Nostalgii despre tineri

Eu nu cred că tinerii din prezent sunt mai prost pregătiţi, mai indolenţi şi mai superficiali decât cei de pe vremea mea. Sunt la fel cum am fost şi noi. Ne deosebesc doar sistemele în care am trăit.

În 1977, am intrat la liceu. Era un liceu industrial cu renume în Galaţi. (Mă rog, renume în mediul muncitoresc de atunci!) Eram vreo treizeci de elevi în clasă. Profesorii puteau să lucreze la ore, adică să se facă înţeleşi, doar cu patru-cinci, copii de oraş. Ceilalţi erau varză, bâtă, semianalfabeţi. Această majoritate era formată din copii veniţi din satele din apropierea Galaţiului. Unii stăteau la cămin, dar cei mai mulţi făceau naveta zilnic cu trenul. În acel an, ţin minte foarte bine, la liceul de „renume“ au fost admişi elevi la examen începând cu media 3 (trei)! Ei nu ştiau de ce veniseră la liceu. Părinţii păreau să ştie: ca să nu mai stea la coada vacii, să se facă orăşeni. Dar nici părinţii lor nu ştiau în fapt. Partidul ştia: ţara avea nevoie de braţe de muncă, socialismul se afla în perioada de maximă înflorire, să dăm ţării cât mai mult oţel!, cât mai mult ciment!, iar politica partidului de industrializare era dusă la înfăptuire sub „înţeleapta“ conducere a secretarului general al PCR, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

Comunismul a eşuat pentru că s-a instalat prin teroare şi crime.     

În primii doi ani de liceu, n-am făcut prea multă carte. Profesorii erau blazaţi de mulţimea de elevi care nu aveau nicio legătură cu învăţătura. Ei aşteptau să-şi ia diploma de zece clase, să facă o şcoală profesională şi să se angajeze lăcătuşi, sudori, fierar-betonişti, strungari, macaragii, frezori. Apoi, să se înscrie în sindicat ca să primească un apartament la oraş. Frenezia industrializării cuprinsese toate liceele din Galaţi (auto, metalurgic, marină, CFR). Carte se făcea la două licee de matematică-fizică. Erau licee de elită. Ţara mai avea nevoie şi de medici, profesori şi economişti.

După examenul de treapta a II-a (trecerea din a X-a în a XI-a), trierea fiind mai dură, au rămas cei care au vrut să facă liceul, apoi să încerce la o facultate sau să se angajeze în producţie, să intre într-o şcoală de maiştri sau poate (cu dosar curat şi cu pile grele) să facă o şcoală de partid, să ajungă sus! Erau perspective şi atunci. Ni se păreau multe şi luminoase (eram foarte tineri!), dar în realitate erau puţine şi urâte.

Eu nu cred că generaţia mea, care a început liceul în 1977, este mai bună decât generaţia care a început liceul în 2015. (Când ai trecut de-o anumită vârstă te crezi foarte deştept. Nu-i aşa!) Dar lumea noastră de atunci era mai proastă decât lumea asta, cu siguranţă! Comunismul a eşuat pentru că s-a instalat prin teroare şi crime. Şi nimic nu se poate construi pe cadavre şi minciună.

Aşa încât, cred cu tărie că tinerii din zilele noastre sunt buni. Vor fi în stare să construiască. Teama mea este ca în minţile unora să nu apară la un moment dat dorinţa de a deveni secretar de partid (comunist) la un supermarket sau la un lanţ de benzinării. Să nu care cumva să se pornească „lupta de clasă“. De pildă, pe Facebook, Doamne fereşte!