Ce face România după victoria pro-ruşilor din Moldova şi Bulgaria?

„Rezultatul alegerilor din Bulgaria şi Moldova se poate transforma dintr-un risc într-o oportunitate.”

Alegerile de la sfârşitul săptămânii trecute, din Moldova şi Bulgaria, au adus noutăţi care pot influenţa echilibrul geopolitic regional. Candidaţii proeuropeni au pierdut bătălia electorală, iar învingătorii sunt apropiaţi Rusiei, ceea ce fireşte duce cu gândul la creşterea influenţei Moscovei într-o regiune în care Rusia a avut un ascendent istoric.

În această regiune, România rămâne acum ţara cu o conducere politică orientată spre SUA şi vest ceea ce creşte miza politică pentru ţara noastră nu doar în zonă, ci cu bătaie mai mare în UE şi inclusiv în relaţia cu SUA.

Am fi putut pune aceste evenimente într-un context mai „luminos”, dacă măcar ceilalţi vecini ai României ar fi dat cumva semne că împărtăşesc pe deplin aceeaşi direcţie pro-vest (sau dacă noua administraţie de la Casa Albă va considera în continuare zona Balcanilor de importanţă strategică).

Ungaria a ales de mai mulţi ani calea izolaţionismului în UE, cultivând asiduu relaţia cu Putin. Ca tabloul să fie complet, trebuie spus că pe străzile din Belgrad se vând tricouri cu Vladimir Putin. Dacă punem la socoteală şi parteneriatul oscilant, dar funcţional, între Moscova şi Istanbul după revolta populară din Turcia, avem toate datele unei modificări geostrategice care prinde România pe post de insulă cu opţiuni politice vestice. Sigur că rămâne Polonia, un rival istoric al Rusiei şi un membru important al NATO, doar că între noi şi polonezi se află Ucraina, o ţară cu probleme economice imense, ba pe deasupra sfâşiată şi de un război hibrid în care Rusia s-a implicat decisiv. Mai mult, la nivel european, ascensiunea populismului agresiv, dublat de o retorică revanşardă anticomunitară şi manifest izolaţionistă, pune probleme suplimentare Uniunii.

Avem nevoie de o nouă perspectivă asupra rolului nostru în regiune şi în UE? România nu mai este doar o ţară între alte ţări est-europene care şi-au manifestat adeziunea la proiectul euroatlantic, ci reprezintă singurul aliat din zona Balcanilor pe care organizaţiile transatlantice pot conta necondiţionat în acest moment. Prin vocea liderilor săi şi prin ataşamentul populaţiei, România a fost de fiecare dată un susţinător necompromis al valorilor vestice.

Cel mai bine este să judecăm aşa cum este corect, adică în interesul României.

Însă românii, şi nu doar ei, au nevoie de acţiuni concrete şi de rezultate vizibile. În fond, propaganda a fost întotdeauna punctul forte incontestabil al Rusiei. Este nevoie de strângerea clasei politice în jurul valorilor vestice. Ştiu că este dificil şi în plus, suntem în plină campanie, ceea ce omoară dorinţa de consens pentru partide, dar trebuie găsit un limbaj comun pentru politicieni în ceea ce priveşte susţinerea unor idei despre direcţia României.

Preşedintele României are aici un rol esenţial de a uni o clasă politică dezbinată de campania electorală în jurul unei direcţii strategice clare privind drumul României spre Vest. Relaţia cu Rusia, ca orice relaţie geopolitică şi diplomatică rămâne pragmatică şi, dincolo de tentaţia de a turna gaz peste foc, cel mai bine este să judecăm aşa cum este corect, adică în interesul României.

Astfel, rezultatul alegerilor din Bulgaria şi Moldova se poate transforma dintr-un risc într-o oportunitate dacă clasa politică se va uni în jurul argumentelor semnificative pe care le are în relaţia cu partenerii externi şi să-şi fructifice atuul fidelităţii faţă de spaţiul nord-atlantic. Am convingerea că România are câţiva lideri cu viziune care vor ţine direcţia corectă.