Pe ce se bazează  ministrul Cîmpeanu când  spune că legea Educaţiei va fi aprobată rapid? Pe asumarea răspunderii guvernului, impusă de preşedinte

Toate declaraţiile ministrului Cîmpeanu referitoare la calendarul de intrare în vigoare a legii Educaţiei şi la mărirea salariilor profesorilor cu 43% duc la concluzia că este sigur că legea va fi aprobată în această toamnă. Această siguranţă poate veni doar de la preşedintele Iohannis, care şi-a făcut un ţel absolut al actualului mandat din schimbarea educaţiei în sensul pe care îl crede domnia sa a fi cel mai bun.

A realizat proiectul România Educată, de unul singur. Consultările cu zece mii de persoane au fost la modul general, nu pe text de lege. Nu se ştie cât şi dacă au influenţat aceste consultări opiniile preşedintelui în materie de educaţie. Cert este că proiectul România Educată a fost asumat doar de către preşedintele Iohannis. De nici un alt specialist în educaţie. De aici şi neîncrederea cu care a fost primit.

Preşedintele Iohannis a supervizat şi proiectul legii Educaţiei

Nu suntem naivi. În toate etapele de redactare a legii Educaţiei, redactarea a fost făcută într-un cerc restrâns. Preşedintele Iohannis a fost consultat şi şi-a adat avizul pe toate prevederile legii. Aşa se face că Bacalaureatul, de exemplu, este prevăzut în lege  fix în forma în care a fost prezentată de preşedinte acum câţiva ani. Şi alte prevederi au respectat întocmai proiectul România Educată, până la virgulă. Nici nu este un secret. Şi ministrul Cîmpeanu şi alţi oficiali confirmă acest lucru.

Este normal atunci ca preşedintele să fie interesat şi să acţioneze inclusiv pentru aprobarea legii Educaţiei, fără schimbări sau modificări aduse de parlament. Cum se poate rezolva acest lucru? Prin asumarea răspunderii guvernului în parlament, şi dacă trece legea totul intră în calendarul propus de ministrul Cîmpeanu.

Preşedintele Iohannis a făcut şi desfăcut alianţe de guvernare, a pus şi eliminat premieri şi şefi ai PNL. S-ar împiedica acum de o asumare a guvernului pe o lege în parlament?

Va trece legea Educaţiei prin asumarea răspunderii guvernului în parlament?

Totul depinde de PSD. PNL nu are singur majoritatea parlamentară necesară asumării răspunderii.  I-a convins deja preşedintele Iohannis pe cei de la PSD să accepte această asumare a răspunderii guvernului? Greu de precizat, deocamdată.

PSD a criticat violent conducerea statului şi parlamentarii puterii   din 2011 pentru asumarea răspunderii guvernului pe legea Funeriu. A fost criticată eludarea rolului parlamentului în materie de formulare a cadrului legislativ, deşi Legea Educaţiei Naţionale (LEN) avea în spate lucrările comisiei Mircea Miclea, care timp de 4 ani a pregătit baza teoretică şi practică a LEN. Iar în comisia Miclea au lucrat specialişti de primă mână din domeniu, nu preşedintele Traian Băsescu, în funcţie în perioada aceea.

PSD ar trebui să accepte acum ce a criticat violent în 2011.

Mai este şi aspectul electoral. Vin alegerile parlamentare  din 2024 şi PSD ar da o dovadă că parlamentul e  inutil, când puterea în funcţie vrea să-şi treacă legi importante. Atunci de ce ar mai cere voturile cetăţenilor la alegerile parlamentare?

Cu ce l-ar putea şantaja Iohannis pe Ciolacu? Cu pierderea carnetului de revolutionar? Cu neacordarea funcţiei de premier rotativ in 2023? Cu banii de la  programul Anghel Saligny? Isi propune PSD sa plece de a guvernare in 2023, si atunci nu va face niciun troc cu Iohannis? Multe necunoscute, ne vor lămuri evenimentele viitoare.

Nu se ştie dacă toţi parlamentarii PSD ar respecta decizia conducerii PSD, în cazul în care aceasta ar decide să accepte cererea preşedintelui Iohannis, privind asumarea răspunderii guvernului pe legea Educaţiei.

Poziţia guvernului Ciucă

Prevederile legii Educaţiei propusă de Cîmpeanu are mari implicaţii financiare pe care, în mod normal, guvernul nu are cum să le satisfacă. De-ar fi doar creşterea salariilor profesorilor cu 43%, dar şi alte prevederi, creşterea numărului de clase, grupe, colective de elevi, benefică pentru învăţământ, dar care implică alte cheltuieli imense. Numai creşterea salarială înseamnă 36 de miliarde de lei (nu e clar dacă pentru un an întreg, sau doar pentru perioada septembrie-decembrie 2023). Sunt sume imense pe care bugetul de stat nu are cum să le susţină, fără să ignore investiţiile atât de necesare. Va fi de acord ministrul de Finanţe să treacă în buget aceste cheltuieli? În dauna căror altor capitole bugetare?

Cel mai grav lucru, legea propusă de ministrul Cîmpeanu nu prevede mecanisme de urmărire a eficienţei cheltuirii banului public, o lipsa generalizată a întregului sistem bugetar. Se pleacă de la premisa că toţi salariaţii bugetari sunt super conştiincioşi, bine pregătiţi, fac exact lucrurile de care ţara are nevoie. Ori, nu este nici pe departe vorba de aşa ceva!

Legea are şi aspecte pozitive, dar şi negative

S-au criticat deja multe lucruri din legea propusă de Cîmpeanu. Problema Bacalaureatului, de exemplu. În materie de evaluare însă, legea propune trecerea la un sistem standardizat şi digitalizat de evaluare a progresului şcolar al elevilor, ceea ce este un lucru bun. Depinde în mare măsură şi de legislaţia secundară.

Toate lucrurile pozitive şi negative ar ieşi şi mai clar în evidenţă într-o dezbatere parlamentară de cel puţin un an, şi proiectul de lege ar fi optimizat.

În concluzie

Nu este de acceptat ca un singur om, fie el şi preşedintele ţării, să aibă primul şi ultimul cuvânt în materia Educaţiei, un domeniu extrem de important şi sensibil. Nici nu are studii de specialitate, dar chiar de ar avea, democraţie înseamnă dezbatere parlamentară, optimizarea legilor în discuţiile din comisii şi din plenul parlamentului, simultan cu urmărirea opiniei publice. Dacă legea propusă de Cîmpeanu va trece prin asumarea răspunderii, ar fi un grav pas înapoi în respectarea principiilor democraţiei.

Legea lui Funeriu avea în spate munca  a zeci de specialişti, timp de patru ani. Şi a fost modificată de peste o sută de ori de către regimul PSD, exact cu argumentul că a fost promovată fără dezbatere parlamentară. Repetăm acum acelaşi scenariu?