost interzise. Ce câştigă şi ce pierde pacientul?

„Atât pacienţii, cât şi medicii au încercat să se descurce pe cont propriu, iar plăţile informale reuşeau să escamoteze parţial măcar chestiunea salarizării medicilor”

Recenta decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a interzice orice plată suplimentară acordată medicilor de către pacienţi, în semn de recunoştinţă, elimină o ambiguitate legislativă, dar nu rezolvă, din nefericire, problema de fond a sistemului medical din România.

Plăţile informale, „atenţia”, „ciubucul”, „cadourile” îndreptate spre personalul medical reprezintă un obicei împământenit în spitale. Există, totuşi, o diferenţă importantă între atenţiile oferite ca recunoştinţă şi cele pretinse de cadrele medicale, care îşi condiţionează, astfel, exercitarea profesiei. Ultimele au fost întotdeauna pedepsite legal, dar decizia ÎCCJ anulează, practic, orice distincţie între cele două categorii şi penalizează fără diferenţe personalul medical din spitatele de stat, asimilat, de acum încolo, funcţionarilor publici.

Pentru a face, însă, ca un fenomen să dispară nu este suficient să dăm o lege, ci trebuie să identificăm, în primul rând, cauzele sale, iar apoi să încercăm, pe cât ne stă în putinţă, să le eliminăm. Din acest punct de vedere, plăţile suplimentare au apărut ca un fenomen natural, rezultat din ineficienţa cronică a sistemului de sănătate românesc. Medici prost plătiţi, spitale supraaglomerate, asistenţi hipersolicitaţi, număr insuficient de paturi. Toate aceste probleme cronice au fost „rezolvate” prin intermediul pieţei negre. Atât pacienţii, cât şi medicii au încercat să se descurce pe cont propriu, iar plăţile informale reuşeau să escamoteze parţial măcar chestiunea salarizării medicilor. Nu era legal, nu era fiscalizat, nu era accesibil pentru fiecare, dar era o formă de supravieţuire pentru ambele părţi, care colaborau voluntar la marginea legalităţii. Toată lumea accepta că aşa funcţionează sistemul, chiar dacă nu funcţiona bine.

Decizia ÎCCJ, pare să pună capăt unei situaţii anormale. Cât se va schimba pe fond situaţia, în absenţa unor măsuri concrete cum ar fi, de pildă, creşterea veniturilor medicilor şi ale personalului medical rămâne de văzut. Vă explic şi de ce cred asta.

Nu e niciun secret pentru nimeni că veniturile legale ale doctorilor sunt mult prea mici, în comparaţie cu salariile din spitalele private, cu cele ale medicilor din alte ţări sau prin comparaţie cu alte categorii sociale de la noi. În condiţiile noilor reglementari, riscam să asistam, fără dubiu, la o migraţie masivă a medicilor şi a personalului medical, în special a elitelor din domeniu, atât către serviciile de sănătate private din România cât, mai ales, spre ţări din vestul Europei care oferă condiţii de salarizare net superioare. De ce şi-ar risca cariera şi situaţia financiară într-un spital subfinanţat, când pot lucra în condiţii decente, cu un salariu pe măsura pregătirii, într-un spital performant care respect atât medicul, cât şi pacientul?! E un raţionament simplu, la care, foarte probabil, vor reflecta foarte mulţi medici în perioada următoare. 

Ce ar trebui să facă actualul Executiv pentru a evita plecările în masă dintr-un domeniu vital pentru orice ţară?! Să găsească soluţii sustenabile pentru creşterea salariilor medicilor şi personalului medical.

Din nefericire, cel puţin deocamndată, nu există niciun semnal care să indice că actualii guvernanţi înţeleg situţia dramatică spre care ne întreptăm. Dacă ar fi conştientizat riscurile, majorarea veniturilor medicilor şi a personalului medical ar fi reprezentat de mult o prioritate pentru actualul Executiv.

Cu siguranţă însă, Guvernului îi este mult mai la îndemână să scoată în faţă legi cu priză la public, dar consecinţe grave pe termen lung şi care păcălesc aşteptările oamenilor, decât să facă previziuni financiare precise şi calcule care să susţină creşterile salariale, să ne aşeze la masa negocierilor pentru consens politic şi abia apoi să ia o decizie susţinută de întreaga clasă politică şi de societate. 

În plus faţă de creşterile salariale este necesară, pe de o parte, transparentizarea avansării în cariera medicală şi accesul în spitalele universitare. Pe de altă parte, medicilor trebuie să li se asigure şi alte avantaje precum accesul gratuit la programe de pregatire profesională, reviste de specialitate, cursuri internaţionale.

Nu în ultimul rând, este nevoie de un efort al întregii societăţi pentru a valoriza munca medicilor dedicaţi, care fac performenţă în sistem, sigur cu cele mai aspre sancţiuni pentru incompetenţă, nepăsare sau condiţionarea actului medical.