O nouă formaţiune politică: Partidul Facebook

Afiş purtat de un român în timp ce stătea la coasă să voteze în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, pe 16 noiembrie, la Munchen (Germania) FOTO Gertrud Dumitrescu/Ioana Crişan

Pe ici-colo se vorbeşte tot mai sonor de „Partidul Facebook”. Mai ales după 16 noiembrie trecut, când alesul românilor a fost, spre mirarea multora, preşedintele Klaus Iohannis. În această alegere, diaspora română a avut un cuvânt greu de spus în influenţarea electoratului intern, acţionând pe Facebook ca un adevărat partid.

PF-ul nu are preşedinte, nu are structuri centrale şi locale, nu consumă din buzunarul nostru şi nu trebuie înregistrat la Tribunal. El este pretutindeni, aşadar nu are nici sediu. Membrii lui, al căror număr nu se cunoaşte, sunt conectaţi la realităţile României, observă că acestea nu sunt, de 25 de ani, cele dorite, şi îşi dau cu părerea în spaţiul virtual în legătură cu ceea ce trebuie făcut.

Spaţiul virtual aparţine tuturor, nu numai facebookiştilor, şi nu trebuie plătit chirie pentru el din bani mai puţin contabilizaţi, adică gri sau negri. Cu ani în urmă, pe nişte panouri uriaşe, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, românii veneau şi scriau acolo gândurile lor în legătură cu România, cu guvernanţii, cu ce merge prost şi ar trebui să meargă mai bine. Se venea şi cu soluţii.

Ca să vezi ce a scris unul sau altul, trebuia să te deplasezi până la Universitate, sau să vii din străinătate până aici. Acum nu mai e aşa: plasezi o idee pentru mai binele României, tu care nu aparţii niciunui partid, de exemplu, şi vede tot mapamondul dacă eşti inspirat, sau nu. Eşti contrazis, aprobat sau completat.

PF-ul are avantajul că poate contrazice orice guvernant, ceea ce nu poate face un membru de partid adevărat, deoarece acesta trebuie să respecte directivele de la „centru”, chiar dacă nu reprezintă interesul naţional. Dacă noul preşedinte Iohannis greşeşte, de exemplu, PF-istul i-o spune în faţă, în prezenţa unui număr impresionant de oameni.

Recent, am fost martorii unei scrisori deschise, venite din diasporă, care îl critică pe preşedintele Iohannis că l-a numit în poziţia de consilier pe MRU, care a ratat funcţia de prim-ministru, apoi pe cea de candidat la preşedinţie, fiind respins de „ungurenii” pe care şi i-ar fi dorit în număr cât mai mare. PF-iştii şi-au amintit de simpatiile ungureşti ale consilierului, de Fundaţia Gojdu evaluată la circa 1 miliard de dolari cadorisită Budapestei, de faptul că MRU s-a adresat poporului român în limba maghiară etc.

Cum e posibil, întreabă aşa-zisul Partid Facebook, să numeşti în preajma ta un asemenea consilier, bine dotat intelectual, dar în CV-ul căruia figurează şi faptul că a fost şef al SIE, devotat înfocat, până mai ieri, regimului de tristă amintire numit Băsescu, de care România nu a scăpat încă de tot?

La această scrisoare preşedintele nu a răspuns. Nici în legătură cu alte alegeri neinspirate, consideră diaspora, printre care consilierul Dan Mihalache. Desigur, Domnia Sa are libertatea de a numi în anumite funcţii pe cine doreşte, dar un dialog în continuare cu diaspora, chiar în legătură cu acest subiect delicat, este necesar. Ignorarea acesteia poate avea repercursiuni nedorite. Din acest dialog ar fi trebuit să facă parte şi un punct de vedere privind respingerea de către Parlament a Legii votului prin corespondenţă, inclusiv alte subiecte, prin intervenţii ale purtătorului de cuvânt. De la un preşedinte care vorbea prea mult, am ajuns la unul care vorbeşte prea puţin, inclusiv privind dialogurile sale civilizate, binevenite pentru liniştea ţării cu premierul Victor Ponta.

„Partidul Facebook” este o realitate controversată. Totuşi, vrem, nu vrem, prezenţa sa în viaţa politică şi economică a ţării nu mai e de neglijat. Dacă partidele clasice îşi numără membrii în zeci sau sute de mii, FB-ul poate număra oricând zeci sau sute de milioane, fiind un partid inclusiv internaţional. Ideile şi informaţiile care se vehiculează aici pot avea un rol extrem de benefic pentru „lucrul bine făcut”. Acestea trebuie doar culese, selectate şi folosite de guvernanţi bine aleşi şi bine intenţionaţi.

Un lucru e clar: schimbările României în bine pot avea loc şi cu/mai ales cu sprijinul Partidului Facebook, un fel de expresie luminoasă a celei care mai funcţiona în primii ani de după 1989: opinia publică. Nu ar trebui trecut cu vederea că mai binele României este dorit şi visat, inclusiv noaptea, de către societatea civilă, nu de către politicienii cocoţaţi în vârful acesteia.

P.S. Aşteptăm cu emoţie reacţia Preşedintelui, a Parlamentului şi a Primului-ministru la propunerile transmise de pe FB în legătură cu tehnologia ecologică de prelucrare a minereurilor de aur, argint etc., fără cianuri, aparţinând cercetătorului Jack Goldstein din Baia Mare. Pentru edificare:(http://www.londonstockexchange.com/.../market-n.../1217154.html   sau http://www.morningstar.co.uk/.../ortac-says-sturec-deposit-re