Penitenţa unui ziarist

Într-o vreme în care D, N şi A au devenit cele mai nesuferite majuscule pentru mulţi dintre stăpânii de ieri şi de azi ai României, iar cei aflaţi deja în spatele fileului şi-au descoperit veleităţi de meşteşugari sau de scriitori, un jurnalist înspăimântător de erudit a decis să-şi publice prima carte, la vârsta de 46 de ani.

Dar cum editurile erau fie suprasolicitate, fie preocupate să sângereze în războiul timbrului literar, gazetarul a găsit salvarea tocmai în mediul virtual, acelaşi pe care îl ironizează, cu delicateţe şi, deopotrivă, cu asprime, în ecranele volumului său. Pentru că “Aici era cândva un titlu”, aşa cum se numeşte, premonitoriu, cartea semnată de Horia Ghibuţiu, este accesibilă publicului printr-un click vesel pe blogul său. Volumul ne prezintă “Cronicile haosului digital, scrise de un ziarist tradiţional”, după cum ne anunţă autorul încă de pe copertă. Sau, după cum remarcă profesorul Vladimir Tismăneanu în prefaţă, este “radiografia unui proces social şi a unui fenomen civilizaţional: s-a născut un univers aparte al comunicării în ciberspaţiu, un perimetru din care au cam dispărut criteriile tradiţionale care guvernau publicabilitatea unui text într-un ziar sau revistă”.

Concedii, trenuri şi cartiere

Să scriu despre Horia e un demers complicat ca o ecuaţie diferenţială. Îl cunosc din 1993, de pe vremea când cochetase cu Literele şi cu Teatrul, am râs împreună, am plâns împreună, ne-am entuziasmat împreună, ne-am întristat împreună. Am împărţit titluri, articole, ziare, concedii, trenuri şi cartiere. Am fost colegi la “Evenimentul zilei”, de patru ori, şi la “Adevărul”, o dată. Calitatea de coechiper cu Horia am pierdut-o, nu cu mulţi ani în urmă, pentru a cincea oară; cea de prieten, îmi place să cred, nu se va risipi niciodată.

De când se ştie, a iubit, în egală măsură, ziarele şi cărţile. În vacanţele de vară, petrecute la bunicii de la Târgu-Mureş, îşi lăsa rând dimineaţa, la chioşcul de ziare, ca să prindă suplimentul “Fotbal”, editat săptămânal de “Sportul”, apoi fugea la cinematograful “Arta”, unde se aşeza la altă coadă, pentru a pune mâna pe un bilet la “Parole de flic”, cu Alain Delon.

Un proiect de succes: “Weekend Adevărul”

Inevitabil, domnul Ghibuţiu (foto) a devenit jurnalist, bifând, după 1990, “Tineretul liber”, “Evenimentul zilei”, “ProSport”, “TVmania”, “Viva”, “Compact”, “Adevărul”, “FHM”. Hârtia tipărită i-a fost mereu flamură, iar cititorii – pavăză. Cărora le-a şi făcut cadou, în vara lui 2011, în urma unei idei nebuneşti a lui Dinu Patriciu, cel mai mare ziar apărut vreodată în România, “Weekend Adevărul”, care avea atunci 128 de pagini. La câţiva ani după viziunea miliardarului, “Weekend Adevărul” are alt proprietar şi “doar” 64 de pagini, dar rămâne unul dintre puţinele  repere. Acolo, actul jurnalistic mizează pe acurateţe, diversitate şi relevanţă, bucurându-se de suportul unei echipe în care tinereţea e direct proporţională cu pasiunea pentru profesie. Povestea, reportajul şi portretul sunt specii omniprezente în “Weekend Adevărul”, o publicaţie care n-avea cum să nu se impună în faţa jurnalismului cu mâinile-n şold şi agresiv, prăfuit şi autosuficient din peisajul media de la noi. Iar meritul domnului Ghibuţiu în această construcţie jurnalistică e indiscutabil.

Nu te supăra, frate!

Pentru că presa scrisă are o aromă inconfundabilă, lansarea cărţii lui Horia Ghibuţiu nu putea avea loc decât într-o parfumerie FOTO Alin Paicu

Până la urmă, “Aici era cândva un titlu” nu amendează doar superficialitatea scrisului online şi promisiunile pompoase despre nimic; aici e vorba despre însăşi penitenţa autorului. Ziaristul tradiţional Horia Ghibuţiu este chiar el un deţinut al evului digital, iar cartea sa poate fi citită şi în cheia unei dorinţe insuficient mărturisite de a se elibera mai repede de după gratiile din pixeli ale internetului. Volumul lansat în această săptămână îi va aduce, neîndoielnic, reducerea pedepsei. Dar dacă mă întrebaţi pe mine, l-aş mai lăsa acolo un timp, doar pentru a ne bucura de următoarea sa carte, fie ea tot în format PDF. Poate Horia o să se supere că nu-i doresc ieşirea din prizonierat şi revenirea în presa offline; ramâne, totuşi, o nelămurire: care presă?

Găsiţi cartea „Aici era cândva un titlu” pe horiaghibutiu.ro.