O, ce veste nedorită!
0Nedoritul rezultat al alegerilor americane, din punctul de vedere al Kievului, s-a produs și acum ce se mai poate face pentru Ucraina este să se pregătească terenul de aterizare pentru viitoarele decizii ale Administrației Trump.
Cu ocazia câștigării alegerilor prezidențiale din SUA îl felicit și eu pe președintele ales, sper să nu pună la inimă că am scris odată cam așa: ”Iar relațiile lui Trump cu Ucraina, brrrr, adică e de bine, nu-i trebuie decât 48 de ore și rezolvă conflictul, are el un prieten cu care poate discuta”, mă băgam și eu în seamă, așa cum fac mulți din cei care acum îl reevaluează, sper să nu-mi poarte pică pentru asta.
Numărul celor care te critică înainte este egal cu cel al celor care te laudă după, este o regulă simplă în politică, adică în viața de toate zilele.
Președintele Zelenski nu a fost primul care să trimită mesaj de felicitare noului locatar al Casei Albe - bine, deocamdată se fac hârtiile de transfer, președintele Trump 2.0 se va muta acolo de abia după 20 ianuarie 2025 -, pentru ”impresionanta sa victorie”, dar liderul ucrainian este oricum în plutonul fruntaș al lăudătorilor.
Primul nu avea cum să fie, premierul Israelului știe de ce, dar nici prea departe nu și-a permis să rămână, datoriile erau vechi și, unele, încă neachitate, de pildă cea privind dosarul pe coperțile căruia scrie cu litere mari ”Hunter Biden – Burisma”, e de ajuns să ne uităm la o fotografie din primul mandat al lui Trump care surprinde exact momentul în care ambii președinți, aflați la o conferință de presă, răspund / încearcă să răspundă / unei întrebări pe acest subiect.
Nu mai dezgropăm acum trecutul, sunt atâția gropari prin preajmă, unii cu ștaif, care o vor face, ideea este că nedoritul rezultat al alegerilor americane, din punctul de vedere al Kievului, s-a produs și acum ce se mai poate face pentru Ucraina este să se pregătească terenul de aterizare pentru viitoarele decizii ale Administrației Trump.
Cum din cele două prognoze privind viitorul Ucrainei, așa cum diagnostica situația ”The New York Times”, doar una mai este valabilă, opțiunea care i-a mai rămas Kievului este să caute fire de aur, de fier, de bronz, de ce-o fi, chiar și în nisipul mișcător în care a intrat deodată conflictul din Donbas.
Să ne întoarcem la variantele pentru Ucraina de dinainte de alegeri:
- câștigă Harris: SUA vor sprijini Kievul atât timp cât este nevoie ca să învingă Rusia;
- câștigă Trump: părțile vor fi aduse la aceeași masă și războiul se va încheia în 24 de ore.
A rămas să vedem când va începe numărătoarea celor 24 de ore, desigur, atunci, după mutare în casă nouă și albă, în ianuarie 2025.
Deci, teoretic, mai sunt două luni în care se pot întâmpla multe, dar, în realitate, poate nu atât de multe cât se presupune.
Nu e o figură de stil, e o prognoză subiectivă pentru perioada care va urma.
Pentru că alegerile – și campaniile electorale care le preced – sunt una, realitățile politice, militare, economice – naționale, tradiționale, dar și post electorale – sunt alta.
Până la urmă, rezultatul alegerilor din SUA asupra conflictului din Ucraina se poate rezuma în două direcții potențiale de evoluție:
- SUA va rămâne implicată, ca și până acum, în sprijinirea efortului politico-militar al Kievului sau
- noul președinte va face ceea ce a promis, adică va lăsa în sarcina Europei misiunea de a ține piept Rusiei.
