Omagiu unui strălucit actor de teatru și film la împlinirea vârstei de 90 de ani

Constantin Dinulescu (zis Bopsi) a fost sărbătorit într-un cerc de prieteni, „mai puțin decât restrâns”, mi s-a spus, la Teatrul Național „I.L.Caragiale”, în prezența plină de atenție a ministrului Culturii, Lucian Romașcanu, atât de fericit încât a dat măsura recunoașterii meritelor acestui actor de teatru și film, atenție care îl recomandă inspirat pe domnul ministru Lucian Romașcanu privind recunoașterea valorilor care au înscris evenimente de cultură majoră prin rolurile interpretate.  

Diplomă de societar de onoare

Constantin Dinulescu a venit la Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, „însoțit” de o raniță grea, foarte grea, de roluri jucate în teatrul amintit și în foarte multe, nu multe, foarte multe roluri interpretate în filmul românesc. La București s-a impus pe cea mai mare scenă teatrală ca deschidere din Europa prin autoritatea sa strălucită, repet actoricească, dar și verticală prestanță, un intelectual dintre cei aleși să fie salutați cu mare respect.  

Cu prilejul sărbătoririi de la București, artistul, vertical cum am mai spus, a adus în discuție o temă de o rezonanță impresionantă asupra căreia mă simt dator să mă aplec și eu.  

La sfârșitul carierei mele de director al Teatrul Național I.L.Caragiale, m-am simțit obligat să aduc în actualitate o tradiție mare întemeiată de Ion Ghica, prințul, scriitorul, omul politic și de teatru, care a inițiat acordarea de titluri de societari de onoare și de societari ai scenei care au onorat aprinderea luminilor în Teatrul cel Mare, Nava-amiral, cum i-am spus eu, a întregii vieți teatrale românești. Astfel, apelând la „sculptorul” în piele Dan Coman, venit la București de la Târgu Jiu, soțul celebrei autoare de costume teatrale și de film Doina Levința, am imaginat dimensiunea diplomei, un dreptunghi de piele neagră, catifelată, cu literele scrise cu fir de aur. La această diplomă s-a referit și trimiterea lui Bopsi Dinulescu.  

După cum se știe, actorii, regizorii și directorii Teatrului Național, în frunte cu Radu Beligan, s-au mândrit cu această diplomă pe care au pus-o, cum se spune, la icoană în casa lor, și și-au semnat numele cu meritele înscrise în această diplomă. 

Actorul Bopsi Dinulescu a amintit astfel rolul acestei diplome care a fost pentru sufletul lor o mare mângâiere.  

Am comandat atunci, când s-au înmânat diplomele, la Teatrul Național I.L.Caragiale două plăci de marmură albă înalte de peste doi metri, în care s-au săpat toate numele de rezonanță națională distinse cu această diplomă.  

Artistul Constantin Dinulescu s-a referit și la existența acestor plăci de marmură care au dispărut de la intrarea marii săli a Teatrului Național.  

Domnul ministru Lucian Romașcanu a promis – și-l felicit – că va încerca să găsească aceste plăci și dacă vor fi găsite, vor fi puse la locul lor.  

Eu consider că reprezintă o blasfemie înlăturarea acestor plăci, ele merită, chiar dacă nu se mai găsesc, să fie refăcute și puse la locul de onoare pe care îl merită artiștii ale căror nume au fost săpate în marmură.  

Încă o dată, admirația mea pentru verticalitatea artistului Constantin Dinulescu, care a fost sărbătorit și la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” de la Iași.