Oamenii-brand ai turismului românesc: Alin Burcea

Oricât de isteaţă ar fi divizia de marketing şi comunicare a companiei tale, ea singură nu va reuşi să confere credibilitate unui brand.

Dar dacă în spatelele acestuia se află un om real, cu o poveste exemplară, clienţii vor cumpăra de acolo.

Am ales să va vobesc astăzi despre Alin Burcea. De ce? Pentru că este o lecţie de marketing şi de branding personal, de la care mai tinerii săi colegi din industrie au ce învăţa. Pentru că a clădit cu migală valorile care îi definesc viziunea despre afaceri. Pentru că brandul creat de el este singurul din turismul românesc prezent într-un top al încrederii realizat de cea mai citită revistă din lume. 

Înainte ca alţii să se dumirească nătâng că schimbarea regimului politic comunist înseamnă, de fapt, economie de piaţă liberă, Alin Burcea înfiinţa în aprilie 1990 prima agenţie privată din România. A ales unul dintre cele mai puternice nume  care pot descrie activitatea de turism. Relaţia dintre sonoritatea numelui şi aluziile geografice pe care le conţine au accelerat fixarea brandului în mintea consumatorilor şi au creat rapid un capital de notorietate, la care a subscris continuu cu produse turistice şi servicii bine ţintite.

Vizionar îndrăzneţ pentru vârsta la care se năştea acest proiect - 26 de ani - a fost membru  fondator şi primul preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism. Astăzi asociaţia al cărei prim-vicepreşedinte este numără peste 600 de membri şi este cea mai puternică voce din turismul românesc.  

Cu o prea scurtă trecere prin ministerul de turism, a ocupat funcţia de secretar de stat în perioada 2000-2002, de numele său leagând-se finalizarea unor acte normative şi privatizarea în turism. Este un susţinător al turismului intern, a legii tichetelor de vacanţă, al programului Prima Piscina pe Litoral şi al creării de Aqua-parcuri în staţiunile montane; susţine crearea unei poliţii turistice în zonele importante ale României, scutirea impozitului pe profitul reinvestit, solicitând apăsat şi reiterând cu fiecare prilej acordarea de stimulente fiscale pentru agenţiile de turism care aduc turişti străini în România, dacă sunt competitive şi au profit la final de an.

Alin Burcea ştie să se folosească de instrumentele comunicării. Pe care le mânuieşte atât sub aspectul conţinutului cât şi sub aspectul distribuţiei. Are un blog personal în care sunt expuse opinii politice, civice, profesionale şi sunt relatate experienţe personale, este speaker şi promotor la diverse evenimente de turism, are o pagină de Facebook pe care este foarte activ, scrie pentru propria sa agenţie despre destinaţii, este prim-vicepreşedinte ANAT şi deci în permanent contact cu consiliul director şi membrii asociaţiei, şi în general, răspunde la sms şi mail, indiferent de oră sau interlocutor.

