Pe umerii femeilor: război, dezastre, reziliență…
0Reziliența. A devenit cuvântul favorit al tuturor strategiilor și politicilor euro-atlantice. Însă cred că se pierde ceva din vedere când se vorbește despre reziliență în vreme de război, dezastre… criză: contribuția femeilor.
Invitația de a participa ieri la „Euro-Atlantic Resilience Forum: Black Sea Perspectives” mi-a dat o temă de gândire. A zice că trăim vremuri complicate e puțin spus. Război la graniță, aproape 3 milioane de refugiați ucraineni intrând pe teritoriul României în ultimele luni, crize de securitate la Marea Neagră. În toate aceste situații, experiența femeii e limitată la povești tragice și emoționante pe social media. Nu s-au spus prea multe despre eforturile eroice în cadrul războiului, despre modul în care femeile refugiate continuă să asigure coeziunea socială sau despre reziliența lor ieșită din comun.
Aici, pe teritoriul nostru, am văzut „natura fundamentală de gen a conflictelor armate”! Femeile afectate în mod disproporționat de violența sexuală și riscurile sărăciei. Dar ele nu sunt simple victime ale războiului sau dezastrelor. Sunt supraviețuitori! Experiența lor trebuie valorificată pentru a formula și adopta măsuri, politici și legi care pot construi reziliența. Nu să fie date la o parte ca povești tragice.
Există o marginalizare extinsă a experienței femeilor în timpul războiului. Se vede în politicile noastre publice, dar și în mediul academic! Fără aplicarea „lentilelor de gen”, adevărata reziliență nu poate fi atinsă.
Gestionarea dezastrelor și construirea de comunități reziliente: asta necesită conducerea femeilor! Avansarea valorilor democratice și a drepturilor omului ca precondiții pentru societăți reziliente – asta necesită conducerea femeilor! Lista poate continua.
Cu toate acestea, femeile rămân excluse din procesul de pace – mai puțin de 10% sunt femei la masa negocierilor. Asta deși știm care e principalul indicator care sugerează că o țară va intra în război! Are puțină legătură cu religia, PIB-ul sau statele vecine. Este atitudinea acelei țări față de femei! Dacă aruncăm o privire la țările care încep războaie, la modul în care își tratează femeile, totul va fi clar. Mai multe femei, mai puțin război!
Rămâne certitudinea că dacă jumătate dintr-o țară nu e reprezentată la masa deciziei, nu poți avea legi și politici bune pentru toată societatea. Pentru măsuri cuprinzătoare, pentru cele mai bune soluții avem nevoie de mai multe femei.
Așa se construiește reziliența.
Se încarcă comentariile...
