Pace turco-americană în Kurdistanul sirian

Unul dintre cele mai complicate puncte de divergenţă între SUA şi Turcia a fost închis, cu largul concurs al secretarului de Stat Mike Pompeo şi al secretarului Apărării, James Mattis. La 5 iunie, ministrul de Externe al Turciei, Mevlut Cavusoglu, a convenit cu secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, în legătură cu situaţia din Kurdistanul sirian, continuând înţelegerea convenită cu predecesorul său, Rex Tillerson.

Este vorba despre aprobarea unei foi de parcurs care clarifică situaţia prezenţei YPG - forţele de autoapărare kurde, considerate organizaţie teroristă legată de PKK de către Turcia - care se vor retrage la Est de Eufrat. În acelaşi timp, forţele celor doi aliaţi, SUA şi Turcia, vor asigura stabilitatea şi securitatea în regiunea Manbij, dar şi o reprezentare corectă şi proporţională în consiliul politic şi militar al oraşului a tuturor grupurilor prezente în oraş – kurzi, arabi, turcomani, alte etnii. Datele nu au fost prea multe, iar formulele concrete ale prevederilor acordului sunt încă secrete. Procesul se va derula în trei etape şi va avea o durată de maxim şase luni.

În acelaşi timp, în marja reuniunii miniştrilor Apărării ai NATO de la Bruxelles, de vineri, secretarul Pentagonului, James Mattis, s-a întâlnit cu omologul său turc, Nurettin Canikli. După întâlnire, Canikli a spus că soldaţii americani şi turci vor patrula împreună în oraşul cheie din Nordul Siriei, Manbij, aflat sub controlul trupelor kurde, de la eliberarea de sub organizaţia teroristă Daesh, autointitulată Stat Islamic, în august 2016. Varianta detaliată de foaie de drum pusă la punct, definită drept „constructivă, detaliată şi pozitivă” de către ministrul turc al Apărării, nu a fost nici aici dată publicităţii.

Reacţiile populaţiei locale au fost amestecate, motiv pentru care a fost necesară o misiune de explicare şi calmare a spiritelor în oraş. Delegaţia americană, formată din şeful coaliţiei anti-ISIS, generalul maior James Jarrard şi diplomatul veteran în Orientul Mijlociu William Roebuck, a vizitat de urgenţă Manbijul. E vorba despre figuri cunoscute în regiune, care au vorbit cu Consiliul Militar al oraşului şi cu reprezentanţii tuturor forţelor, pentru a le asigura în legătură cu perspectiva securităţii în oraş şi cu viitorul regiunii.

Situaţia era la limită înaintea acordului, existând posibilitatea unor revolte locale ale reprezentanţilor oraşului sau a unei pierderi a susţinerii Forţelor Democratice Siriene, majoritar kurde, în cadrul coaliţiei anti ISIS, deoarece aveau YPG ca forţă dominantă şi coloană vertebrală. O altă variantă era întârzierea luptei împotriva pungilor Daesh-ISIS care rezistă la frontiera siriano-irakiană, porţiune de deşert unde se poate extinde azi SDF. În plus, un alt risc era cel al unor negocieri separate între diferitele grupări şi administrări ale oraşelor, inclusiv Manbij, cu autorităţile siriene de la Damasc, pentru a contracara acordul americano-turc.

Ilham Ahmet, copreşedinte al Consiliului Democratic Sirian, aştepta explicaţiile aliatului american, susţinând că ar fi foarte dezamăgiţi, el şi Forţele Democratice Siriene, în legătură cu o asemenea înţelegere americano-turcă. Kurzii consideră prezenţa turcă în nordul Siriei ca fiind rezultatul unei invazii. Totuşi, eliminarea YPG din oraş şi formarea consiliului de guvernare multietnic sunt elementele definitorii ale acordului.

Fuad Aliko, un oficial al Consiliului Naţional Kurd, membru al Coaliţiei Naţionale Siriene, controlată de Turcia, şi rival al YPG, a salutat acordul. Mai mult, el a dezvăluit că, dacă implementarea sa nu va fi de succes, Turcia va interveni militar în Manbij. Membrii Consiliului Militar local susţin că YPG s-a retras din oraş şi consilierii militari ai grupării rămaşi în oraş vor pleca cât mai curând, în următoarele zile, deci nu se justifică intrarea turcilor în oraş. El nu are o problemă cu amplasarea unor puncte de control şi observaţie şi patrularea comună turco-americană lângă oraş, nu şi în interiorul Manbijului.

În ciuda neclarităţilor şi speculaţiilor, eliminarea unuia dintre principalele puncte de divergenţă turco-americană e un mare pas înainte şi intervine chiar înaintea summitului NATO de la Bruxelles. În plus, eliminarea tensiunilor directe şi cooperarea din nou împreună pe teren avantajează trupele turce, care se pot asigura de situaţia curentă în oraş şi-şi pot verifica preocupările de securitate, în timp ce prezenţa americană le face mai acceptabile în preajma oraşului populat şi de kurzi. Postura ajută şi în gestionarea mult mai nuanţată a relaţiei Turciei cu Rusia lui Putin - care revendică responsabilităţi exclusive în spaţiul aerian sirian, deşi la Est de Eufrat funcţia e asumată de avioanele coaliţiei, cu preeminenţă de cele americane.

Primele estimări arată că e vorba mai degrabă despre o soluţie avantajoasă tuturor: Turcia obţine retragerea YPG – forţele kurde siriene - dincolo de Eufrat şi accesul armatei sale în regiune, SDF şi forţele kurde din interior îşi păstrează legătura şi protecţia forţelor americane şi câştigă regiunile de la frontiera cu Irakul, după eliminarea ultimelor enclave ale ISIS, iar SUA îşi închide unul din diferendele majore şi cele mai costisitoare cu Turcia.