De aici încolo, câmp deschis analiștilor care pot emite judecăți de valoare privind ceea ce se va întâmpla după ianuarie 2025:
- ”în cele din urmă, războiul din Ucraina va fi determinat de raportul de putere pe teren. Acest fapt de bază se pierde adesea în conversațiile despre război. Indiferent cine câștigă (alegerile, n.n.), ucrainenii se confruntă cu o situație extrem de îngrozitoare pe front, ofensiva rusă continuând să distrugă liniile defensive ale Ucrainei din Donețk, iar deficitul de forță de muncă devine o problemă din ce în ce mai mare în timpul războiului care continuă.” Daniel DePetris / Chicago Tribune;
- ”nu cred că rezultatul alegerilor va avea un impact decisiv asupra războiului din Ucraina. Ucraina pierde teritoriu cu cel mai rapid ritm de la începutul războiului, iar principala sa problemă este forța de muncă, nu lipsa de arme. După alegeri, Kievul va trebui să-și schimbe strategia, indiferent de cine câștigă, deoarece abordarea sa actuală nu este sustenabilă.” Jennifer Kavanagh / Defense Priorities;
- ” indiferent cine va câștiga, următorul președinte american se va confrunta cu realități dure în Ucraina, care vor cere o schimbare a politicilor actuale ale lui Biden. Rușii îi depășesc cu mult pe ucraineni și produc mult mai mult material militar decât Ucraina și susținătorii săi occidentali. Drept urmare, Ucraina nu poate câștiga un război de uzură cu Rusia și se îndreaptă, mai devreme sau mai târziu, către un colaps general, în absența unui acord diplomatic pentru a pune capăt războiului sau a unei decizii SUA de a intra în război cu Rusia.”. George Beebe / Quincy Institute;
- ”războiul vine cu un preț mare pentru toți cei implicați. Europa trebuie să fie capabilă să descurajeze Rusia și să învingă o invazie rusă cu sprijin direct redus al SUA. Este ținta actuală a NATO, de 2% din PIB pentru apărare, adecvată pentru asta?” John Gay / John Quincy Adams Society;
- ” va trebui apoi să vedem dacă Trump și administrația sa au abilitatea și rezistența de a conduce un proces de negociere complicat.” Anatol Lieven / Quincy Institute / Eurasia program;
- ” oricine spune că știe ce ar face Donald Trump cu Ucraina minte sau delirează. Trump însuși nu știe.” Justin Logan / Defense and Foreign Policy Studies / Cato Institute.
Cred că trebuie să ne oprim aici, altfel intrăm într-un deficit (sau un delir?) de soluții.
Și nu stă bine discursului așezat și rezonabil pe care toată lumea analitică este pregătită să-l promoveze de acum încolo.
Așa că încă avem un război, ce facem cu el?
Depinde rezolvarea lui de decizia SUA, de ceea ce va dori în continuare Ucraina (apartenența la NATO, de exemplu...), de ceea ce va accepta Kremlinul ca soluție pentru criza în care se află jumătatea estică a Europei?
E complicat, după un citat dintr-un film celebru.
Dar nu se știe niciodată.
Sorții par a fi mai curând de partea celor sceptici într-o rezolvare rapidă (uitați cele 24 de ore, chiar și câteva luni de negocieri ar fi o soluție fulger!).
Mai este problema că aceste potențiale evoluții trebuie puse de acord și cu Grivei, vreau să spun cu Rusia, altfel se vor face în continuare planuri pentru o victorie finală, pe cont propriu și în absența inamicului.
Lăsăm la o parte recomandarea cu fentă, făcută de președintele Putin, când, întrebat privind candidatul preferat la alegerile americane, a răspuns viclean: ”Dacă putem numi un candidat favorit, atunci acesta era Joe Biden, dar acum nu mai participă la campania electorală. Dar el le-a recomandat tuturor aliaților săi să o susțină pe doamna Harris, așa că asta vom face.”
Deocamdată, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Rusia nu se grăbește cu felicitările pentru președintele ales, reamintind pentru Reuters că SUA sunt considerate un stat ”neprieten” și numai timpul va demonstra dacă retorica lui Trump privind încetarea războiului din Ucraina va deveni realitate.
Și, ca să arate că agendele politice și interne ale celor două țări sunt total independente, a continuat: ”Nu am nicio atitudine față de victoria lui Trump. Sincer. Avem propria noastră agendă. Astăzi (miercuri, 6 noiembrie, n.n.) am lansat spărgătorul de gheață Ciukotka. Acest lucru este mai important pentru noi. Pentru asta mă simt grozav. Iar americanii care l-au votat pe Trump ar trebui să simtă același lucru despre victoria lui.”
Și ca să fie și mai bine înțeles, Peskov a sugerat că, dacă e să se schimbe ceva în relațiile dintre cele două părți, revine celei americane datoria de a face primul pas, Moscova poate aștepta.
Pe surse, adică în publicația de opoziție ”The Moscow Times”, apare și informația că, pe căi lăturalnice, Kremlinul tot ar fi trimis niște felicitări neoficiale către Mar-a-Lago, stațiunea din Florida unde va funcționa provizoriu staff-ul noului vechi președinte Trump.
Pentru că, dincolo de discursul public reținut și precaut (oh, ce cuvânt cu rezonanțe...), Kremlinul știe că există acum o oportunitate serioasă de trecere la o nouă fază a conflictului din estul Ucrainei.
Dar mai știe și că politicile americane sunt greu de schimbat de la un președinte la altul, iar coridoarele puterii de la Washington sunt complicate și cu surprize neplăcute.
Deocamdată, însă, Rusia a luat poziția de așteptare și speră ca Trump afaceristul, ostil cheltuirii banilor americani pe proiecte militare externe costisitoare, să ia fața politicianului Trump, ales pentru a realiza revenirea puterii americane, din nou, ”Great Again”, la vremurile bune, când lumea era mai mult unipolară.
Care din cei doi Trump se va prezenta la ceremonia de transfer al puterii din 20 ianuarie 2025 va fi mai clar în cele 24 de ore care vor urma discursului inaugural.
Până atunci, răbdare și tutun!
Se încarcă comentariile...
