Plagiatul doctoral al domnului Iulian Udroiu: quod erat demonstrandum

Sesizarea CNATDCU cu privire la probele de plagiat doctoral pe care le-am semnalat pe Blogurile „Adevărul” constituie deznodământul firesc al unui demers etic care este menit să asaneze şcoala doctorală a Universităţii „Valahia” din Târgovişte de practici care au adus-o în atenţia opiniei publice într-o lumină negativă, în contrast cu ceea ce îşi doresc şi merită cei mai mulţi dintre profesorii acesteia.

În februarie 2020 am dezvăluit în exclusivitate pentru cititorii cotidianului „Adevărul” cazul frapant al unui candidat la poziţia de rector al instituţiei în care îmi desfăşor activitatea, domnul conf. univ. dr. Iulian Udroiu, Directorul General Administrativ al almei mater, căruia îi imputam un dublu plagiat, pe de o parte în programul său de candidatură doctorală, în care îşi însuşise idei, concepte, sintagme de la Prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşitezei de doctorat din domeniul Managementului, redactată şi susţinută la Universitatea „Valahia” din Târgovişte, sub conducerea de-acum faimosului director al ORNISS, Prof. univ. dr. Marius Petrescu[ii]. Secretar de stat în toate guvernele României încă din vremea guvernării Adrian Năstase şi, prin cumul – cât de legal nu am putea să spunem, dar poate că ANI ne va oferi un răspuns – director la „frecvenţă redusă” al Consiliului pentru studiile universitare de doctorat (IOSUD) al Universităţii „Valahia” din Târgovişte, Prof. univ. dr. Marius Petrescu şi-a câştigat o tristă notorietate prin asocierea numelui său cu cel al impostorului Laurenţiu Barangă, ajuns în vârful ierarhiei universitare, în absenţa certificării studiilor liceale, despre care au scris, de curând, Valeriu Nicolae, Emilia Şercan, Marius Oprea şi a relatat pe larg, în prime time, aproape întreaga presă audiovizuală.

În articolele mele mă raportam, ca şi în cel de faţă, la definiţia plagiatului codificată de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării din cadrul Ministerului Cercetării şi Inovării, în Ghidul pentru identificarea plagiatului în lucrările ştiinţifice (dar care, în sinteza sa, poate fi identificată în orice Dicţionar Explicativ al Limbii Române de dată recentă), drept:

„preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creaţie intelectuală a altui autor şi prezentarea lor în spaţiul public drept componente ale unei opere proprii. Plagiatul este rezultatul acţiunii de a plagia şi se referă la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenţionată sau nu, din punct de vedere deontologic.”

Întrucât până vineri, 6 noiembrie, nu am avut posibilitatea de a accesa varianta electronică a lucrării de doctorat, articolul din 19 februarie, prin care am semnalat cazul de plagiat, s-a concentrat asupra părţii esenţiale a unui asemenea elaborat, cea conceptuală, pe care am transcris-o cuvânt cu cuvânt la Biblioteca Universităţii „Valahia” din Târgovişte, unde nu mi s-a permis nici măcar fotografierea coperţii volumului. Surpriza nu a fost mică atunci când am identificat faptul că o proporţie importantă din acest capitol ”teoretic” era copiată de-a dreptul din diverse surse, nu de puţine ori fiind preluate paragrafe sau fraze întregi din referate ale unor studenţi disponibile de mult timp pe internet.

Având în vedere că teza nu a fost publicată nici până în prezent, deşi au trecut şase ani de la susţinerea acesteia, demontează din start un eventual argument că lucrarea conf. univ. dr. Iulian Nicolae Udroiu ar fi putut constitui textul de bază pentru eventuale preluări de către terţi a conţinutului său.

Articolul de faţă îşi propune să ducă demonstraţia plagiatului până la capăt, arătând că preluări ad litteram ale unor surse necitate şi nemarcate prin utilizarea ghilimelelor sunt întâlnite într-o parte însemnată a tezei domnului Udroiu. În acest scop, a fost folosit  programul specializat Turnitin, unul dintre cele mai serioase instrumente de verificare a similitudinilor (a aşa-numitului „coeficient de similitudine”) şi de detectare a situaţiilor de plagiat existente pe plan internaţional, pe care-l foloseşte, de exemplu, Universitatea Bucureşti, dar şi multe instituţii de învăţământ superior din România şi de pe mapamond.

