„Pentru Kosovo, acest exercițiu s-a terminat!“

Asta a spus ambasadorul SUA la Priștina ca primă, dură și totalmente neobișnuită sancțiune față de modul în care autoritățile kosovare au gestionat tensiunile din nordul teritoriului, cele care, după cum știți, au degenerat în lupte deschise între rezidnții sârbi și forțele speciale de poliție kosovară și unități ale misiunii KAFOR a NATO în rândul cărora s-au înregistrat răniți, 19 soldați din trupele ungare și 11 din trupele italiene.

Iar militarilor din Kosovo, iată, pentru prima oară, li s-a retras dreptul de a mai participa la ultima fază a exercițiului multinațional DEFENDER 23 care cuprinde 27 de state. Motivul? „Am cerut în mod foarte dirct Primului Ministru Kurti să ia măsuri imediate pentru a determina o dezescaladare a situației în regiunea de Nord și nu a răspuns acestor cereri” – a spus Jeff Hovenier, ambasadorul SUA. Evident, în spiritul reacției la fel de serioase care s-a produs la Washington unde Secretarul de Stat Blinken a spus că decizia kosovarilor de a impune cu forța primari în cele patru oraș din zona cu majoritate sârbă „a agravat mult și la modul inutil tensiunile”.  

Desigur, era greu, aproape imposibil, ca în actualul context internațional atât de instabil și dorind mai presus de orice să țină aproape statele membre ale Alianței, ca americanii să treacă nepăsători, cum ar fi făcut-o cu câțiva ani în urmă, peste reacțiile mai mult decât nervoase ale europenilor care se tem că pot fi atrași astfel într-o situație conflictuală gravă care să se transforme oricând într-un război regional. Dar ceea ce mi se pare acum cu totul și cu totul excepționa – și îmi amintesc acum de anii petrecuți în sălile de presă de la NATO în perioada războiului din fosta Iugoslavie  dar și de multele mele drumuri în zonele de luptă de acolo – este intervenția ambasadorului american (foto) în cadrul unei conferințe de presă, rugat să se exprime asupra atitudinii generale a SUA în privința Kosovo. Un răspuns care merită să fie analizat deoarece, cel puțin din punctul meu de vedere, este anunțător de mari schimbări posibile, schimbări care s-ar putea să fie structurale și să însemne o adaptare la noul context creat acum în zonă și arealul extins al Balcanilor:

„Ca un comentariu la această chestiune, SUA nu au mult entuziasm în a reacționa la unele dintre interesele Kosovo, așa cum ar fi angajamentul alături de state nerecunoscute sau să acționăm în mod activ pentru a face Kosovo să avanseze de drumul euro-atlantic” (sursa) .

În plus, extrem de interesant și plină de sens, pentru toți actorii crizei, de acolo și de departe, această precizare strategică a domnului ambasador: „Operațiunea care a avut loc vineri nu a fost coordonată cu SUA. Când am auzit de ea, i-am sfătuit foarte serios împotrivă deoarece anticipam consecințele pe care le vedem acum”. 

Criza pare să fie cu mult mai gravă deoarece, numai astfel, se justifică totul și afirmațiile ambasadorului american și, pesemne, reacția de apărare vine să spune că deja limita exploziei este foarte aproape. Dar asta poate, în contextul actual, să potolească anii de tensiuni, provocări și agresiuni ignorate și prea adeseori tolerate?

Să vedem dacă, sub presiunea internațională, guvernul de la Kosovo va ceda sau, dimpotrivă, indiferent la orice tip de consecințe, va menține decizia de a-și impune voința manu militari.