Ofensiva pe energie a Turciei s-ar putea să ne prindă nepregătiți

Înainte de Summit-ul de la Ankara, este deja extrem de clar care sunt principalele puncte de discuție și, în acest sens, se impune prioritatea rutelor energetice căci, în funcție de înțelegerile de acum și alianțele (poate, cum veți vedea curând, chiar neașteptate) între actorii de pe piețe se vor reproiecta analizele strategice privind capacitatea de supraviețuire a UE și NATO în caz de repetare a unor perioade de mari incertitudini cum sunt acestea pe care le trăim acum sau chiar de conflicte armate de mare intensitate care să implice în mod direct forțele europene.

FOTO Inquam

NATO urmează să aloce 28 miliarde USD pentru un fond comun destinat modernizării infrastructurii în ideea de extindere a rețelelor subterane. Scopul este de a se finanța corespunzător tranziția dificilă de la rutele maritime de aprovizionare la conducte subterane pe care să se transporte combustibil pentru aviație și regimentele mecanizate.

Poate, în acest moment, este chiar imposibil să ceri oficialilor români (acum, cu toții, în afara Președintelui, având calitatea de interimari a căror singură preocupare este să-și salveze viitoarele scaune cât de cât capitonate) să decidă ceva atunci când, legalmente, nu pot impune nimănui o viziune despre prioritățile interne, cu atât mai puțin să transmită ceva partenerilor externi. În acest context, din nou, vom avea o reprezentare onorabilă și un vot predictibil, adică tot ce se poate cere unei țări incapabile să formeze un guvern, chiar în prag de criză economică internă extinsă.

În consecință, mă tem că și proiectele celorlalți s-au discutat și proiectele de decizii care sunt pe masă ajung sau nu la timp și la noi, greu de estimat din moment ce nu avem pozițiile interimarilor noștri, nici măcar la semnalele care circulă din partea aliaților noștri.

Ca atare, nu ați auzit și nici nu-i veți auzi pe responsabilii noștri comentând ceva, oricât de interimari se simt, despre evoluția negocierilor încrâncenate care se duc acum pe marginea marilor proiecte energetice care desenează circuitul viitor de conducte care urmează să treacă prin zona noastră.

Nu i-ați auzit pe ai noștri că măcar discută despre ce șanse mai are, spre exemplu, așa numitului „Coridor persan de transport sau Pesianline era proiectat să traverseze Iranul, Turcia și Grecia pentru a forma o rută alternativă pentru alimentarea continentului nostru. Proiect niciodată pe deplin abandonat și, spun unele voci, oricând posibil de revalorizat în funcție de înțelegerile post-conflict acceptate de actualii actori în conflict. La fel de abandonat a fost și alternativa promovată intensiv la un moment dat de către Grecia și UE: purta numele de EastMed-Poseidon și avea ambiția de a lega între ele rezervele de gaz ale Israelului, Ciprului de nord, ajungând în Grecia și apoi mai departe în Europa. Considerat mort acum din cauza tensiunilor politice între UE și Israel și a cvasi-imposibilității Statelor Membre de a depăși situația gravă creată de acuzațiile validate de ONU împotriva politicilor Israelului acuzat de genocid și crime de război.

La toate astea am tăcut mâlc. Poate de înțeles. Dar de ce tăcerea completă pe noul mare proiect pe care Turcia îl pune acum pe masa decidenților europeni și aliaților din NATO: Ankara dorește să construiască o conductă militară pentru carburant care să lege teritoriul său de România, via Bulgaria, în scopul securizării aprovizionării energetice a întregului flanc estic al NATO în caz de conflict. Cu o valoare estimată de 12 miliarde USD proiectul – cel puțin în prezentarea teoretică – pare cu mult mai competitiv decât cele două care ar trece prin Grecia. Dar atenția și comentariile analiștilor se concentrează pe actualitatea dimensiunii strategice a proiectului: este sau nu Turcia capabilă să asigure, cu cât mai puține contribuții suplimentare din partea NATO (altfel preocupată în primul rând de situația din Baltica) securitatea unei asemenea conducte terestre care să fie, într-un anume fel, o construcție paralelă cu forța maritimă a NATO din Marea Neagră condusă, de altfel, tot de Turcia?

Interesul pentru România? Dat fiind că este vorba despre o conductă cu folosire strict militară, ar fi fost firesc să auzim comentariile legate de oportunitatea participării României, poate nu de la tânărul Miruță, atunci măcar de la cineva din armata de generali care tace eroic. Chi8ar ar fi de știut dacă prioritățile noastre cuprind o asemenea inițiativă care ar face parte din CEPS (NATO Central Europe Pipeline System) , de peste 5000 Km și dacă, în acest sens, Parlamentului nostru i-a fost prezentată înspre aprobare o analiză de oportunitate care să fie elaborată de Guvern și trimisă- apoi în CSAT?

Alții, polonezii pentru a fi mai precis, fac asta și transformă tema în dezbatere politică la cel mai înalt nivel https://notesfrompoland.com/2025/10/03/poland-signs-agreement-to-connect-to-nato-fuel-pipelines/ .Poate, așa vom face și noi dacă și când vom avea guvern.