Înainte de a oferi cititorilor spre lectură rezultatele verificării antiplagiat efectuată cu ajutorul acestui program, vom parcurge împreună, în sinteză, istoria acestui doctorat semnat de domnul conf. univ. dr. Iulian Nicolae Udroiu, aşa cum ni-l dezvăluie documentele publice aflate la dispoziţia noastră. Precizez faptul că anumite date pot fi reconstituite mai greu, în condiţiile în care CV-ul domnului conferenţiar Udroiu nu poate fi găsit pe website-ul facultăţii în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, singurul accesibil fiind unul mult mai vechi.

1. Domnul Iulian Nicolae Udroiu lucrează la Universitatea „Valahia” din Târgovişte începând din anul 1999, fiind angajat prin concurs public la Catedra de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul Facultăţi de Inginerie Electrică, mai întâi ca preparator universitar, ca asistent din anul 2003, ca şef de lucrări din 2006, urcând ulterior la gradul de conferenţiar universitar abia 14 ani mai târziu, moment asupra căruia vom reveni. Începând cu anul 2008, domnia sa a ocupat diverse funcţii administrative în cadrul Universităţii „Valahia” din Târgovişte, iar din anul 2012 a ajuns în nucleul de conducere al instituţiei de învăţământ superior din poziţia de Director General Administrativ, pe care a ocupat-o vreme de opt ani, până anul acesta. Dintr-un alt CV pe care-l folosea în perioada campaniei pentru poziţia de rector şi pe care l-am salvat în calculatorul personal aflăm că domnul Iulian Udroiu a fost în anul 2001 preparator universitar (poziţie care nu ştim să existe în mediul universitar francez) la Université Paris XII Val-de-Marne, deşi acelaşi document nu menţionează niciun fel de competenţe de cunoaştere a limbii franceze.

2. Tot în anul 2012, în paralel cu activitatea didactică şi cu poziţia solicitantă de Director General Administrativ, domnul Iulian Udroiu a început un doctorat cu titlul „Motivarea în întreprinderile mici şi mijlocii din regiunea Sud-Muntenia”, pe care l-a absolvit în numai doi ani de zile, în anul 2014, dovedind o capacitate de muncă de-a dreptul excepţională, în condiţiile în care dintre cele 541 de teze de doctorat susţinute la Universitatea „Valahia” din Târgovişte în intervalul 2004-2016, numai autorii altora şapte au reuşit o performanţă similară (adică un procent de 1,47%). Cu o singură excepţie, cea a unui regretat arheolog bănăţean, cu o experienţă de cercetare considerabilă, toţi ceilalţi şapte şi-au susţinut lucrările de doctorat în anii 2014-2015. Tot în categoria excepţionalismului putem include şi faptul că domnul Udroiu nu avea nicio certificare universitară prealabilă în domeniul managementului, ceea ce nu se poate afirma probabil despre cei mai mulţi dintre ceilalţi performeri ai studiilor doctorale care au absolvit cu un an înainte de durata de trei ani stabilită prin lege.

3. Şef de lucrări cu o normă didactică plină, Director General Administrativ al universităţii, poziţie care implică o pletoră de sarcini şi de activităţi, doctorand într-un domeniu de cercetare cu totul nou, domnul Udroiu a găsit timp şi pentru un alt doctorat, de această dată în domeniul în care-şi desfăşoară activitatea, pe care l-a urmat în paralel cu celălalt doctorat şi pe care l-a absolvit doi ani mai târziu, în 2016.

4. Aşadar, la numai doi ani, o lună şi zece zile de la începutul stagiului doctoral lucrarea era gata iar la data de 10 noiembrie 2014, prin hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 28, a fost stabilită componenţa comisiei de susţinere a doctoratului în domeniul management de către domnul Iulian Udroiu. O lună mai târziu a avut loc prezentarea publică a tezei iar la scurt timp a fost emis ordinul de ministru numărul 3181, prin care i s-a conferit titlul ştiinţific de doctor.

5. De ce însă această teribilă grabă a domnului Udroiu de a obţine o diplomă de doctor, mai ales într-un domeniu total străin pentru un inginer, privind prin prisma activităţii sale didactice şi de cercetare, aşa cum era cel al managementului? Răspunsul îl găsim, cel mai probabil, în prevederile art. 362, alineatul (5) din Legea Educaţiei Naţionale:

„(5) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă funcţia de lector universitar/şef de lucrări sau o funcţie didactică universitară superioară şi nu au obţinut diploma de doctor încetează de drept”.

