Noua specie de luptător pe frontul de est: coreeanul de stepă

Foto: Twitter / X

De câteva zile, izvoare analitice interne, unele fiind și ditamai experții și moderatorii de televiziune, retransmit și dezbat ”ofensiva nord – coreeană din Donbas”.

Toată lumea e serioasă și gravă,  prezintând lucrurile ca și cum soldatul Kim a trecut deja Prutul înot, ca soldatul sovietic, fumând liniștit pe fundul apei, iar acum bate înfricoșător la ușa studioului.

Nu mai e nimeni atent la faptul că între cele două țări din Peninsula Coreeană evoluțiile au luat-o razna în ultima perioadă, nu contează că soldații nord-coreeni au apărut mai întâi pe retina unui satelit american, numărul lor a crescut de la 1.500 la 11.000 – 12.000, în funcție de agenția de știri și serviciul de informații care au analizat știrea, s-a întors la oficialii americani – de unde a pornit informația inițială - care au ridicat precaut și nevinovat din sprâncene: ”dacă se confirmă, e o escaladare serioasă”.

Coreea de Sud a ridicat și ea nivelul retoricii: ”dacă Nordul se implică, atunci și noi avem voie”.

Apelul propagandistic la ”pericolul nord-coreean” este unul câștigător în toate ocaziile, imaginea externă a țării de la nord de paralela 38 fiind una de fundul Gropii Marianelor.

Sunt, totuși, două aspecte de detaliat:

Unu. În anumite momente de cumpănă, Rusia a apelat la sprijinul unor țări considerate nefrecventabile de către Occident: Iranul - când a fost nevoie de mari cantități de drone sinucigașe pentru a suprasatura apărarea anti-aeriană ucraineană, Coreea de Nord – la trecerea la faza războiului de uzură, când câteva milioane de proiectile nord – coreene au luat drumul Donbasului.

În ambele situații media occidentale au apreciat că apelul la acest sprijin din partea Kremlinului este un semn de impotență militară și că el prognozează înfrângerea Rusiei.

Nu s-a întâmplat, cele două situații au fost punctuale, praful de pușcă și oțelul nu țin cont de ideologii sau valori comun împărtășite, ulterior Rusia și-a mărit producția de muniție, și-a perfecționat propriile drone.

Doi. De la un timp, cele două Corei, cum spuneam, poartă un război al declarațiilor și provocărilor reciproce, pe care, deocamdată, se feresc să-l ducă la un alt nivel chiar în Peninsula Coreeană.

Așa că, dacă tot a devenit o modă, Seulul și Pyongyangul s-au angajat într-un meci la distanță, un fel de conflict proxy, pe teritoriul Ucrainei, în care nu se mai știe cine folosește pe cine și împotriva cui.

Tot deocamdată, Seulul a transmis Ucrainei doar ajutor umanitar, oficial, dar autoritățile sud-coreene (președintele Yoon Suk Yeol, însuși, pe timpul unei conferințe de presă comune cu președintele polonez, Andrzej Duda) au declarat că iau în calcul un sprijin mai consistent, până la urmă Coreea de Sud este unul din marii exportatori internaționali de tehnică militară, cine nu crede să tasteze  pe Google Search ”Poland, tanks, South Korea” și să citească rezultatele.

Ceea ce se știe este că un satelit a văzut ceva, undeva, pe lângă Vladivostok, analizând pixelii albaștri a rezultat că sunt oblici și călătoresc cu Transsiberianul, nu în nouă zile, două au fost de ajuns, până când au ajuns în raza vizuală a generalului Budanov care i-a numărat: sunt 11.000, la granița Donbasului!

Sigur, nu se întreabă mai nimeni cu ce ar schimba cei 1.500 sau 3.000 sau , poate, 11.000 de infanteriști nord – coreeni evoluțiile pe un front în care se luptă câte 700.000 de oameni de fiecare parte a liniei de confruntare.

De ce ar face-o când totul pare a fi construit pentru a ne da o ocupație în această perioadă când alegerile pe toate meridianele sunt mai importante decât orice alt subiect?

Oricum, vorba analistului australian Mick Ryan, fost general maior cu stagii în Irak și Afganistan, în prezent colaborator al Johns Hopkins University School of Advanced International Studies, misiunea militarilor nord coreeni în Rusia ”rămâne un mister”.

***

Nu mai e, totuși, un mister faptul că forțele armate ucrainene se confruntă cu o criză de personal, în primele nouă luni ale acestui an fiind deschise peste 50.000 de dosare pentru dezertare.

