Omagiu lui Ştefan Iordache, monumentală personalitate reprezentativă pentru întregul Fenomen Sărindari

Jucând pentru prima dată împreună, Valeria Seciu şi Ştefan Iordache, în celebra operă a lui Pirandello „Să îmbrăcăm pe cei goi”, reprezentaţie de talie internaţională în regia Cătălinei Buzoianu, comparat cu Piccolo Teatro de la Milano, spectacol de o modernitate agresivă zguduitoare, a pus bazele fenomenului Sărindari.

Adăugaţi la acest spectacol prezenţa lui Ştefan Iordache în „Maestrul şi Margareta”, rol parcă anume creat pentru celebrul actor. Monumentalitatea dăruirii lui scenice s-a desăvârşit în personajul Richard al III-lea, în regia lui Silviu Purcărete, actorul întipărindu-se în memoria noastră ca o personalitate inegalabilă până azi drept cel mai de seamă actor al timpului său.

Nu voi înceta să cred, cu experienţa mea  teatrală, că în „Richard al III-lea” reprezintă o culme artistică. Spectacolul dura cinci ore şi cerea din partea actorului un efort extraordinar încât, la cererea mea, în faţa teatrului se afla o Salvare cu tuburi de oxigen pentru a-l ajuta să respire. Actorul slăbea 3 kg cu fiecare reprezentaţie şi se cerea susţinut cu oxigen. Scenografia spectacolului reprezenta o sală de disecţie, în mijloc tronând jilţul regal cucerit de Richard, simbol al acaparării puterii dictatoriale. Imaginea trimitea la satira dictaturii regale şi, până la urmă, la dictatura în sine. Cucerirea jilţului dictatorial se adresa fără menajamente oricărui tip de dictatură chiar şi într-un stat aşa-zis socialist. A fost socotit unul dintre atacurile directe la situaţia politică a României din acel timp. Artist vertical, Ştefan Iordache s-a angajat, astfel, cu toată fiinţa lui în denunţarea dictaturii.

Colaborarea cu Silviu Purcărete a fost recunoscută ca fericită şi inspirată, continuând şi după plecarea noastră de la Teatrul Mic, ei continuând la Teatrul Naţional din Craiova spectacolul plănuit de noi, „Titus Andronicus”, de Shakespeare, actorul Ştefan Iordache cu o cultură bogată participând şi la traducerea scenică a textului. Acest spectacol în regia lui Silviu Purcărete şi în interpretarea lui Ştefan Iordache a adus glorie teatrului românesc şi chiar european şi nu numai.

Mă onorează să spun că am fost legat de  Ştefan Iordache şi de soţia lui, Mihaela Tonitza-Iordache, printr-o mare prietenie, ei rugându-ne să le fim şi naşi la aniversarea a 25 de ani de căsătorie.