Un amănunt interesant din biografie este relevant pentru personalitatea să: înainte de a intra la facultatea de turism a dat la Teatru. Ce-ar fi fost Alin Burcea dacă ar fi devenit actor? Nu ştiu dacă ar fi fost unul de referinţă, dar sigur turismul românesc ar fi avut de pierdut. Personalitate de tip histrionic, Alin Burcea are una dintre cele mai rapide viteze de reacţie intelectuală pe care mi-a fost dat să o văd. Este strălucit în a face analogii remarcabile, încărcate cu un umor ascuţit, vivace, flamboaiant. Este un spadasin al ironiei, dar mai ales al auto-ironiei, cu care-şi maschează, bine dealtfel, sentimentalismul. Când este înconjurat de prieteni şi colegi devine rapid centrul atenţiei printr-un discurs care te lasă ca la teatru. La teatrul de comedie. Pentru că râzi... Şi râzi... Şi râzi din nou, a doua zi când îţi aduci aminte momentul. Apoi, dacă încerci să-i relatezi cuiva întâmplarea observi că nu-ţi iese. Şi asta pentru că tot spectacolul este ireproductibil. Poantele cu care-şi piperează intervenţiile, hazul spontan pe care-l stârneşte, aluziile fine de ordin cultural, gestica largă şi uneori vocea ridicată, puternică, dominatoare sunt mărcile sale proprii. Este îndrăzneţ în gândire, chiar prea îndrăzneţ, stârnind de multe ori enervarea, dar nu ascunde sub preş subiecte delicate, doar pentru a nu-şi face duşmani. Competitiv şi cu aptitudini sociale bine exersate, seduce cu bună-ştiinţă auditoriul, pregătindu-l psihologic pentru preluarea argumentelor sale, însă nu va polemiza doar de dragul de a-şi etala convingerile. Dar dacă este sigur că are dreptate va porni cu tine într-o cruciadă a argumentelor din care, aproape sigur, va ieşi învingător.

Ar fi în necorcondanta cu adevărul unui destin profesional şi mai ales a acestui destin profesional, dacă am considera că drumul spre devenire al unui brand înseamnă doar comunicare şi imagine. Înseamnă şi o cantitate de muncă uriaşă, un efort neobosit de fiecare zi, care alimentează, de fapt, brandingul personal. 

Fiind unul dintre cei mai mari tour-operatori de pe piaţa românească, compania să este organizată ca un stup din care răzbate un zumzăit continuu: contractarea, producţia, distribuţia, satisfacţia clientului sunt doar câteva dintre cămările businessului său. Se poartă cu angajaţii săi că unul care conştientizează că le datorează succesul şi notorietatea. De aceea, cei mai mulţi îi sunt încă de la înfiinţare, alături. Nu scoate pe piaţă destinaţii turistice pe care să nu le fi vizitat mai întâi şi care să nu fie atractive, sigure  şi la preţuri corecte. La ora 6 dimineaţa deja trimite/primeşte primele mailuri de organizare a muncii şi priorităţilor de peste zi. Cea mai mare parte a timpului şi-o petrece pe teren, între parteneri şi angajaţi, în sediile din Bucureşti la care ajunge cu regularitate. Îşi împarte timpul cu scrupulozitate şi îşi respectă planificările, indiferent de oră sau locaţie. Din agenda obişnuită: întâlniri cu partenerii, lansări şi prezentări de produse, caravane de distribuţie, şedinţe de analize şi planificări. Totul subordonat singurului obiectiv cu adevărat important: satisfacţia clientului. La sfârşitul zilei trebuie obţinute răspunsuri noi la aceleaşi vechi întrebări: înţelegem nevoile consumatorilor...? Produsul meu e mai bun, mai atrăgător şi mai ieftin decât alte produse sau servicii existente deja pe piaţă...? 

Uneori ziua nu se încheie fără să participe la o dezbatere televizată. Îşi expune părerile cu îndrăzneală,  chiar dacă contrazice opinii general acreditate, locuri comune considerate îndeobşte inatacabile,  cu riscul de a-şi crea dezavantaje.

„Ce rămâne dintr-un om după o viaţă de muncă?”, l-am întrebat pe Marcel Bădescu, un foarte respectat om al turismului românesc. „Un nume bun” mi-a răspuns după ce a evaluat preţ de câteva secunde tot patrimoniul de fapte şi acţiuni care ne defineşte ca oameni. 

Alin Burcea a reuşit să clădească un „nume bun”, pământ fertil din care răsare trunchiul puternic al încrederii, numit astăzi în termeni moderni şi sofisticaţi,  „branding personal”. Este o valoare premium pe cât de abstractă şi intangibilă, pe atât de concretă prin consecinţele pe care le produce. Este vechea floare de la reverul bunicilor noştri, transformată în era digitală în care ne aflăm, în drumul către mintea şi inima celorlalţi.