Adunate cu cele din anii trecuți, 9.000 în 2022, 24.000 în 2023, se face de o întreagă armată de bărbați ucraineni care au refuzat să lupte.

Informația este pe baza anchetelor realizate de media ucrainene, deci nu este un secret, cum nu e un secret, sau cel puțin nu mai este de câteva săptămâni, că există și un număr important de bărbați ucraineni care și-au cumpărat dreptul de a nu se prezenta la centrele de înrolare, pe baza unor certificate medicale false care le-au acordat statutul de persoane cu dizabilități.

Foto: Twitter / X

De aceste certificate au beneficiat și membri ai procuraturii ucrainene, ceea ce a dus la demisia procurorului general al țării, Andrii Kostin, după o discuție contondentă cu președintele Zelenski în cadrul Consiliului Național de Apărare și Securitate, un fel de CSAȚ ucrainean.

Dacă și cei care întocmesc dosarele de acuzare pentru dezertări, sau cei care stabilesc cine corespunde medical și cine nu, se dedulcesc la ilegalități ca să nu fie trimiși pe front, este destul de clar cu ce probleme se confruntă armata ucraineană.

Sigur că și de partea rusă lucrurile pot fi asemănătoare, războiul nu e activitatea cu care ai vrea să te ocupi când ești în floarea vârstei, entuziasmul primelor bătălii s-a transformat într-o oboseală generală, care așteaptă doar să se întâmple mult promisele negocieri de pace.

***

Paradoxal, acestea ar putea ”facilitate” de succesul războiului energetic pe care îl poartă atât Rusia, atacând infrastructura energetică ucraineană, cât și Ucraina, prin distrugerile pe care le produce curent unor depozite și rafinării de combustibil din adâncimea teritoriului rus.

Foto: Twitter / X

Este opinia exprimată chiar de către președintele Zelenski care declară că un prim pas pentru această negociere ar trebui să fie încetarea de către Rusia a atacurilor asupra țintelor din energie și navelor cargo din Marea Neagră: „Am văzut în timpul primului summit [ de pace] că ar putea exista o decizie privind securitatea energetică. Cu alte cuvinte: noi nu le atacăm infrastructurile energetice, ei nu le atacă pe ale noastre. Ar putea acest lucru să ducă la sfârșitul fazei fierbinți a războiului? Așa cred."

Teoretic, ar fi o soluție, dar practic niciuna dintre părți nu e pregătită să creadă o iotă din ceea ce spune sau propune cealaltă și să accepte un plan de tratative care vine de la inamic.

De asemenea, propunerea prezidențială nu apare într-un moment foarte favorabil pentru Kiev, în ciuda faptului că, doar cu vreo zece zile înainte, a fost prezentat planul pentru victorie, un proiect în cinci puncte care ar putea, dacă partenerii ar răspunde pozitiv la toate cinci, să încline balanța în favoarea Ucrainei.

Dincolo de reticența partenerilor de a se angaja în a oferi Ucrainei, de exemplu, invitația de a deveni membru NATO, mai sunt și realități din teren, delicate, ca să folosim un eufemism.

În Donbas, Rusia atacă pe vreo opt direcții, nu frontal, cum s-ar crede, ci prin manevre de încercuire a localităților importante, forțând trupele ucrainene să se evacueze pe singura cale de comunicație lăsată liberă.

Aceste atacuri de-a lungul șoselelor și liniilor de cale ferată produc periodic ”buzunare” în care continuă să lupte apărătorii ucraineni și care amenință să se strângă dacă ele nu sunt părăsite în timp util.

În capul de pod din regiunea Kursk, un astfel de buzunar este pe cale să se închidă în zona nordică a teritoriului ocupat de ucraineni, amenințând să prindă în el în jur de 2.000 de militari ai Kievului, dacă e să-l credem pe președintele rus.

Mai e și problema unei ierni care ar găsi Ucraina cu aproape toate centralele hidro și termoelectrice distruse de atacurile ruse cu rachete și drone, deci o țară în plin  război cu capacități energetice mult reduse.

Și dacă energie electrică nu e, nimic nu e.

Aceste realități atârnă greu, e sfârșitul lui octombrie, urmează noiembrie, decembrie, vorba unui cântec ”de la rușii vine frigul”.

***

”E vremea nașpa și se așteaptă ploi,

Dar, dacă sâmbătă-i furtună, duminică împreună strigăm:

... De la ruși vine ploaia!”*

Ploaia sau frigul, totuna.

* Versuri ”Proconsul”