Ne amintim că domnia sa era din anul 2006 şef de lucrări iar în luna ianuarie 2015 urmau să expire cei patru ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011: prin urmare, diploma de doctor era absolut necesară, altminteri universitatea fiind nevoită să aplice dispoziţiile legale şi să-i încheie contractul de muncă. Nu putem decât să bănuim că, în condiţiile în care ştiinţele inginereşti reprezintă un domeniu aplicativ, un doctorat în management, coordonat de domnul profesor Marius Petrescu, a devenit soluţia cea mai la îndemână. În felul acesta, catedra universitară a putut fi conservată, ceea ce ulterior a deschis calea spre gradul ştiinţific superior, cel de conferenţiar universitar, obţinut prin concurs public în anul 2017.

6. La data de 3 octombrie 2020 am depus la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), instituţie din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, o adresă de înaintare a sesizării mele cu privire la plagiatul pe care l-am identificat în lucrarea de doctorat a domnului conf. univ. dr. Iulian Udroiu, intitulată „Motivarea în întreprinderile mici şi mijlocii din regiunea Sud-Muntenia”. CNATDCU a transmis cu operativitate (adresa M.E.C. nr. 181 din 9 octombrie 2020) o solicitare de analiză către instituţia de învăţământ superior care a emis diploma de doctorat. „La un semn” preşedintele şi alţi câţiva membri ai comisiei de etică a universităţii şi-au înaintat demisiile, fiind nevoie de constituirea unei noi comisii, prin Hotărârea Senatului Universităţii „Valahia” din Târgovişte nr. 17 C din 26 octombrie 2020. Printr-o altă hotărâre de Senat, datată în aceeaşi zi, a fost aprobată şi Metodologia de soluţionare a sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională în cadrul tezelor de doctorat.

7. Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 27 din data de 16 octombrie anul curent a fost desemnată o comisie de analiză a sesizării de plagiat din cadrul universităţii, propusă chiar de către Consiliul pentru studiile universitare de doctorat, condus de Prof. univ. dr. Marius Petrescu, directorul acestui for (ceea ce-i conferă şi statututul de prorector al Universităţii „Valahia” din Târgovişte) şi, totodată, aşa cum am văzut, conducătorul de doctorat al tezei suspectate de plagiat. În primă instanţă, au fost desemnate ca membre ale comisiei de analiză două cadre didactice care se aflau în situaţie evidentă de incompatibilitate, acestea făcând parte din comisia de îndrumare a tezei domnului Udroiu. Cele două doamne profesoare au fost în cele din urmă înlocuite la insistenţele autorului acestor rânduri. Întrucât pe pagina web a universităţii nu apare în acest moment nici o informaţie cu privire la aprecierile comisiei de analiză sau ale comisiei de etică, voi evita să fac vreun comentariu în această privinţă, deşi mecanismul de desemnare a celei dintâi, esenţială în acest proces de identificare a plagiatului, mă face să cred că singura soluţionare serioasă a sesizării va putea fi realizată doar de către CNATDCU.

8. Nu mă voi referi la calitatea tezei de doctorat a domnului Iulian Udroiu, care, în opinia mea, supusă unei analize cantitative (textul acesteia cuprinde echivalentul a doar 175 de pagini) şi calitative oricât de pasagere îşi arată cu uşurinţă limitele, pentru a nu fi acuzat de lipsă de expertiză în domeniul managementului. Ajunge însă să repet că rezultatele acestei lucrări nu s-au concretizat în publicaţii ştiinţifice de natură să o facă cunoscută publicului larg, ceea ce, la atâţia ani de la elaborare, o goleşte de orice impact ştiinţific şi social. În Germania, de exemplu, nepublicarea tezei de doctorat într-un interval de timp de câţiva ani are drept consecinţă retragerea titlului ştiinţific de doctor.

9. Am ajuns, în final, la noutatea absolută a acestui articol, analiza coeficientului de similitudine al tezei de doctorat în management semnată de domnul conf. univ. dr. Iulian Nicolae Udroiu, care a fost calculat de către programul specializat Turnitin, la data de 6 noiembrie 2020, la un procent de 36% din conţinutul lucrării, dintre care 33% sunt preluări din surse de pe internet şi 18% din lucrări ale studenţilor, după cum urmează:

„Data depunerii: 06-nov.-2020 07:56PM (UTC+0200)

ID-ul depunerii: 1438209201

Numele fişierului: Teza_doctorat_Iulian_UDROIU.pdf (5.95M)

Numărul cuvintelor: 50190

Numărul caracterelor: 306112”