Performanță neașteptată pentru Ucraina: a ajuns pe locul trei în lume în clasamentul țărilor care importă cele mai multe arme

Demult, din vremea în care națiunile se pregăteau cu succes cele două Războaie Mondiale nu s-a mai văzut atâta fierbere entuziastă pe piețele specializate, cele de import-export de armament și în pregătirea contractelor pentru participarea la viitoarea reconstrucție a zonelor care sunt distruse acum cu atâta osârdie. Sunt fericiți generalii puși, în sfârșit, să demonstreze câtă știință de a ucide posedă trimițând la moarte cât mai multe contingente de tineri, eterna carne de tun a tuturor armatelor dar și cei care încasează acum comisioanele uriașelor afaceri cu arme.

Cazul Ucraina: speranța exportatorilor de armament din întreaga

lume

„Operațiunea militară specială” a Rusiei împotriva Ucrainei, în fapt o invazie clasică a unei țări independente și suverane, a generat o schimbare uluitoare în clasamentul mondial al țărilor importatoare de armament, modificând locul ocupat de Ucraina în topul țărilor importatoare de armament. Conflictul din Ucraina „a provocat cu adevărat o creștere explozivă semnificativă a cererii de arme pe Vechiul Continent și care n-a atins potențialul maxim, și este previzibil că vom asista la noi creștere ....în contextul tensiunilor existente între Rusia și cele mai multe state europene” așa cum indică Peter Wezeman, coautorul raportului publicat luni de Institutul internațional de cercetări privind pacea (SIPRI) .

Acesta este contextul în care importurile de arme făcute de țările europene aproape că s-au dublat anul trecut. Creșterea reală este de 93% la sută și a fost posibilă datorită deciziilor politice luate de mai mule state europene de a accelera cheltuielile pentru sectorul militar, raportul subliniind în acest sens trendul ascendent (și care se pare că va continua să se mărească în mod accelerat) din unele state, spre exemplu Polonia sau Norvegia. Dar această creștere se divide între Ucraina și restul lumii. Dacă vorbim de statele europene, creșterea importurilor de armament a fost de (doar) 35% în 2022, spre deosebire de Ucraina unde se înregistrează o creștere a importurilor de aproximativ 60 de ori! Banii necesari provin în principal din SUA și apoi, în mai mică măsură, din ajutoarele financiare decise de UE, dar a fost mai mult decât suficient să situeze Ucraina pe locul trei în lume (după Qatar și India) și, evident, a alimentat masiv industriile producătoare de armament din țările de unde au fost comandate armele respective. Cele mai multe arme achiziționate de Ucraina provin, plătite dinfinanțarea internațională generoasă de care beneficiază țara, din SUA (34% din totalul armelor achiziționate), Polonia (17%) și Germania (11%).

Demența ucigașă care a cuprins acum lumea are și un alt rezultat notabil: pentru prima oară în istorie, valoarea mondială anuală a comerțului cu arme depășește 100 de miliarde de dolari. Iar totalul cheltuielilor pentru domeniul apărării depășise 2000 de miliarde dolari în 2021, iară o nedorită și tragică premieră mondială.

Pieter Wezeman, autorul raportului SIPRI mai spune ceva care se confirmă și prin deciziile luate de guvernul nostru condus de generalul doctor în științe Ciucă: „țările europene au comandat deja  toate tipurile de armamente sau prevăd să facă acest lucru. Submarine, avioane de luptă, dar și drone, rachete antitanc, arme ușoare și radare...totul este luat în considerare deoarece ideea este de a întări capacitățile militare pe întreg spectrul”. Interesant de observat că această frenezie de comenzi militare din ce în ce mai complexe și costisitoare produce efecte în primul rând în Europa căci, conform studiului SIPRI, doar pe continentul nostru se înregistrează creșterea spectaculoasă de comenzi în domeniu: în ultimii cinci ani, importurile de armament sunt în scădere pe perioada ultimilor cinci ani: în primul rând Africa (scădere cu 40%), America de nord și America de sud (-20) și chiar în Asia (-7%) sau în Orientul Mijlociu (-95).

Este mai mult decât evident că România, în condițiile economiei sale care este într-atât de solidă încât justifică speranțele precizate de primul ministru și general că avem toate șansele să devenim una dintre primele 15 economii în materie de sofisticare, va continua să importe din toate categoriile de arme. Dar nu toate țările europene raportează situații atât de fericite cum este cea de la noi. Iată de ce costurile s-ar putea să devină greu de suportat în dimensiunea lor socială, atât în Europa cât și în SUA și Rusia.

Singura variabilă încă nedefinită este puterea de rezistență a populației necuvântătoare și plătitoare de taxe dacă se vor combina în continuare creșteri de taxe și impozite, inflație nestăpânită și măsuri sociale promise și niciodată realizate decât de hârtiile de pe care se lecturează discursurile electorale. Sprijinim Ucraina, măcar asta să facem dacă ceilalți, aliații noștri, bazându-se pe modul în care funcționează politica noastră externă, tot nu ne primesc în zonele de forță ale Europei (spațiile Schengen și Euro) dar nici măcar nu ne scutesc de umilința vizelor obligatorii pentru SUA. Măcar să ne iubească fiindcă le golim depozitele de arme vechi. Și-așa e bine.

Între timp, pe alte scene, se joacă exact acum marile contracte de perspectivă pentru perioada de reconstrucție post-conflict în Ucraina. Vorbim mâine despre asta. Măcar să vorbim dacă nimeni nu se interesează de cum am putea să profităm de oportunitățile care se desenează acum și se negociază pe contracte ajunse deja în stadiul de semnare. Dar ai noștri n-au timp de prostii de-astea producătoare din marile jocuri. Preferă sfâșierea brutală ce urmează săritului la gâtiță ce, la nevoie, poate acoperi chiar eșecurile de politică externă.

Dacă de asta avem nevoie, cu asta rămânem.